1,306 matches
-
mașini deveniseră ceea ce se presupune că sunt mașinile: o prelungire a proprietarilor. Gremlinul era mic și vioi, ca părintele Mike; dispărea din trafic și apoi apărea iar, așa cum făcea acesta pe după altar, În biserică. Cadillacul Eldorado, puternic și cu o alură de vapor - ca și Milton - se dovedea dificil de manevrat târziu În noapte, În aglomerația de pe pod. Acolo erau camioane uriașe, cu semiremorcă. Erau mașini mici, ai căror pasageri se Îndreptau spre cazinourile și localurile de striptease din Windsor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
23 mai, când a intrat acest medic În salonul 7, În care mă aflam, am simțit, dintr-o dată, că În acea cameră pătrunse un plus de lumină, Într-atât de strălucitor Îmi păru acest om, bărbat Înalt, bine făcut, cu alură atletică, având chip senin, luminos, privirea caldă, calmă și nespus de blândă. Îi strălucește fața de bunătate și de voioșie. Cu atâtea trăsături admirabile nu este de mirare că domnul doctor Daniel Ioniță știe prea bine să se apropie de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
avea predilecție pentru lucruri frumoase, rafinate, dar nu știu din ce spirit de frondă folosea cu voluptate expresii vulgare și se purta În cea mai autentică manieră proletară. Când nu purta uniforma, se Îmbrăca Într-un fel care-i menținea alura cazonă. Iarna, purta un cojoc lung, care te făcea să te gândești cu groază la Siberia și să-i mulțumești lui Dumnezeu că, cel puțin, te aflai În țară, ci nu acolo. Avea o voce joasă și puternică, pe care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
TV, restaurante șic. Să mergi la un (megaăconcert rock e trendy, să ai un pop-star în staff-ul politic (sau în familieă o necesitate, să iei masa cu posesorul unui trecut deocheat chestie de prestigiu & PR. Eroii decrepiți își mențin alura prin operații estetice, angajează profesioniști pentru pieptănat cățelul, cheltuiesc pe fleacuri sume ce-ar scăpa de inaniție județe vasluiețe. Ce se întâmplă după 2000 arată că revolta a ajuns regulă, blugii uniformă, pletele stil, vânzările password. Rebelii sunt etaloanele unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci părinții lui nu erau acasă; în afară de mine mai veneau Manea, un ins cam grobian, fiu de chelner, poreclit de profesorul de engleză little tiger din cauza părului roșu-portocaliu și alurii feline, Radu G., apoi o colegă prietenă cu Mera, pe care o chema Mălina și la vederea căreia toți începeau să cânte din Creedence: Molina, where you're going to?, Mortul și prietena lui Sanda, zisă și Calceola Sandalina, după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă, Nu se vrea prea importantă Cum e vajnica bacantă... Insă sper că e picantă!!!
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
involuntar într-o generalizare care are o latură implicită: modul în care amândouă, în loc să constate ceva, la modul empiric, par să facă din capul locului enunțuri; de unde impresia de sentință, de ton dictatorial, cu consecința imediată că aceste enunțuri capătă alură de lege, că se legiferează deja o stare de fapt prin simpla ei prezentare. De unde falsa autoritate a acestei forme de limbaj. Nimic nu poate fi mai „înălțător“, mai evident ca resimțire a stării de transport interior, decât puterea muzicii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
rațiunii. Ambele sunt ceea ce fiecare din ele simte că este pe dinăuntru: rațiunea simte că există în măruntaiele istoriei, ca mediu ventral al acesteia; iar istoria se simte și ea având suflu și mișcare cu o înclinație și cu o alură, cu un schimb de forme de energie, care fac împreună energia în care se consumă timpul acelei epoci. Istoria și rațiunea își sunt reciproc, una alteia, combustie și combustibil. În clipa în care te ridici, măsori cu privirea și spui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sigur: urăsc artificiul, efectul căutat, și fac în general ceea ce fac aproape din porniri nestăpânite, chiar din reacții impetuoase, care pot jigni și de care-mi pare rău pe urmă. Așa a fost cazul cu o tânără care avea o alură specială, un port particular al capului și al ținutei. O acostasem pe stradă, pe Sahia, chiar în dreptul casei în care locuia. O chema Elena Moraru și nu știu bine cum se face, dar de ea îmi aduceam bine aminte. O
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu se poate pune în valoare, nu face parte din cei 100 de metri. Gândirea, dacă-și măsoară propriile ei „lungimi“, traiectoriile pe care le are de parcurs, își „pune în valoare“ altfel, pentru fiecare cursă într-un fel anume, alura și suflul mișcărilor ei. S-ar putea eventual pune în discuție dacă gândurile pot fi asimilate cu mișcarea - Aristotel a făcut-o și a considerat lucrul posibil. Alții, după el (Trendelenburg și Hegel, mai ales), au considerat și ei mișcarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
măsură în vorbe și gesturi pentru care nutream un adevărat sentiment de respect. Era silit să ducă o viață de golan, așa au fost împrejurările în care a căzut el, dar el avea în ochii mei o cu totul altă alură. De altfel nu semăna cu ceilalți „colegi“ ai lui, care erau, aproape toți, simpli golani de cartier, cu gânduri joase și gata să înșele pe oricine. Pe Mihai l-am pierdut într-o zi, pe neașteptate, în timp ce stăteam la coadă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
