41,623 matches
-
dă la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm de tot? Se ridică încet de la masă atent să nu răstoarne nimic, sticlele goale, paharele pe fundul cărora Dendé, Tîrnăcop și Gulie băuseră și ultimul strop de alcool, scrumierele care dădeau pe dinafară ticsite de chiștoace, capace de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îndeajuns pasul pe loc, e timpul să treci la fapte, își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unui preot recunoscător. Ea te iubea, Într-un fel ciudat și dezechilibrat, și nu se Înțelegea bine cu fiica ei, mama ta. Carole, tu stăteai acolo În picioare, iar eu ți-am dat degetele pe spate, Îndopat cu cocaină și alcool, iar tu te uitai la mine cu ochii tăi mari și erai Într-o stare ciudată ce depășea cu mult frica, iar eu Încercam să mă gîndesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pe cei răi care rămîn. Actualul rău care stătea era Joe Caughey, care lucra ca paznic de noapte la supermarket. Joe se Întorcea la bunica după ora de Închidere vineri și sîmbătă noaptea. Mirosea a loțiune după ras și a alcool, dar tu Îl asociai Întotdeauna cu mirosul de căcat, căci se ștergea la cur cu prosoapele din baie, care erau Întotdeauna murdare de el. N-o să afli niciodată dacă o făcea intenționat sau dacă nu se ștergea cum trebuie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la biserică, devastată de remușcări. Mai tîrziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupîndu-și locul În viața ei. Bunica ta detesta Însușirile cucernice ale fiicei ei, mama ta. Dar, În felul ei Îl iubea pe fiul pe care i-l lăsase fiica sa 000000000000000e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din cabinet și mergem prin sat, mototolim rețeta Într-un ghemotoc și o azvîrlim În Water of Leith din Colinton Dell. Apoi ne ducem la Royal Scot să bem o bere. Ăsta-i singurul drog Împuțit de care avem nevoie: alcoolul. Cocaina aia de rahat ne-a futut pe noi, puțoiu ăla Lennox. Ne-a adus În halul ăsta și apoi s-a repezit să ne fure postul care era al nostru. Ar fi trebuit să ne prindem de asta, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fața locului, nu prin ,,interpuși limbuți,, sau prin articole de ziar ,,sentențioase,,. Un timp mizeria se lipește de ei, le Înăbușă respirația, le dă fiori reci pe șira spinării, apoi o voce, de cele mai multe ori răgușită de tutun și de alcool Îi Înjură cu sete. Vocii i se alătură alte zeci de voci, sunt smulse pietre din glodul clisos și aruncate În urma funcționarilor și reporterului. Haita flămândă și viciată de mizerie supraviețuiește paradoxal, tocmai prin mizeria bine hrănită cu bacterii Înfloritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am omorât un om. Și să mai știi ceva: mi-ar fi plăcut să citesc și să călătoresc prin lume, să văd lucruri frumoase. N-a fost să fie. De aproape patruzeci de ani răscolesc gunoaiele și golesc sticlele de alcool ieftin. Ultimii cinci ani am avut norocul să mi-i petrec alături de tine și am mai păcălit bolile. Acum e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Cred că tu o să ai noroc cu drăcia aia de Uniune. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată regula. Sunt două arătări epuizate de mizerie și băutură, pe care societatea le privește cu silă și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la atâtea confruntări terifiante, unele care-au dus chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit niciodată cu ea, dimpotrivă, i-a devenit dușman. A văzut copii morți de comă etilică, a văzut oameni crăpând ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alcoolizați, să stingă conflicte ce ar fi dus ireversibil, către un deznodământ nefast. Nu degeaba, cu oarecare respect, Îl numesc ,,Profesorul,,.și, nu s-au atins niciodată bătrânul Kawabata. De vreo două-trei ori s-a Întâmplat totuși, ca, turmentați de alcool și puși pe harță cu orice chip, câțiva derbedei din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram puțin amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se întâmplase, mi-am explicat eu, datorită unei anumite iluzii născute din aburii alcoolului: iluzia că în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar care va schimba în mod miraculos întreaga situație. Nu-mi era limpede care va fi acest lucru extraordinar dar, pe măsură ce înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum de țigară stătut iar când am deschis perdelele am avut impresia că fumul plutește încă în aer. Sau poate doar mi s-a părut mie că încăperea e invadată de ceață. Cineva zăcea pe covor. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
