13,186 matches
-
Periculos, unchiule? De când e așa un mare pericol să stai de vorbă cu două servitoare, în centrul Gaborone-ului, ziua în amiaza mare? El nu știu ce să-i răspundă, dar, totuși, o privi neliniștit când îl lăsă în mașină și înaintă pe aleea lăturalnică spre poarta din spate. O văzu cum ezită în fața clădirii micuțe cu pereții văruiți, unde stăteau servitorii, până să-și facă curaj și să intre pe ușă, după care dispăru din raza lui vizuală. Puse mâna pe creion, verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întrebări, v-a trimis să scormoniți din nou trecutul. N-o să renunțe niciodată? N-o să priceapă niciodată ce are de priceput? — Ce să priceapă? întrebă Mma Ramotswe. El stătea acum la fereastră și privea spre un grup de studenți de pe aleea din față. — Să priceapă că nu e nimic de aflat, răspunse el. Că băiatul e mort. Trebuie să se fi aventurat în plin deșert, prin Kalahari, și s-a pierdut. S-a dus la o plimbare și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și se îndreptă spre ușă. — Declarația aceea? — Da, declarația fetei care mințea în legătură cu mine. Mma Ramotswe deschise ușa din față și se uită afară. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în mașină și ridică privirea când văzu ușa deschizându-se. Păși pe alee. — Ei bine, domnule doctor Ranta, spuse ea liniștită, cred că sunteți un bărbat care a mințit multă lume, în special, zic eu, femei. Acum vi s-a întâmplat ceea ce nu cred că vi s-a mai întâmplat vreodată. Ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cred că vi s-a mai întâmplat vreodată. Ați fost mințit de-o femeie și ați mușcat momeala. N-o să vă placă asta, dar așa o să învățați și dumneavoastră ce înseamnă să fii manipulat. N-a existat nici o fată. Străbătu aleea și ieși pe poartă. El rămase în prag, urmărind-o cu privirea, dar ea știa că n-ar îndrăzni să-i facă nimic. Când o să-i treacă mânia, care cu siguranță îl încearcă acum, o să-și dea seama că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu alei cu pietriș alb, cu bazine și iazuri acoperite cu nuferi, îmi suflecam pantalonii de la uniformă și intram în ele să culeg banii aruncați de îndrăgostiți și de fetele de la profesională, să li se împlinească dorințele, sau îi pescuiam cu magnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcut loc și pentru ăștia noi, au mai smuls niște stejari din rădăcini, să mai fie pământ. Dincolo de deal și de soldatul necunoscut e sărăcimea. Dar și la „Sfântu’ Vasile”, de când au înmormântat-o pe mătușa primului-ministru, au făcut o alee pentru ștabi, au pus pietriș, e și-o fântână acolo, c-o lebădă din care țâșnește apa. Și primarul are loc de veci acolo. Au schimbat gardul, e lumină, e pază. - Și care-ar fi cel mai aproape de cartierul nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai repede, e-n funcție de presiunea gazului... N-am ce să fac... - Trebuia să te-apuci cu o jumătate de oră mai devreme! - N-a venit gazul... Ce puteam eu... - Nu mai... Hai, mai repede... Convoiul oficial a ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trag haina peste cap. Un cârcel îmi îndepărtează degetul mare de la dreptul de celelalte. N-am chef să mă descalț, așa că ne jucăm de-a care pe care. Am timp vreo trei ore să câștig. Trebuie să trec pe-o alee mai dosnică, unde nu mai arde nici un bec, le-au spart derbedeii. Cineva aleargă după mine. Pun geanta-n bandulieră și mă pregătesc să dau niște pumni și să încasez mai mulți. Mișcă și gardul verde care s-a sălbăticit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de când ne-am întâlnit, și degetele mari ale lui Brandy încă mai netezesc păturile de sub locul unde cândva îmi era bărbia. Fața mea e ultimul lucru pe care băieții și fetele go-go vor să-l întâlnească atunci când intră pe o alee întunecată în căutare de hapuri puternice. Brandy zice: — Ne întoarcem imediat ce vindem toată marfa. Silueta lui Seth se vede în cadrul ușii dinspre hol. Din patul meu pare frumosul profil al unui supererou pe fundalul frunzelor tropicale verzi și cenușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de dantelă, și pisica sare pe pervaz ca să vadă cine tocmai a oprit pe aleea cu pietriș. Cu stelele în spatele ei, pisica întoarce capul spre mine. La parter, auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă îngrozește așa tare ideea să suflu-n lumânări. Casa, sofaua maronie din living și balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț mare cu „Câine rău“ și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut o să deschid ușa, dar am încă pușca. înainte de asta, arunc niște valium pe sub ușă. înghite-l. fă-o sau te omor. Și strecor hârtiuța pe sub ușă. O să mergem afară la mașina de pe alee. O să-l duc de acolo. O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a provocat incendiul și a folosit pușca să mă răpească. O să torn totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fugim. Și când spun noi, mă refer la toți oamenii din lume. Așadar, Brandy crede că suntem pe drum în căutarea surorii ei, iar Denver a venit sub amenințarea șantajului. Scrisoarea mea către Evie stă în cutia poștală de la capătul aleii care duce la casa ei, toată numai ruine arse. Evie e-n Cancún, poate. Scrisoarea către Evie zice: Către domnișoara Evelyn Cottrell, Manus zice că el m-a împușcat și că tu l-ai ajutat din cauza relației voastre mizerabile. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unghia galbenă ca osul. Tovarășa Lătrău și-a înălțat nasul, a adulmecat spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul ei. Doamna Clark se strecoară din scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Florida să-ți spună că o berlină neagră îi tot urmărește, și că le tot dă cineva telefon, întrebându-i dacă știu cum să dea de tine. Tu deja fugi de la un ascunziș la altul, făcând masaje la tălpi pe alei dosnice pentru câți bani îți trebuie ca să supraviețuiești. Le spui alor tăi: aveți grijă. Le spui să nu se lase masați de necunoscuți. Sunându-i de la un telefon public, le spui să nu se încurce niciodată cu aromaterapia. Cu vindecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului, mândră că nici un alt biciclist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hotărî: "Am să mă gândesc la asta mâine". Coborî din tren cu gândurile aiurea. Ștefan o sunase acasă, să-și ceară scuze că nu poate veni la gară s-o aștepte. Urma s-o caute, în timpul după-amiezii, la cameră. Străbătea aleea dintre cămine iar în fața ei, la oarecare distanță, păștea liniștit un cal alb. Luana se îndrepta spre el sesizându-i, absentă, prezența. Animalul ridică brusc capul, ciuli urechile, o privi fix și în secunda următoare o luă la galop spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
moarte, suflet al iadului. Să-l uite, să nu-l mai iubească. Să nu-l mai știe acolo, atât de aproape de ea, martor al noii vieți pe care încerca să și-o clădească. Când Sanda apăru cu fetița în capătul aleii, Aniela se repezi spre tatăl său cu o bucurie fără margini iar el sări de pe gard și-o strânse la piept, sufocat de o dragoste sfâșietoare. Pentru Luana, momentul întâlnirii celor doi avu efectul unei lovituri de cuțit. Se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a zâmbit, nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului cerul arată palid și cețos până și noaptea. — Margaret! a auzit ea o voce. Era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
le văd rochițele alea scurte din care li se văd bucu lițele, zău așa! Johan a zâmbit și a dat din umeri. S-a făcut, de ce nu?! Încetinise, Îndată ce au părăsit luminile șoselei largi, asfaltate, și au intrat pe o alee Îngustă. De acolo au cotit pe alta, apoi pe un drum lung și drept care Însoțea râul nu prea adânc și noroios, de fapt nici nu prea arăta a râu, era mai degrabă o gârlă nămoloasă care abia se scurgea Între
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a ridicat din umeri cu aparentă indiferență. La Întoarcere, una a ieșit din Austin și și-a Îndreptat părul care-i căzuse pe față. Brățările de la mână au clinchenit o simpatică simfonie, mașina a demarat brusc și farurile au luminat aleea. Câțiva s-au grăbit să se ascundă și au traversat șuvoiul orbitor care a Împroșcat drumul doar cât să-l lase iarăși În beznă. Pe mă-sa, s-a auzit o voce de bariton, credeam c-au venit iar gaborii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Hai s-o ștergem de-aici. Se mai liniștise, stătea cu brațele Încucișate și cu mâinile la subsuori, de parcă i-ar fi fost frig. Vreau acasă. Sunt obosit. Nu, i-a Întors-o Johan. Nu Încă! Mașina a ieșit de pe alee și a țâșnit iarăși spre viața de toate zilele. Se făcuse ora aceea din noapte când luminile se sting, iar aerul nu mai e fierbinte și lipicios. Tu ai simțit vreodată așa ceva, Farah? a Întrebat-o Johan după o vreme
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]