9,188 matches
-
dar l-am pocnit și eu. L-am tras de păr și i-am murdărit de nisip frumusețe de costum. Uite-așa ! Mama (cu tristețe și resemnare): Te bucuri ? Băiatul : Păi cum altfel ?! Mama: Uite, dragul meu, când ne-au alungat din casa noastră, am spus că niciodată noi n-o să facem rău nimănui : nici cuvinte urâte, nici bătăi, nici certuri, nimic-nimic... Și asta fiindcă ne-au lăsat în viață. Tu erai mic, nu-ți mai aduci aminte. De fapt, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-au dat jos, mi te-au pus în brațe și ne-au alungat de acolo : necurat ! necurat ! strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe. Așa am ajuns aici. De asta nu e bine ce ai făcut. Viața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au asemănare cu cele de la Pomârla ta... Tudorel și Maria Îți vor reda apoi forța morală pentru a aștepta confruntarea de poimâine cu mai multă detașare... Cred chiar că o plimbare cu ei În Copou la vreme de seară ar alunga orice emoție și teamă... Până mâine seară, la contravizită, ai timp de refacere... Când soarele Își trimitea sulițele razelor dinspre chindie, Gruia pășea meditativ spre casă, pe ulița Sărăriei. Dealul Șorogarilor, luminat din plin, parcă Îi șoptea În cadența versului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și îi apucă mâna dreaptă cu smerenie, ca să i-o sărute. Uite c-am venit la matale, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în mod haotic cu ..., cu complexul de vene pietroase... "Cum de nu s-a vizualizat prin I. R. M. conflictul nervului IX ?", se trezește întrebând cu voce tare. Explicabil. Este foarte adânc, în umbra perifericelor. Profesorul respiră profund, încearcă să alunge gândul... Nu descoperirea acestui complicat conflict, care pune în pericol integritatea sau chiar viața pacientei, a făcut să i se împăinjenească privirea și să îi tremure vocea, ceea ce nu i se întâmplase niciodată până atunci. Întâlnise destule cazuri grave în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trimitea cu aceiași regularitate contribuția financiară necesară. Profesorul Grand nu realizează de câtă vreme stă pe banca din parc și nu știe când a început să plouă. Numeroasele obligații ale după-amiezii au fost uitate. Un gând pe care l-a alungat de atâtea ori până acum îl torturează : "De ce nu aș încerca ? Tehnicile au evoluat... Iar eu acum știu, am intervenit de câteva ori, iar ultima oară chiar azi la nervul IX... De ce n-aș încerca ?" Rațiunea care a îndepărtat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ciprian continuă să privească fotografia și într-un târziu să șoptească : Am mai zărit cândva fotografia asta, sunt sigur ! Da, am văzut-o o fracțiune de secundă pe când domnul Almăjan o arăta tatălui meu care s-a grăbit să mă alunge din preajma lor. Sunt ani de-atunci, dar parcă ar fi fost ieri... M-am simțit foarte ofensat că tata m-a alungat, ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Dar atmosfera era cam apăsătoare așa că până la urmă m-am simțit ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o o fracțiune de secundă pe când domnul Almăjan o arăta tatălui meu care s-a grăbit să mă alunge din preajma lor. Sunt ani de-atunci, dar parcă ar fi fost ieri... M-am simțit foarte ofensat că tata m-a alungat, ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Dar atmosfera era cam apăsătoare așa că până la urmă m-am simțit ușurat să-mi văd de ocupațiile mele. Era pe vremea când făceam "săpături arheologice" în spatele șurii. Cu discreție, Ciprian scoate, dintr-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ocrotită. Dora își recheamă din nou tatăl în memorie. "Cu tristețe trebuie să admit că l-am cunoscut puțin, mult prea puțin. Ușor iritabil, veșnic ocupat și trist, de o tristețe pe care nimeni și nimic nu reușea să o alunge... Plecarea prematură a mamei îi transformase tristețea într-o durere copleșitoare. Și-apoi ruptura provocată de decizia mea de a pleca "dincolo", în lumea "civilizată"... Dintre toți, doar el îmi aprobase hotărârea, o hotărâre care desigur îl durea dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și iubit suficient se găsește și explicația hotărârii mele nestrămutate de a-i căuta urmele. Și iată că acum îl descopăr în memoria altei femei, amanta lui, mama surorii mele vitrege, femeia pe care "buna cuviință" ar trebui să o alunge de la ospățul bunelor amintiri. Ciudățenia este însă că această femeie străină pe care ar trebui să o resping, să o detest, împreună cu fructul iubirii ei vinovate îmi devine din ce în ce mai dragă, din ce în ce mai apropiată pe măsură ce își deapănă firul amintirilor." După trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am găsit pe Milică. Am scos vioara și i-am cântat multă, multă vreme, fără să-i spun nimic. Îmi era teamă, chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să mori într-un asemenea colț de rai? Și cum putea zămisli Andra, în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul care mă alungă prin lume și mă poartă prin imperiile a tot felul de singurătăți, cultivându-mi speranța deșartă că undeva, într-un punct fericit, aceste imperii se vor sfârși. Ca să te cunoști cel mai bine, cred că trebuie să te vezi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tovărășia securiștilor. Singurătatea este o boală mai mare decât ura. Când urăști, măcar ai pe cineva în preajmă, nu ești singur... Milică nu-mi vorbește despre singurătăți. Milică îmi cântă. L-am ascultat ore în șir cântând. Parcă vrea să alunge depărtările și singurătățile, parcă te cheamă să-i răspunzi tot pe strune. Parcă ar vrea să fii aici... Într-o zi, pașii m-au purtat spre micul port, așa cum îl poartă pe El-Zorab atunci când sunt plecată pentru mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