biologice“ tocmai fusese scoasă la vânzare, Helmut mi-a pus În față un pahar mai mic și altul mai mare. Trebuie că arătam deprimat pentru că atunci când am descoperit șnapsul, mi-a șoptit liniștitor: — O tentativă de resuscitare. Oglindindu-se În alcool, mica sa copie argintie dădu din cap cu un zâmbet serafic - răsturnată În pahar. Am ridicat privirea și i-am mulțumit originalului, apoi m-am Întors, deloc Încântat, la caruselul din capul meu. Femeia pe care o vizitasem acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ani, Froehlich a fondat un comitet cu scopul de a sprijini drepturile homosexualilor. De atunci, a luptat pentru abolirea infamului paragraf 175, care incriminează „activitățile“ acestora. Ca tânăr doctor, continuă Karp În timp ce ne conducea până sus, Froehlich a studiat efectele alcoolului asupra sarcinilor neprevăzute, În zonele sărace ale capitalei. Astăzi este apărătorul Înfocat al „minorităților de orice fel“, fiind deseori consultat ca autoritate legală și activând frecvent În culisele politicii - cu un „oarecare succes“, ne Înștiință ghidul nostru discret, „chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag de o bandă de piele pentru ascuțit, care atârna de pe perete. Mulțumit de lamă, Îmi lovi nasul Într-o parte și plasă lama sub bărbie, În partea dreaptă. N-a durat mult să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o noapte În urmă Încă nu dispăruse cu totul. Se agita ca vaporii la nivelul solului Într-o zi umedă și caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de alta, și alcoolul i se vărsă pe bărbie. Coral zâmbi spre fața inflamată, drăgăstoasă și purtând semne de beție. Ascultă, drăguțo, spuse domnișoara Warren, pentru Început te iau Înapoi cu mine, la Viena. Pot să transmit telegrafic evenimentele și de-acolo. Dacă vreuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fetelor, ne-a urat ea cu voce ascuțită, Întorcându-se apoi să Întâmpine alți oaspeți. Alixe nu zise nimic de programarea pentru probă la care nu venise. Nu am zis nici eu nimic. —Așa e, hai repede să luăm niște alcool, zise Lauren, luând-o Înainte către bar. Două șampanii cu gheață, În pocale, ceru ea când am ajuns. Am citit undeva că Fred Chandon obișnuia să bea șampania așa. Nu că e fastuos? Barmanul ne-a turnat băuturile, iar Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu putea fi, nu? Cuprinsă de neliniște, am desfăcut punguța și am scos chitanța. Pe ea scria: BLAKES HOTEL Roland Garden 33 Londra SW7 17 septembrie Costul camerei: 495 £ Room-service : 175 £ Mini bar : 149 £ Mini bar! Mini bar? Hunter băuse alcool În valoare de 300 $! Într-o cameră de hotel! Într-unul dintre cele mai sexy hoteluri din Londra! Simțeam cum intru În panică: am verificat din nou data, storcându-mi creierii. 17 septembrie. Cu două săptămâni Înainte de petrecerea de divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
calm, merge lîngă fereastră, bagă capul sub draperia plușată și privește în afară pînă ce Mihai se îmbracă. Bem un pahar, Cristina? Nu, Mihai face ea un gest de împotrivire, luînd mîna tînărului de pe sticla cu vodcă. O cafea, da: alcool, nu. Niciodată? Nu atunci cînd vreau să-mi îmbăt sufletul. Dealtfel, surîde ea mi-ai rămas dator numai cu cafea. Uite, schimbă tonul cît vei pregăti-o, voi sta aici, în fotoliu, fără complexe că nu-s prima care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de prînz, ca aperitiv, iar cînd se termina, eu, personal, eram chemat la decan și mi se dădea dreptul. Așa-i la universitatea din Iași, întoarce el privirea spre Radu studenții, precum vechea Marină britanică, au o rație zilnică de alcool. E drept, uneori se înlocuiește alcoolul cu culesul porumbului ori al sfeclei furajere, dar nu-i regulă, că se mai merge și la cules de vii asistenții au sarcina să-i noteze pe cei care mănîncă mai mult, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se termina, eu, personal, eram chemat la decan și mi se dădea dreptul. Așa-i la universitatea din Iași, întoarce el privirea spre Radu studenții, precum vechea Marină britanică, au o rație zilnică de alcool. E drept, uneori se înlocuiește alcoolul cu culesul porumbului ori al sfeclei furajere, dar nu-i regulă, că se mai merge și la cules de vii asistenții au sarcina să-i noteze pe cei care mănîncă mai mult, să le dea picături de burtă -, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]