1,482 matches
-
de carnaval la șamanii aborigeni", fapt care astăzi este - pentru noua lume științifică - o imensă gafă. Dimpotrivă, pentru Culianu - ca și pentru Servier - magia a fost o subtilă artă spirituală, una cu totul specială, care a dominat alături de astrologie și alchimie lumea imaginarului social european până la reforma protestantă (pentru detalii, a se vedea Ioan Petru Culianu, Eros și magie în Renaștere. 1484, în special ediția a doua revăzută și adăugită). Sub chipuri aparent irecognoscibile, ea mai supraviețuiește și astăzi. Or, Culianu
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
toate comentariile și explicațiile științifice referitoare la acest miracol magic cad pe lângă. În concluzie, magia își are alte legitimități și principii de funcționabilitate decât știința. Confuzia continuă să provină (și) din faptul că noi, modernii, continuăm să judecăm disciplinele spirituale - alchimia, astrologia, magia - după canoanele științei marxiste de manual. Deplângem, de exemplu, absența "valorii de întrebuințare" a acestor arte străvechi. N-ar fi fost bune la nimic și tocmai de aceea ar fi dispărut! Nimic mai fals, arată Culianu în excelenta
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
din secolul al IV-lea, conține ilustrarea unui alambic. O legendă atribuie St.Patrick, călugăr irlandez, trecerea prin Egipt în jurul anului 420 și aducerea alambicului în Irlanda. Aceasta va sta la originea fabricării de whiskey irlandez. Evul mediu este perioada alchimiei și medicinei: obținerea elixirului pentru viață lungă și a apei vieții. Cuvîntul elixir provine din limba arabă, al iksir, preluat din grecescul kseron, și înseamnă piatra filozofală și medicament. Arabii sosiți în Alexandria în anul 640 descoperă aceste tehnici și
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
dolari pentru o uncie de aur.1 În aceeași colecție au mai apărut: • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare, Daniel Focșa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existente, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Europa în cincizeci de romane, Geo Vasile • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
Cartea tămăduirii, considerată canonul medicinei, utilizată ca manual al școlilor de medicină, al multor universități ale lumii până în anii 1650. Tratatul este bazat pe principiile lui Hippocrate și ale lui Galen. Celelalte cărți ale lui Avicenna tratează probleme de astronomie, alchimie, geologie, psihologie, teologie, logică, matematică și fizică. Canonul medicinei ce poartă data ediției din 1484 se află în librăria Universității din Texas. El însumează 100 de tratate scrise de Ibn Sină Avicenna, dintre care cel de-al XIV-lea volum
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
aluminiul cu un an înaintea ureei, și izolează elementele ytriu, beriliu, titaniu și nichel în stare pură. Descoperă că meteoriții conțin materii organice și realizează cea mai completă colecție de pietre meteoritice și metale. Teoriei "transmutării speciilor" (termen preluat din alchimie), care exprimă în biologie transformarea unei specii în alta, concepție elaborată de Lamarck 99, Saint-Hilaire100, încă din 1809, și care are tangențe cu vitalismul, i se opun Richard Owen60, Charles Lyell 58 și Wöhler. Darwinismul (selecția naturală) este "groparul" tuturor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
început, capătă funcțiile și valorile unei adevărate inițieri magico-ezoterice (și în Halima, și în Alexăndria). În aceste spații, tânărul pășește dincolo de tabu-uri, dovedindu-și puterile necunoscute anterior. Imaginarul îl suprinde chiar pe filosoful Avicena într-o aventură ce confundă alchimia cu ritualurile magice și cu demonomagia. În acest mod, pot fi provocate forțele întunericului sau poate fi cerut ajutorul divin, cum adesea face Alexandru Macedon pentru a învinge într-o manieră pur creștină păgânitatea sau bestiile stihiale (ce reprezintă diformul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tipului de literatură, de exemplu, în literatura ficțională magia este omisă din cauza lipsei realității sale non-științifice. Ele reprezină și o trecere (mentală) de la o cultură la altele "pentru a percepe realismul și fantezia ca pe niște praguri ale evoluției și alchimiei. Acest prag este un component al "podului mintal" în și între culturi"44. Obiectul literaturii își câștigă unicitatea și autonomia cu ajutorul tropilor ontologici. Capitolul II Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală Diferența dintre artele scrise și artele vizuale constă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