implora vreo divinitate de pe la dumneavoastră de-acasă. Nimeni n-a înțeles despre ce-i vorba, mister. Tare mai era singură lady asta a mea, dar din strigătul acela al ei am înțeles că mai avea o speranță: încă mai putea alunga singurătatea. E tare trist, mister, s-ajungi să-ți sprijini sufletul numai într-un El-Zorab, chiar și dacă ființa aceasta este un animal minunat... El-Zorab stătea, imperial, cu privirile îndreptate spre intrarea capelei. Nu-l interesa nimic, nu-l distrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că zilele trec toate?!.... Drumul începe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el nu i-a păsat, dacă l-a pus într-o asemenea încurcătură. Acum chiar că o ura. — Hai, băiatule din parc, mănâncă, l-a îndemnat Cecilia, că noi am servit deja grătarul. Urmează desertul. —Blândețea cuvintelor ei i-au alungat o parte a tristeții, înlocuind-o cu iubirea pentru fata de lângă el. —De ce ești supărat? Nu-mi place să te văd așa, îl mângâia pe mână Cecilia. Ești atât de iubitoare, fată din parc!îi mângâia și el obrazul. Georgeta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
veche și dându-i să mănânce. —N-ai ajuns la școală? Se îngrijorează mamă-sa. — Am găsit un cățel rănit și l-am adus la noi. —Lasă-l naibii Leni, du-te la școală că ai teză! — Să nu-l alungi, mamă! Până a ajuns ea, profesoara de matematică dăduse subiectele. Nu voia nici s-o mai primească la oră, dar a cedat la rugămințile Elenei, după ce i-a făcut o morală zdravănă. Bineînțeles că pe ultima sută de metri nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i cu potaia aia? Ce potaie, tată, uite ce drăguțel este! — Nu-mi trebuie câini în casă. Dacă îmi trebuia îmi cumpăram. Nu vrei să-l ținem? Nu! — Te rog, tată, e micuț săracu’ și rănit. E păcat să-l alungăm. Unde îl vei ține, Leni, în casă? — Acum, până se vindecă, apoi îi facem un coteț în curte. Îi facem? Tu-i faci. Îi fac, e hotărâtă Elena, bucuroasă că tatăl său nu s-a împotrivit mult. Acum avea o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toată ziua? —Nu este chiar cum credeți voi, a surâs pentru prima dată Matei de la accident. De fapt, discuția cu copiii îi aducea liniște în suflet. Naivitatea lor îl amuza. Zburdălnicia, veselia cu care vorbeau, necunoscând adevărata situație a mamei, alungau, chiar dacă numai pentru câteva clipe, tristețea lui Matei. La plecare, Matei le-a atras atenția părinților 289 Ceciliei și Elenei să nu spună copiilor că mama lor este în comă, că nu este bine ca ei să știe. Matei s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între ceea ce-i răcnea mintea și ceea ce-i șoptea Istorisiri nesănătoase fericirii 25 inima, iar, din vălmășagul mare de idei, cu niciun chip nu putea desprinde o soluție atinsă de claritate, care să alunge zbuciumul și neastâmpărul neplăcut din ființa sa. Însă el nu scăpă nicidecum, căci fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă perioadă de vreme, nu după mult timp, îl cuprinseră din nou din toate părțile, strecurându ise-n suflet una câte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a înălțat și nu m-a purificat în niciun fel. Faust fusese mântuit de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de urechi în fața propriei prăvălii), iar cele pozitive, atât de "fragede", încât nici măcar cu floarea albă de cireș nu mă încumet a le asemăna, sunt recompensate cu magnanimitate, că doar auctorele nu dă de la dânsul (Gheorghe, sluga credincioasă a postelnicului, alungată pe nedrept de la curtea acestuia, se căsătorește, după o serie de peripeții vernești, cu tânăra mimoză a banului C..., Maria). Cu toate acestea, să nu credem nici măcar o clipă că personajele feminine pot aspira la perfecțiunea celor masculine. Pe parcursul romanțului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de casa lor. Fetele au ridicat panoul de pe fântână și au strigat pisica în speranța că nu s-a înecat. Nu s-au înșelat, de pe locul unde stătea pe o cărămidă ieșită puțin în afară
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
așa de bătrân? !... M-am abținut să-i spun ce văd și ce simt, pentru a nu aduce nori peste acea mare clipă din viața lui, când am reușit așa cum m-am priceput și am făcut cât am putut, să alung tristețea de pe chipul lui și să izolez singurătatea în care el era învelit, precum viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului că trebuie să se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]