2,164 matches
-
simple, uneori sobre atenuează efectul negativ pe care îl are structura arborescentă a romanului. Discursul narativ stă în, Noaptea de Sânziene, sub semnul unui joc al timpurilor verbale care se suprapune peste multiplicitatea perspectivelor, a vocilor narative prezente în roman. Alternanța continuă a timpurilor trecute ale indicativului este impusă de glisarea permanentă de la un plan la altul. Fragmentarea discursului prin paragrafe sau prezența punctelor de suspensie la începutul unei fraze nu sunt suficiente pentru a reda clar trecerea de la un plan
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
I, p.3; ,, Cerul părea acum și mai însângerat [...]” - vol.I, p.323). Perfectul simplu redă un prezent al narațiunii, în timp ce mai mult ca perfectul este folosit pentru a delimita un plan temporal anterior momentului în care se petrece acțiunea. Alternanța perfect simplu / mai mult ca perfect produce o ,,ondulare” permanentă a discursului, prin conturarea acelor ,,bucle temporale” de care pomeneam la începutul prezentului capitol. Episoadele se suprapun mereu, dând naștere unei structuri etajate a discursului narativ. Ca și ,,tabloul” pictat
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
deschidere și de închidere a unei povestiri, insistă asupra faptului că această aparentă autonomie este preluată de funcția textuală și dialogică: "Sunt, într-adevăr, propoziții de, am putea spune, "avant-post", situate exact pe linia de demarcație, acolo unde are loc alternanța (schimbarea) de roluri dintre subiecții vorbitori" (1984: 297). Existența unor astfel de propoziții a fost confirmată, de atunci, prin studiul înscrierilor de secvențe narative în contexte conversaționale. Această inserție lasă loc așa cum am văzut în capitolul 7 -, în mod sistematic
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Situația finală (și când am scos-o la capăt cu asta). Organizatorii punctează tranzacțiile dintre aceleași macro-propoziții ale celor două secvențe: Pn1 ATUNCI CÂND Pn2 și Pn1' ATUNCI Pn2', Pn4' ȘI CÂND Pn5' și Pn4 DAR Pn5. Folosirea persoanei a treia, alternanța imperfectului și a perfectului simplu sunt și acestea, la rândul lor, semnificative în acest sens: acestea fac trimitere la o enunțare de distanță (istorică). Propoziția Pn5' la perfectul simplu subliniază, prin anaforicul ASTA, reluarea primei secvențe, la momentul întreruperii. Această
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Coda), ajungem la un model sau prototip al povestirii elementare complete. Bahtin reperase existența acestor mărci de trecere de la conversație la povestire: Acestea sunt, într-adevăr, propoziții de "avant-post", am putea spune, situate pe linia de demarcație unde are loc alternanța (schimbarea) subiecților vorbitori. (1984: 297). În capitolul 7 vom vedea, din perspectiva faptelor identificate de către Jacques Schérer în dramaturgia clasică, că un ansamblu de replici au rol, în general, de pregătire nu doar prin intrarea-prefață ci și prin Rezumat. Povestirea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este de asemenea o caracteristică a descrierilor de acțiuni... Desigur, aceste configurări ale mărcilor pot fi proiectate astfel: o concentrare a anaforelor pronominale (această formă de tematizare este probabil unul din indiciile formale cele mai caracteristice ale secvenței narative), precum și alternanța imperfectului și a perfectului simplu (sau a perfectului compus, chiar și a prezentului de narațiune), de exemplu. Și, mai ales, se pare că putem caracteriza narativitatea prin excluderea anumitor forme lingvistice, folosirea exclusivă a predicatelor de existență sau de stare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fi mai fine și mai frumoase") trimite direct la inferențele primei secvențe (D1 → C1). Trebuie spus că cea de-a doua restricție (respingerea D4 [g]) vine să o compenseze pe prima (DAR D2 [e]). Efectele enunțiative de suprafață legate de alternanța timpurilor verbale (prezent, imperativ, viitor) sunt mai ales schimbările modale. După propozițiile neasumate de către locutor (premise enunțate cu prezentul de adevăr general) urmează propoziții direct asumate de către acesta (imperativ și viitor cu valoare predictivă). Aceste aspecte enunțiative participă la mișcarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
diferitele modalități de articulare a schimburilor tranzacționale: tipul inserat despre care s-a discutat mai devreme și două forme de relații de coordonare. * Relație coordonată de schimburi, în cadrul unor intervenții succesive (fără schimbare de roluri) * Schimburi coordonate în cadrul aceleiași intervenții (alternanță de roluri) Regăsim aici principalele mari forme de articulare a unităților, descrise în capitolul 2, cu referire la povestire, cazul schimburilor alternate și chiar cele care ar putea fi prevăzute în continuare: așa cum se întâmplă în exemplul dialogului surzilor, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
