1,678 matches
-
Crezul creștin admite existența a patru virtuți cardinale: cumpătarea, înțelepciunea, justiția și curajul. În fine, discutând Evul Mediu și Renașterea, nu se poate omite importantă tehnicii speciale de interpretare a Bibliei, care cuprinde patru niveluri: cel literal sau istoric, cel alegoric sau teologic, cel tropologic sau moral și cel anagogic sau eshatologic. Dacă dorim, putem extinde discuția fără probleme, pentru a încorpora exemple suplimentare din spații culturale orientale (India, Egipt, China). Până aici, am incercat sa arat modul în care existența
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cele șapte cărți proiectate inițial, doar una s-a păstrat, celelalte șapte rătăcindu-se definitiv) și 2. America, Europe și The Song of Los formează un intreg de sine stătător, expunând evenimente istorice consecutive. "Profețiile minore" citate anterior trasează contururile alegorice ale istoriei sociale, fundamentate pe principiile dure ale revoluției. Ideea mea nu este una excentrică în context; Stephen Behrendt, printre alții, susține o teza asemănătoare: "În America, Europe și The Song of Los, Blake reconstituie istoria lumii umane" (1992, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
estetică, prima devine un catalizator de energie creatoare fără limite. Eul creator încearcă să impună o formă de creație originală, care nu se bazează pe preceptele academice și pe regulile mediului burghez conservator, ci pe un impuls de esență mistica. Alegoric, Fiicele Memoriei trebuie că, prin transformarea în Fiicele Inspirației, să fie capabile să purifice sufletul vizionarului: "Shakspeare & Milton were both curbd by the general malady & infection from the silly Greek & Latin slaves of the Sword. [...] We do not want either
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nu l-a mai găsit pe Dumnezeu acolo. Foka [2]: Și* ? Kaliaev [3]: Și atunci sînt unii care vor întîrzia întotdeauna la întîlnire fiindcă există prea multe căruțe împotmolite și prea mulți frați de ajutat. (VI, 15) Faptul că povestirea alegorică nu permite auditorului (Foka) interpretarea corectă a "maximei morală" implicită îl obligă pe narator să formuleze explicit evaluarea finală în forma unei "Morale". Putem spune că sancțiunea "Ei, și?" reprezintă rezultatul unei anticipări greșite a naratorului privind posibilitățile interpretative ale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să precizăm modurile specifice de gestionare a prototipului secvenței narative. Vom analiza, în capitolul 7, un singur exemplu despre monologul narativ teatral. Reamintesc că tradiția retorică insistă asupra diferitelor "specii de narațiune": narațiunile oratorice, istorice, dramatice (sau poetice), familiare sau alegorice. Aceasta ia în considerare modurile de inserție a povestirii în ansambluri discursive la fel de diferite precum o piesă de teatru, o pledoarie sau o lucrare istorică. Genul narativ este considerat astfel drept o categorie înglobantă, cu sub-genurile sale sau cu formele
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
De aceea descrierile "mnemonice", prin informațiile aduse, au funcționalitate narativă în evoluția psihologică a personajului, pe care o induce cititorului, cu fiecare schimbare de anotimp. Structura narativă din Voluptate și Crinul se bazează de la un capăt la altul pe reinterpretarea alegorică a trecutului [...] În cele două opere, descrierile mnemonice au un rol important în articularea narativă și în temporalitate. Regăsim, de la un roman la altul, același procedeu de bază: o lungă descriere a locurilor la început, reluate mai apoi pe scurt
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îi cere măr din sîn (ea îl blestemă), celălalt îi cere inelul (i se răspunde îngăduitor, ca o urare: „petrece-te-ai printr-însul”, în acord cu formula versificată, „tras ca prin inel”); iar al treilea îi cere cununița, formă alegorică a nuntirii. Așa este ilustrată comunitatea respectivă de motive, urmărite de Petru Caraman în mai multe registre ale discursului său. Dumele care vehiculează alegoria înfățișează, în introducere, un grup de tineri (trei, cinci), de regulă nobili, trecînd călări și mîndri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să devină nuntă. Un joc de-a existența, de-a nunta și de-a moartea. Așa se unesc nunta cu moartea. E sensul sentinței, unice și cutremurătoare: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nume de marcă (C. Brăiloiu, Ion Mușlea) a susținut să semnificația poemei ar decurge din obiceiurile de înmormîntare; mai precis, din reprezentările terifiante despre strigoi asociate cu legea, prescrisă în tradiție, cum că tînărului nelumit i se înscenează o festivitate alegorică de tipul moartea-nuntă Există argumente pentru ambele aspecte, însă problema nu mi se pare bine pusă, din două motive. Se apelează la exemplificări dintr-un domeniu marginal și pragmatic: riturile de înmormîntare, pentru a fi transpuse direct și mecanic pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