China. O sută de orașe care gândesc Liderii orașului Shanghai împărtășesc o viziune unică legată de viitor și au expus-o pentru a fi vizionată de public. Sala de Expoziții pentru Planificare Urbanistică este o clădire nouă, din sticlă, cu alură futuristă, care se învecinează cu Piața Poporului. Nu se situează prea departe de vechea zonă franceză, unde parfumul stilului ultimului secol încă mai persistă, invitând băutorii de ceai și pe cei care plimbă cărucioarele de copii să își aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
tineri, la patruzeci de ani, ea nu prea reușită. — Est-ce qu’elle est née ?... vorba lui Muti. Bietul general, a suferit mult când s-a făcut acest mariaj ! Iar ei i se cunoaște încă și acum „originea sănătoasă“ - și în alură, și în comportare : nici până la vârsta aceasta nu a învățat ce să facă cu mâinile și, oricâtă silință ți-ai da cu ea, este imposibil s-o faci să converseze normal. Cel puțin, este însă la locul ei... Au pus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această defecțiune de logică, așa cum nu puteam să nu scot tot mai des ceasul din vestă și să mă uit la el, deși nu-mi servea la nimic. între timp lângă mine venise să se așeze un tânăr cu o alură de copist la tribunal, având chiar degetele pătate de cerneală violetă și unghiile necurățate, cu un cap cu trăsături mari și dizgrațioase și ochi de imbecil visător, așezat puțin strâmb pe gâtul înclinat spre umărul stâng. Posibil să fi fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmaș al lui la conducerea detectivilor. Marea majoritate a celor cu care am discutat și-au exprimat părerea că slujba asta i se cuvine căpitanului Dudley Smith, care este mai În vîrstă, mult mai experimentat și cu o mai bună alură de lider. CÎteva observații personale pentru completarea raportului trimis de agenția externă. 1) Relația lui Ed cu Inez Soto este intimă fizic, dar el nu va Încălca niciodată regulamentele departamentale, astfel Încît nu se va putea vorbi de o conviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și se uită prin geam. O după-amiază molcomă, cu noroc chior - Johnny Stomp și Kikey T. la o masă. Intră. Îl zăriră și Începură să șușotească. Nu-i mai văzuse de niște ani. Abe se Îngrășase, dar Stomp Își păstrase alura de șmecher. Kikey Îi făcu cu mîna. Bud luă un scaun și Îl duse cu el. Stomp spuse: — Wendell White. Cum merge treaba, paesano? — Cam nasol. Cum merge treaba cu Lana Turner? — Și mai nasol. Cine ți-a spus? — Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care se rezolvă în natură, deci de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și oracularului, care dă gândirii artistice o alură dogmatică, iar în planul expresiei, aforisticul. Mă gândesc aici și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează în fața viitorului, detectabilă în orice mișcare de avangardă, la avangarda rusă de pildă, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și am izbucnit în plîns.") În lumea aceasta, atinsă de regula scepticismului, Noica a coborât de câteva ori, în chipul cel mai nefilozofic, cu gândul de a o modela. De câteva ori, ieșirile lui în arena Faptei i-au conferit alura unui om care a acumulat supărarea în tăcere și care izbucnește din te miri ce, cu o furie și un patetism aparent disproporționate. Supărările acestea violente, forme de manifestare ale unei iubiri care se hrănește din defectele obiectului îndrăgit, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cum într-o seară târziu, după ce fuseserăm împreună la filmul Shining al lui Kubrick și ne întorseserăm acasă destul de speriați, mi-a venit ideea să cobor către miezul nopții sub geamul lui și să rotesc un tub de plastic, cu alură de burduf lung și deșirat, foarte la modă atunci printre copiii din Heidelberg, care scotea niște sunete lugubre, sinteză de vânt care străbate un cimitir, de cețuri și fantome peste mlaștini irlandeze, de urlet îndepărtat de fiară în pădure. După
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celor mari: Aristotel-Kant-Hegel. Întrebarea lui Noica, menită să verifice dacă are în față un filozof autentic ― "Care îți e ideea?" ―, corect formulată ar fi tocmai aceasta: "Care îți e codul?" Iar "codul" (sau idiomul) este o vastă invenție terminologică cu alură de construcție, invenție în lanț, catenată ("legato"), complicîndu-se treptat, până când capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice": este o gândire cu "figuri impuse" al căror autor e chiar cel ce gândește cu ajutorul lor. Această auto-constrîngere are în ea ceva sublim și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
20 septembrie, când la Heidelberg te declari absorbit de verificarea traducerii lui Heidegger, să ajungi la glorificarea "codului" filozofie. Ceea ce înseamnă că nu mai știu de unde să te iau. Spui că ești liber de filozofie, în timp ce tragi după tine cu alură de ocnaș ghiuleaua Ființă și timp." Observația, având toate aparențele că este întemeiată, ratează însăși "poanta" cărții. Totul, aici, începe cu o boală pe care o numesc "prăbușirea sistemului de iluzii". Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
statuie în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și la durere. Înțeleptul nu cunoaște tragicul pasiunii, nu cunoaște frica de moarte, precum nu cunoaște avântul și riscul, eroismul barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibrează, este rece și înghețat. De aceea vorbește în maxime și dă sfaturi. Alura lui de transcendență și superioritate îl face incapabil de tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroică. Înțeleptul nu trăiește nimic și nu simte nimic, nu dorește și nu așteaptă nimic. Stabilind toate conținuturile vieții într-o echivalență, el trage
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]