al evocărilor concrete” (Tudor Vianu), din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate, autoarea să conchidă, printr-o „perspectivă de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să dezvăluie (perspectivă narativă, numită, „dindărăt”): „Era îngrozit la gândul că, odată cu prăbușirea comunismului, aveau să iasă în văzul lumii și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
București, 2011. Prefață: Doina rricariu Scriitori găOățeni de ieri și de azi. I. Ed. Centrului Cultural „Dunărea de gos”, 2012 O carte cât o Istorie. Ed. PIM, Iași, 2012. Prefață: Florea Ioncioaia. Postfață: Cristina Chiprian Coautor (împreună cu profesor Cristina Chiprian): Alternanțe didactice, Ed. “Spiru earet”, Iași, 2002 Probleme de stilistică (pentru bacalaureat), Ed. Bucovina, Iași, 2004. Postfață: Constantin Mănuță Soluții didactice alternative, Ed. „Spiru earet”, Iași, 2006 Antologiile revistei „Vama literară”. Al treilea val. A șaptea poartă. A 11-a poruncă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
crupă" etc.); (p 2) arată poziția stăpînului și îl compară în general cu o maimuță; (p 3) descrie anumite PĂRȚI ale corpului cavalerului ("cap" și "gambe"), cît și îmbrăcăminte ("pălărie", "mantou", "pantaloni", "ciorapi", "papuci"). În final, (p 4) descrie în alternanță mîrțoaga și călărețul, amestecînd atributele. Mîrțoaga și cavalerul sînt desemnați succesiv prin nume, apoi prin pronume: animal/stăpîn animal/cavaler animal/om unul/celălalt primul/cel de-al doilea. Ultima parte din (p 4) este încadrată de termenii "toate acestea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nevoia de intimitate; c) începe să își pună întrebări în legătură cu propria normalitate. -Autocontrol: a) începe să testeze regulile și limitele; b) experimentează ocazional alcoolul, tutunul și chiar drogurile. VI.3. Perioada 14-17 ani - adolescența de mijloc Nevoia de independență: a) alternanța între un concept de sine rudimentar și a unor standarde nerealiste prea înalte; b) nemulțumire legată de intervențiile părinților și dorința de independență; c) preocupări excesive legate de propriul corp; d) apare sentimentul de necunoaștere a sinelui; e) părere „proastă
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]
-
joase datorită inundațiilor), Giurgioana și-a păstrat o bună doză de autoritate administrativă înglobând (1864) satele Bălănești, Dămăcușa, Dănceni (ambele lângă Podu Turcului) Giurgioana, Hanța, Plăcințeni, Lehancea, Răcușana, Sârbi, pierzând în 1887 pe Răcușana și Plăcințeni, recâștigându-le în 1892. Alternanța ca centru de comună cu Lehancea care a devenit la reorganizarea administrativă centru de comună era valabilă și, în 1954 când erau în aceeași comună Giurgioana, Hanța, Lehancea, Răcușana, Strâmba, Bălănești, Bouroș. Deși multă vreme centru administrativ, nu se menționează
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
în România în decembrie 1989 nu poate fi înțeles, de aceea, în afara recunoașterii modului în care dubla sa realitate, cea a revoltei spontane și cea a loviturii de stat, cea a revoltei anticomuniste și a anticeaușismului limitat, se conjugă în alternanța vizibil/ invizibil și aparent/real, condiționată de spectacolul în direct al revoluției. Elementul-cheie de la care trebuie să pornească orice analiză a evenimentelor din decembrie 1989 este faptul că gruparea care se proclamă/este proclamată drept "emanație a revoluției", în frunte
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în lumea paralelă unde comunitatea internațională își exilează fantomele, inclusiv fantomele din Balcani. Adevărata cotitură în această istorie recentă, punctul de ruptură în soarta României postdecembriste nu ar fi existat probabil niciodată fără conjuncția dintre factorul intern reprezentat de prima alternanță la putere, în 1996, când nomenclatura cât de cât convertită la retorica democrației a pierdut definitiv monopolul absolut asupra puterii și de factorul extern a cărui ipostază vizibilă a fost desmembrarea tragică a fostei Iugoslavii între 1995, anul acordurilor de la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a președintelui României, declanșată de opoziție pentru imixtiunea acestuia în treburile Justiției, era cât pe-aci să reușească în Parlament. Către o alternativă Experiența alegerilor din mai 1990, dar mai ales cea a invaziei minerilor, au demonstrat clar că orice alternanță la putere trecea obligatoriu prin unificarea forțelor de opoziție. Din toamna lui 1990, o organizație de universitari și intelectuali, solidarizați de mareea neagră din iunie, Solidaritatea Universitară, inaugura aceste mișcări centripete. Răspunzând chemării unui grup impresionant de fondatori între care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Opoziției unite reluau simbolic elemente ale Revoluției, prefigurând în stradă unitatea politică structurată a forțelor anti-FSN. Tot așa cum marile mitinguri anticomuniste din țările Europei Centrale au provocat prăbușirea regimurilor totalitare, putem afirma fără dubiu că, fără mitingurile din 1990 1996, alternanța la putere nu ar fi fost posibilă în România. Cazul Moscovei în 1991 și mai ales al Serbiei în 2000 sau cele din 2004 ale Georgiei și Ucrainei confirmă această concluzie. Or, după 28 ianuarie 1990, partidele istorice nu au