această lucrare, una dintre cele mai frumoase și emoționante care s-au scris despre al II-lea Război Mondial. 5. Jertfa Dan Lucinescu Descriere: „Jertfa” are binecuvântarea Părintelui Iustin Pârvu, coleg de celulă și suferință cu autorul, fiind un roman alegoric care se ocupă de universul concentraționar comunist din țara noastră și care descrie în imagini vii pușcăriile din Suceava, Jilava, Pitești, Aiud sau Gherla, unde au fost torturați și supuși unor umilințe de neimaginat oamenii care au rămas verticali în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își spune povestea cu vocea unui băiat de șase ani: atmosfera de casă, familială, mama iubitoare care și-a învățat copiii să facă decorațiuni și totuși s-a îngrijorat cînd băiețelul a priceput prea repede și cu nerăbdare. Mîna figurii alegorice în pictura încastrată, de asemenea destul de maternă, de asemenea predîndu-le artă copiilor pe care îi înfățișează, aruncă o umbră tot așa cum pictura lui Boucher aruncă o umbră pe pictura lui Aptekar, iar literele de pe sticlă o aruncă pe a lor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
iar cuvintele intensifică o poveste a subiectivității, suferința unui subiect în raport cu obiectele pe care le-a văzut și ar fi dorit să le facă. Această lucrare subliniază importanța structurii narative în multe moduri: plasează un narator-copil în textul lingvistic, figura alegorică a unui NP în lucrarea lui Boucher, un narator încastrat care apare ca un narator adult postmodern ce "îl" știe pe Boucher, dar care stă în afară, în lucrarea pictată ce îl "citează" pe Boucher, și un NE de factură
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
expresia evocă actul de a vedea (fabula), situat în trecut și împovărat de trecut. Copilul și-a luat mîinile de la ochi, nu se mai ascunde. Dar mîinile lui rămîn o modalitate de a lupta. Umbra (fig. 3) redată de pictorul alegoric în lucrarea lui Boucher se reflectă asupra mamei copilului, ale cărei ambiții pentru fiul său nu se mai potrivesc cu dorințele acestuia. Aici, pictura-în-ramă începe să-i arate mîna, precum un text-oglindă. Această confruntare vizuală nu este doar autobiografică, o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
sfînt cuprins de îndoieli sau ispite; un revoluționar petrecăreț. Dar și aici posibilitățile sînt limitate din cauza cadrului de referință. Un Napoleon matur în postura de biet nemernic ar stîrni un efect ciudat: nu ar mai fi Napoleon. Astfel spus, personajele alegorice și mitice intră într-un model de așteptare, stabilit pe baza cadrului nostru de referință. Zeița Dreptății nu poate lua hotărîri nedrepte fără să-și distrugă identitatea ca personaj. Și numai pentru cei ce știu că acest personaj este de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care se răzbuna pe Shon. Albii abuzează de spațiul locuit de populația Shavi, împrejmuit de pădurea care îl protejează de lumea exterioară, în același mod în care se abuzează de prințesă. De cele mai multe ori, invadarea și distrugerea spațiului sînt asociate alegoric cu invadarea spațiului intim al femeii. Decorarea spațiului este condiționată de obictele care se găsesc în interiorul său. Obiectele dețin un statut spațial. Ele determină efectul de spațiu al camerei prin forma, mărimea și culoarea lor. În definitiv, o cameră cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
puternic dependent de poziția persoanei care percepe; un copil de vîrstă mică vede lucrurile diferit de un adult, cel puțin în ceea ce privește măsurile. Gradul în care o persoană este familiarizată cu ceea ce se vede de asemenea influențează percepția. Cînd locuitorii țării alegorice Shavi au văzut oameni albi pentru prima dată, au văzut albinoși: negri normali cu un defect al pielii. Percepția depinde de atît de mulți factori încît atingerea obiectivității este inutilă. Menționînd doar cîțiva factori: poziția unei persoane în legătură cu obiectul perceput
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a spațiului care ignoră atît timpul, cît și densitatea trăirii-în-el. În opoziție cu asemenea moduri de a vedea spațiul, furnizîndu-i o istorie unui peisaj înseamnă o modalitate de spațializare a memoriei care remediază uciderea spațiului-trăit. În Texaco, recuperarea fictivă sau alegorică a Martinicăi de către Chamoiseau, urbanistul convertit spune, în momentul cînd renunță să distrugă orașul pentru a construi drumul "Vestul în expansiune": A șterge Texaco de pe fața pămîntului, cum mi s-a cerut să fac, ar echivala cu amputarea unei părți