putut să i se sustragă” (Fouchet, 1984, p. 12). Cu atât mai mult cu cât căutarea voluntară a interculturalității va fi o constantă În demersul artistului. Ceea ce frapează În opera sa este acea poezie a cărei frumusețe se Întrevede prin alchimia formelor din care știe să extragă armonia. Viziunea sa picturală se bazează tocmai pe diversitatea stilurilor care l-au influențat, astfel Încât un element propriu, la origine, unei anumite culturi servește drept bază unui element provenind dintr-o altă cultură. Descrierea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
caută puritate va găsi distrugere! Acest avertisment este valabil atât pentru culturalismul static, cât și pentru economismul reducționist, de unde principiile pluraliste ale „sitologiei”. Locul conține În mod natural un cod de selecție care instituie „vămi nevăzute” În ceea ce privește amestecul de influențe, „alchimie” secretă manifestată În identitățile culturale. Metamorfozele sunt semnul unei dinamici deschise și nedeterminate. Tot așa cum credințele Împărtășite impregnează concepțiile asupra lumii, conceptele care se vor științifice nu se sustrag nici ele acestor influențe și nu sunt de fapt decât mituri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
neavând hârtie pentru corespondență, ți-aș scrie pe reversul misivei tale proprii. În rest, ascult la umbra albumelor grele de arhitectură transparentă povești rimate și periate despre dragoni mai vechi și mai noi, despre timpuri încorsetate de putere, consum, prostie, alchimie și despre aceleași personaje balcanice, postromantice, veșnic vampirice. Continuând cu râsul și cu rima și auzindu-l pe Foarță vorbind despre era tehnologizată, îl iei de mână pe Mr. Clippit de la Curtea Veche și treci la Istoriile unui Matroz (sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Robert W. Bretall (ed.), Macmillan, New York, 1952. În aceeași colecție au mai apărut: • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare, Daniel Focșa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existente, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Europa în cincizeci de romane, Geo Vasile • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Mark Schorer (în lucrarea William Blake, New York, 1946, p. 23) spune: "Blake, ca și Yeats, a găsit un sprijin metaforic pentru teoria lui dialectică în... sistemul de corespondențe al lui Swedenborg și Boehme, în căutările analogice ale cabaliștilor și în alchimia lui Paracelsus si Agrippa". 14. Vezi comentariile lui Cleanth Brooks despre Robert Frost în Modern Poetry and the Tradition, Chapel Hill, 1939, p. 110 și urm. 15. Vezi Njetzsche, Die Geburt der TragOdie, Leipzig, 1872. 16. Pentru un grup reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
una dintre marile șanse ale spiritualității românești dacă ar fi fost înzestrat cu puterea sintezei dintre Proteu și Narcis, cum s-a întâmplat cu Eminescu sau Caragiale" (p. 112). Liviu Rebreanu este fixat cu dreptate între marii romancieri europeni: "Din alchimia "obiectivității" de formulă balzaciană cu pluralitatea polifonică dostoievskiană s-a născut un nou tip de obiectivitate, pe care am numi-o totală și pe care doar câțiva au știut s-o dobândească în proza europeană modernă, fiecare cu originalitatea sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Luceafărul sau alte creații atâta timp cat ați rămas la "pe o stâncă neagră", sau ciuguliți din Prévert sau din cine știe ce mare poet american necunoscut. Trecând peste multe, aflăm că G. Ungaretti îl considera pe Eminescu un strălucit creator de "alchimie verbală", în timp ce o anumită Constanță, și Marinescu pe deasupra, afirma că puținele pagini din postume "evocă viziuni de cel mai dezgustător baudelairism, incompatibile cu arta!" E uimitor ce talent au unii demolatori de a se plasa în afara culturii pe care ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice. Cultivator al antitezelor, el vede în dinamica lor o rezolvare rodnică, specifică scindării omului modern. Depășindu-și înaintașii, dar nefiind în dezacord substanțial cu Kant ori Schopenhauer, acceptă coordonata subiectivității în alchimia omului de geniu. Când spune că știința este "o vecinică corectură", se subînțelege că ea, prin dialectica autodepășirii, "se hrănește secol de secol prin paradoxii"; sugestie care-i amintește lui Theodor Codreanu de epistemologia deschisă din gnoseologia lui Gaston Bachelard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valorilor, ci și în contextul literar. "Complexul Bacovia" întruchipează, în versiunea criticului, arhetipul