7,971 matches
-
urmă, nici măcar cele multiple. Nimic nu e mai bine, să știi, decât să fii o fostă proaspăt divorțată. Bineînțeles, sunt un pic dezamăgită de mine Însămi. —De ce? am Întrebat-o. Lauren se jucă cu inelul de pe inelar, făcându-l să alunece Înainte și Înapoi, Înainte de a-mi răspunde. Avea o privire răutăcioasă. Apoi, pe un ton imperturbabil, zise: — Am eșuat lamentabil În maratonul Provocare la Cuplare. M-am uitat la ea, nedumerită: —Cum adică ai eșuat? Nu plănuiam să mă aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Duncan poezia. Nu am cum să sun la poliție. Nu am cum să-i explic lui Helen Hoover Boyle de ce mă interesez de moartea copilului ei. Gulerul mă strânge atât de tare, încât trebuie să înghit din răsputeri ca să-mi alunece cafeaua pe gât. Chiar dacă lumea m-ar crede, primul lucru pe care ar vrea să-l știe ar fi: „Ce poezie?“. Arată-ne-o. Dovedește-ne. Întrebarea nu e dacă se va afla de poezie. Întrebarea e cât va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Chiar are vreo importanță, în ordinea superioară a lucrurilor, cum au murit soții Stuart? zice. O întreb cum a aflat de descântec. Atunci când i-a murit fiul, Patrick? Și ea merge pur și simplu mai departe, lăsându-și degetele să alunece de-a lungul muchiilor sculptate, de-a lungul suprafețelor lustruite, mătuind mânerele și mânjind oglinzile. N-a fost nevoie de prea multe săpături ca să aflu cum i-a murit soțul. La un an după Patrick, a fost găsit zăcând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
foarte mult pentru mine în momentul ăsta. Și eu te iubesc. Închide și se lipește iar de fața gagicii. Nash ia bancnota de zece dolari de pe bar și și-o vâră în buzunar. Nu, n-am auzit nimic, zice. Gagica alunecă de pe bară și râde. Se urcă la loc și zice: — Ea era? Și tipul cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă pe podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în dungi, însă fără să le atingă, și zice: „Marty?“. Are unghiile vopsite cu ojă mov cu sclipici. Rujul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fost pentru mine ca un părinte. Al dracului să fie Oliphant, cu mâinile lui transpirate. Iute ca un fior, înghețându-mi șira spinării, descântecul mi se învârte în gând, iar numărul victimelor crește. Probabil că Oliphant cade pe podea sau alunecă din scaun. Iată că problemele mele cuagresivitatea ca un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen se prinde de bara de protecție cu o mișcare bruscă. Un diamant masiv îi alunecă de pe deget și fulgeră în jos, printre lumini și bare de susținere, printre culori și chipuri, până în mijlocul angrenajelor mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de dolari. Poate că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
până sub noi, fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
numărul 5680, nord-est, la agenția imobiliară Helen Boyle, și să rețineți un bărbat adult pentru cercetări...“ Ceaslovul cade și se lovește de birou cu zgomot. Tinctura de iod, amoniacul, oțetul și zeama de varză împroașcă peste tot. Hârtiile și cărțile alunecă pe jos. — Mona! țipă Helen. Nu o omorî! îi zic. Nu o omorî, te rog! Și Helen îmi apucă mâna cu mâna ei pătată și zice: — Cred că ar fi mai bine să pleci de-aici. Îți mai aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
citească. Geaca mi se ridică la subsuori. Helen se face mai înaltă. A ajuns la nivelul meu. Apoi mă uit la ea în sus. Picioarele îi atârnă, cu degetele în jos; atârnă deasupra podelei. Unul după celălalt, pantofii galbeni îi alunecă din picioare și i se rostogolesc pe scânduri. Cu aceeași voce monotonă și egală, Helen se uită în jos la mine și zâmbește. Și, apoi, simt că nu mai ating pământul cu un picior. Mi se înmoaie și celălalt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-se între picioare, zice: — Poate ai timp de una mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-se prin cameră își surprindea imaginea în multele oglinzi și suprafețe lustruite curățate meticulos cu Mr Sheen. Își desfăcu bluza și își trecu mâinile peste cupele de nailon, căutând locul dintre sâni și bretele. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, care alunecară la podea. Se eliberă de ei. Acordurile de la Whiter Shade of Pale răzbăteau în valuri dinspre CD player, iar Carol își lăsă mâna să îi lunece sub elasticul chiloților... — Crezi în oroare? Întrebarea directă m-a luat complet pe nepregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o rută de zbor acceptabilă din punct de vedere social. Degetele mici își luaseră avânt pentru a se afunda în materia fertilă. Însă în locul acela, pipăind fiecare centimetru și măsurând cu mâna fiecare protuberanță, Carol descoperise ceva nou. Vârfurile degetelor alunecaseră peste clitoris, ascuns sub gluga labiilor interne, ca un copac crescut într-o văioagă. Dar pe drumul spre vagin, într-un loc în care ar fi trebuit să dea doar peste o lunecare anticipativă, peste faleza ce coboară în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă cu picioarele ușor desfăcute și întoarsă pe trei sferturi pe o parte, simți o mână stângace alunecându-i ușor în sus, spre chestie. Vocea leșinată a lui Dan, răgușită de dorință, îi șoptea în ureche: — Aș putea să urc la bord? 6 Cum devine cineva ceea ce este Carol înțepeni. Nu, n-a fost chiar așa, am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
propria ei mână spre un sfârc... El se avântă flămând spre una din urechile ei, ca și cum stimularea suficientă a acesteia ar fi putut determina apariția misterioasă a lactației. Se freca afectuos de ea, gâfâind și scâncind ușor. Coapsa lui mătăsoasă alunecă peste a ei, mâna liberă îi atinse umărul și, asemenea unui marinar cățărându-se pe catarg, se urcă la bord neașteptat de ușor. Dar nu fusese dintotdeauna așa? Ia amintește-ți puțin prologul... Și amintește-ți acele trei mișcări ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poate i-ar fi fost necesar. Se așeza pe marginea patului și își folosea degetele de la ambele mâini pentru a se juca cu ea. Acum avea cam trei sau patru centimetri. Vârful îi era ascuns de o pieliță roz-maronie, care aluneca în jos pentru a scoate la iveală un fel de ciupercuță, cu un ochi uscat în mijloc. Chestia era, decise Carol, un penis. — În zilele noastre, o femeie cu penis nu e ceva așa de neobișnuit, nu ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cine știe, poate că or să mă considere atrăgătoare... Pun pariu că toți visează să găsească o femeie ca mine, care să aibă ceva în plus... ceva care să îi facă să se simtă cu adevărat ca acasă. Chiloții îi alunecară până la glezne, iar Carol rămase cum o făcuse Mama Natură. Își apucă penisul cu mâna. Era roz-maroniu, mic și neînsemnat. Îl privea și se întreba de ce face lumea atâta caz de el. Dar apoi începuse să se inflameze, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fese, de parcă Dan se străduia să scoată celofanul de pe un produs de mari dimensiuni. Dar să nu uităm... mâinile lui Carol, cu unghii date cu ojă, călătoreau și ele. Căutau punctele de presiune și zonele erogene de pe trupul lui Dan. Alunecară în lateral, peste șoldurile înguste și fesele bombate, ca de copil. Reveniră apoi pe obraji, încă acoperiți cu un puf adolescentin. Carol nu-și planificase mișcările, pur și simplu își urma instinctele, dar mâinile ei știau ce va urma. Asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a corpului său. Prin urmare, încremenit în poziția biciclistului, cu plapuma acoperindu-i partea de jos a abdomenului ca un dhoti uriaș, își simțea propria mână pipăindu-l de zor. Traversase protuberanțele elastice, acoperite cu păr, care îi alcătuiau pieptul, alunecase peste stern, ca apoi să se ridice din nou, ca un schior pe pârtie, pe pista magnifică a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de simple participante în competiția emoțională. Da, era îndatoritor. Conștiincios, da. Nu aș face niciodată vreun gest nerespectuos față de soția mea - se gândise de multe ori la asta pe vremea când examina posteriorul rotund al lui Sybil în timp ce buzele ei alunecau în sus și în jos pe scula lui fină și alungită. Îmi iubesc soția, își spunea ușurat în momentele în care își lovea ritmic coapsele de fesierii lui Sybil. Nu doar o dată i se întâmplase ca, mișcându-se în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bibliotecă micuță, ticsită cu numere vechi din Wisden și reviste de sport. Alan îi spuse: — Ai face bine să-ți dai jos hainele, John. Dumnezeule! Cât de mult îi plăcea asta! Bull își desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la oglinda înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]