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
iradiază. Așa marginal cum este, situl trebuie conservat, conchide fostul urbanist, pentru că este situl ce rememorează arta de supraviețuire a sclavilor pe care acest spațiu își bazează acum viitorul. În acest pasaj, "înălțarea" în monumentalitate, la fel de mult ca drumul numit alegoric "Vestul în expansiune", pune în formă rezultatul unei focalizări care este distructivă față de trecut și, prin urmare, față de viitor. Iradierea este modul alternativ de ființare a spațiului care este focalizat din interior. După cum a argumentat Edouard Glissant, un teoretician care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
al unui focalizator extern centrat pe personaj. Același gest făcut de femeia din tabloul copiat al lui Boucher este un gest ce ține de focalizatorul intern, centrat pe personaj. Aranjamentul invers față de original din tabloul lui Boucher, astfel încît personajul alegoric feminin să fie cu spatele la text, dar și mult mai aproape de el, este un act al focalizatorului extern. Privirile celor patru figuri reprezentate evidențiază focalizarea internă ce ajută la construcția fabulei. Doi dintre putti schimbă priviri cu Alegoria Artei, reflectînd astfel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este valorizat în lucrarea lui Aptekar care este puternic auto-re-flexivă sau meta-relativă în acest sens. Băiatul de șase ani din povestirea autobiografică și-ar face probleme privind irealitatea sa dacă ar fi să vadă copilul dublu ficționalizat de pe desenul figurii alegorice căci profesorul de artă, încadrat, îi îndreaptă pe copiii "reali", putti, către acea schiță. Cu fiecare îndreptare, copilul devine mai puțin "real", mai ficțional; de asemenea, din fericire, mai "artistic". 4. Ca urmare, același obiect sau eveniment poate fi interpretat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și vino de te-așază Ici lângă mine, sui pe perna asta". Cu brațu-i gol și alb ea o-nfoiază. Am ascultat... M-am răzimat cu coasta De dulci gătite perini-iar genunchiul Plecat... c-adoratori din vremea foastă. {EminescuOpIV 212} RIME ALEGORICE Corabia vieți-mi, grea de gânduri, De stânca morții risipită-n scânduri, A vremei valuri o lovesc și-o sfarmă Și se isbesc într-însa rînduri-rînduri. Iar eu pe-un țărm pustiu murii în pace. De-asupra frunți-mi luna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe meșter: „I. Schmith-Faur” „Mihai Eminescu 1850-1889”. Dacă ai să crezi că ai scăpat numai cu atâta, asta se cheamă bucurie în mână străină. Adică ce ai vrut să spui cu asta? Să-mi tălmăcești ce reprezintă cele două figuri alegorice de la picioarele „Luceafărului”? Da’ amarnic mai ești, ieșene! Află tu că bătrânul reprezintă „Filozofia”, iar femeia „Poezia”. Și, ca un detaliu, pentru „Poezie” a pozat chiar soția sculptorului, pictoriță născută Niculescu. Așa parcă mai vii de acasă, dar să nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mă simțeam înălțat de ceea ce vedeam, dar când imaginea este îmbrăcată și în vorbe atât de frumoase - precum ai făcut-o tu - e altă ceea. Ai altă percepere a ceea ce vezi mai ales când ai a face cu o operă alegorică. Îngăduie încă o vorbă să-ți spun. Ai cale liberă. Ca și alte statui ale Iașilor, s-a aflat și aceasta pe punctul de a fi mutată din acest loc. În 1939, Primăria a hotărât chiar și locul unde trebuia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cărțile pe care le citeam constant, și câte un număr la întîmplare din "Secolul 20". Pe prozatorii postmoderni americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth - cu un fragment alegoric din "The Sot-Weed Factor" -, Donald Barthelme cu texte scurte și dense ca niște creme fanteziste pe o farfurioară, Gass cu o poveste delicioasă, de o senzualitate extremă... Semănau și nu semănau cu noii romancieri francezi. Plăcerea textului era aici mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și fără preselecție. Prima lectură pe care am auzit-o a fost extraordinară și mi-a tăiat pentru o vreme cheful de a citi și eu. George, masiv și cu părul numai inele, a făcut atunci senzație cu "Tortul", proză alegorică, halucinantă, pe care n-a mai publicat-o niciodată. De-a lungul anilor, am ascultat la "Junimea" aproape tot ce e mai bun din ce-au scris optzeciștii, între care lucruri remarcabile de autori care apoi s-au dat la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]