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
la Cameră și 30,70 % la Senat), dar, la 17 noiembrie, la al doilea tur de scrutin, Emil Constantinescu devenea Președinte al României, cu 7.057.906 (54%) voturi. După mai bine de 60 de ani, se realiza astfel prima alternanță democratică la putere. Victoria în alegerile prezidențiale consolida rezultatul de la parlament, permițând CDR să devină partenerul principal al unei coaliții politice care regrupa toate forțele opoziției anti-Iliescu: Uniunea Social-Democrată formată din Partidul Democrat-FSN al lui Petre Roman și PSDR condus
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ratate în 1989, pentru cei care așteptau ca victoria CDR în alegeri să producă instantaneu o răsturnare radicală a situației și să anuleze pe loc consecințele a aproape 60 de ani de dictatură comunistă și de absență a democrației, prima alternanță la putere de după 1989 poate părea un eșec. Într-o perspectivă mai puțin febrilă însă, prioritățile programului politic din 1996, așa cum au fost ele adoptate de coaliția de guvernare, au fost nu doar îndeplinite, ci și, în anumite puncte foarte
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vechiului regim, România a fost singura țară satelit a Moscovei unde nucleul dur ale elitei Partidului Comunist a rămas la putere, fără nicio întrerupere, aproape șapte ani după 1989, și nu și-a pierdut cu totul pozițiile și forța după alternanța la putere din 1996; de fapt nici acum nu a dispărut, ci doar continuă să se travestească. Această reziliență apropie situația din România de cea din fostele republici sovietice, ca Ucraina sau Georgia. Dar, tot în România, spre deosebire de Ucraina, Georgia
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să fie dictată de însăși conformația psihologică a personajului, care, ca actor/ spectator al propriei existențe, se vede nevoit să trăiască simultan pe două planuri distincte, în realitate și în imaginație, în prezent și în trecut deopotrivă. Așa se explică alternanța aproape didactică a perspectivei narative în primele cinci capitole, cu ample analepse explicative, pentru ca, ulterior, lucrurile să se amestece, făcând imposibilă delimitarea strictă a amintirii de percepție, a "realității" de "ficțiune". De fapt, psihologii au dovedit că formarea amintirii nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cunoscută, în 24 de cazuri pentru bărbați, 19 pentru femei, este vorba întotdeauna de ocupații neclare, mai mult "posturi" decît meserii propriu-zise, care nu necesită decît prea puțină ucenicie sau chiar absența oricărei specializări deosebite. Putem observa de asemenea o alternanță a sarcinilor care nu necesită aceleași aptitudini și sînt cu greu compatibile între ele: de exemplu, un secretar al unui avocat devenit mecanic într-un garaj, sau un librar, asistent fotograf. Nu există decît trei avocați, un magistrat stagiar, doi
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
sau circul mediatic legat de moștenirea culturală etc... cu toate acestea amplitudinea evenimentului - Cioran este dificil de interpelat. Există lecturi singularizatoare, comparații „metodice”, intervenții tematice, interpretări politicomorale ale scriiturii sale, majoritatea evidențiind ambiguitatea insurmontabilă, imposibilitatea categorizării definitive, oscilatoriul. Scrierile au alternanță, dinamism, indeterminare, altfel spus, semnalmente de pharmakon (termen platonician ce desemnează o circulație între valori și sensuri contrare: benefic/nefast, lecuitor/otrăvitor). Într-o interpretare mai amplă a textului antic și în corelație cu alte concepte similare, J. Derrida „oferă
De-sine-scrierea cioraniană ca pharmakon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
comunicările subtile verbale de ilustrație Întregite cu unele elemente de umor sunt cele mai la Îndemână folosirea materialelor de ilustrație Întregite de alte elemente suplimentare (cercuri, săgeți, culori, sublinieri, etc.) elemente de noutate, de surpriză, de șoc, de schimbări neașteptate; alternanța procedeelor, a momentelor care solicită efort maxim cu altele mai relaxante; distribuția echilibrată a sarcinilor și diferențierea acestora În așa fel Încât fiecare elev să nu le simtă ca pe o povară greu de suportat; aprecieri, concluzionări, stimulente făcute la
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
pagina 197 în care observăm completarea planurilor sonorarmonice, prin procedee contrapunctice și progresii cromatice ascendente sau descendente. În exemplul propus de Constantin Râpă - op. cit. volumul I, 2001, pagina 215 este evidentă desfășurarea melodică simetrică a celor două fraze, construite prin alternanța dintre salturi ascendente și mers treptat descendent. Interpretarea instrumentală oferă posibilități intonaționale mai mari, având ca rezultat modificarea conturului melodic prin intervalică bogată, sinuoasă, cu cromatizări din ce în ce mai dese, evidente mai ales în Romantism. Creațiile unor compozitori ca Franz Schubert, Robert
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]