Cenușăresei, semnificând umilitate de suprafață și strălucire ca fond. Rețin, deocamdată, minimum minimorum, că ipostaza "genială" a lui Bacovia se relevă încă din faza "uceniciei", printr-o alchimie cu care atinge gradul zero al poeziei "pe temeiul unei poetici a oglinzii", a dedublării; că acest "complex" e relaționat cu "complexul lui Narcis", printr-o percepție tragic-spațială, labirintică; mai e permanenta paralelă Eminescu-Bacovia, care pune în evidență încă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia este și va rămâne cu adevărat o carte de referință, iar despre autor se poate spune că are toate calitățile și meritele unui mare critic; mai puțin, seninătatea. "Pro Saeculum" (Focșani), nr. 7, ianuarie 2004 Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative Despre cum se conturează eternitatea și despre cum se cristalizează în timp (ca reflectare în conștiința vie a posterității) imaginea unui poet de talia lui George Bacovia ne "vorbește" în cca. 600 de pagini domnul Theodor Codreanu. Volumul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de maturizat la 16-18 ani, încât el poate da numai capodopere, dar și medita asupra abisului ontologic, având curajul sa privească în centrul nopții moartea, repunând în ecuație poetică raportul dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capătă înțeles prin poetica oglinzii, în lumina căreia am conceput cercetarea operei lui Bacovia. "Când Narcis contempla în ape imaginea proprie cu impresia alterității, e prima treaptă, cea mai apropiată de pozitiv (ș.a.). Despre treptele care urcă, dar și despre Alchimia negativă, Plumb și cromatică vorbește în acest capitol Theodor Codreanu. Când spuneam că fiecare capitol este o carte în sine, era vorba și de interpretarea pe care această lucrare o reclamă, dacă ar fi spațiu tipografic, pentru fiecare capitol. Negativismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie a poetului basarabean, autorul constată repede că aceasta este "resorbită" de operă, ca și în cazul genialului băcăuan, și abandonează proiectul. Puține evenimente exterioare sunt revelatoare spre a lumina sensurile operei. Alchimia creației rămâne misterioasă. Amplul eseu critic dedicat autorului Scrisorii pierdute poartă, nu întâmplător, titlul Caragiale abisal, reconfirmând vocația adâncimilor. Cu o tenacitate rară, autorul urmărește firul discursului critic, adunând fără odihnă argumente din sfera umanistă și din științe, pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mântuitorului ca pâine de împărtășanie" (op. cit., p. 257). În concluzie, subscriem la această frumoasă metaforă critică, ce-l proiectează pe Grigore Vieru în cea mai atrăgătoare lumină: Fiind un bacovian de contrast, Vieru a abandonat (asta e o certitudine) și alchimia negativă, atât de paradoxală. Reamintesc, alchimiștii voiau să transmută plumbul în aur. Bacovia a procedat à rebours: a degradat aurul în plumb. Grigore Vieru transformă vegetalul în aur. Florile lui nu mai sunt de plumb, ci sunt flori de aur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai ales argumentat prin metoda transdisciplinarității. Ideile vehiculate în eseul de față reprezintă o viziune originală asupra creației poetice a lui Ion Barbu, cu accente preluate din sistemul epistemologic al lui Gaston Bachelard, din psihanaliza jungiană, filosofie, mituri străvechi, din alchimie și din ezoterism. De asemenea, sunt evidențiate afinitățile de gândire ale poetului cu dogmatismul lui Blaga, un alt poet însetat de mister, concept care devine ținta supremă către care tinde cunoașterea poetică, precum și afinitățile de stil și de imagine poetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Punct de purcedere, 2. Călătorie printre contemporani: E. Lovinescu, 3. În oglinda altor contemporani, 4. Tudor Vianu, 5. G. Călinescu, 6. "Impasul poetului" și al criticii, 7. În cvasi-postumitate, 8. Viziunea cosmologică, 9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
probleme 127 Aureliu GOCI Un eveniment de excepție în critica și istoria literară Descrierea fenomenologică a operei bacoviene 130 Constantin TRANDAFIR Bacovia într-o tălmăcire impunătoare 132 Mircea DINUTZ O carte de referință "Complexul Bacovia" 135 Carletta Elena BREBU Matricea alchimiei negative 139 Virginia BLAGA "Complexul bacovian" 141 Ion IACHIM "Complexul Bacovia" sau Fenomenul Codreanu 144 Șerban CODRIN Theodor Codreanu și "Complexul Bacovia" 145 FRAGMENTELE LUI LAMPARIA, CRAIOVA, FUNDAȚIA "SCRISUL ROMÂNESC", 2002 Edgar PAPU Un gânditor aforistic 150 Teodor PRACSIU Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]