1,497 matches
-
Vichi, dar suferința mea, știu acum, nu era totuși numai suferința pierderii trupului ei, a gingășiilor ei. Era suferința, aproape ca o descojire, a pierderii hotarului dintre Lumi. Acum, eu însumi coborând în text, știu că acestea toate sunt doar amăgiri ale clipei. Dintr-un text încheiat, vidanjorii se străduiesc a produce altul. Din acesta, alții vor veni, străduindu-se și ei să construiască un altul. Schiloade, false, ciuntite. Textul Lumii se construiește el însuși, cu acea putere de nepătruns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
joia, la ora trei după-amiaza. Uneori, după ce Aldaya pleca, Sophie rămînea singură, plîngînd sau tremurînd În alcov. Apoi, cînd venea duminica, Sophie căuta cu disperare În ochii pălărierului vestigii ale femeii care tocmai dispărea, urmărindu-i cu nesaț devotamentul și amăgirea. Pălărierul nu vedea semnele de pe piele, tăieturile și arsurile presărate pe tot trupul ei. Pălărierul nu vedea disperarea din zîmbetul ei, din docilitatea ei. Pălărierul nu vedea nimic. Poate că de aceea i-a acceptat cererea În căsătorie. Încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau de vreo gazetuță. Scria sub trei pseudonime, Între paisprezece și șaisprezece ore zilnic. CÎnd Îl Întrebam de ce lucrează atîta, se mărginea să-mi zîmbească sau Îmi spunea că, nefăcînd nimic, s-ar plictisi. Între noi n-a existat nici o amăgire, nici măcar din acelea fără cuvinte. Miquel știa că va muri curînd, că boala nemiloasă Îi mai lăsase la dispoziție doar cîteva luni. — Trebuie să-mi promiți că, dacă se Întîmplă ceva, vei lua banii ăștia și te vei recăsători, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
călduț și Îndepărtat, care spunea că nu va fi niciodată al meu. Am simțit nevoia să-i arunc În față adevărul, să-l rănesc. Ar fi fost atît de ușor. Să-i dezvălui că Penélope era moartă. Că trăia din amăgiri. Că eu eram tot ce mai avea acum pe lume. — Nu trebuia să mă Întorc niciodată la Barcelona, a șoptit el, scuturînd din cap. Am Îngenuncheat lîngă el. — Ceea ce cauți tu nu-i aici, Julián. Hai să plecăm. Amîndoi. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare respirație. Se uita la mine fără să clipească, așa cum te uiți la un străin sau la un obiect necunoscut. Eu clătinam Încet din cap, căutîndu-i mîinile. S-a desprins dintr-o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut în veșnicele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
apoi se ridică și ieși pe culoar, așezîndu-se la o fereastră, ca să evite eventualele comentarii neconvenabile la adresa... științei lui. Noica Dan dădu din cap disprețuitor și spuse: ― De la un asemenea specimen credeți voi că vom primi explicații la Curtea de Argeș? Amară amăgire, fraților... Și noi care credeam că-i tobă de carte! E și firesc! Doar Marinescu n-a fost elevul lui Atila! Am sosit la Curtea de Argeș pe-nserat, și-n scurtă vreme s-a făcut întuneric de-a binelea. Ne-am repartizat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de drum. Și am nevoie de un sfat. Sau, măcar, de o binecuvântare. - Știu, Ștefan... Nu te-am văzut de mulți ani. Erai tânăr. Acum pari bătrân. - Sunt bătrân, preasfinte. - E o părere. Cum sunt multe pe lumea asta. O amăgire. Vârsta omului nu se află pe chipul lui. - Dar În suflet? - Cum Îți e sufletul, Ștefan? - Greu, preasfinte. Am greșit. Și am tras după mine soarta țării. - Greșești și acum. Soarta țării nu poate fi hotărâtă de un singur om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, 10. și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiți. 11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: 12. pentru ca toți cei ce n-au crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
El, 7. fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. 8. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. 9. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. 10. Voi aveți totul deplin în El care este Capul oricărei domnii și stăpîniri. 11. În El ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
în timpul vreunei interpretări. Poate că (deși nu era prea sigur de asta) exista o cale prin acest haos. Dar dacă era așa, aceasta i se părea destul de bizară. Cum puteau atâtea dezamăgiri să ducă la o concluzie bună, la risipirea amăgirilor? Ridică privirea spre petecul de lumină care răzbătea de sus, de la fereastră. Copilului abia născut îi era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15. ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16. Din El tot trupul, bine închegat și strîns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
sângerânde și adânci rămase sunt în urma ta. Sclipiri de soare și speranțe le ai acum ’naintea ta Și vise multe, spulberate rămase sunt în urma ta. Un cer senin în dimineți le ai, e drept, în fața ta, dar plâns, tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ca o pasăre măiastră, Mă poartă către tine printre stele... Și orele se duc, noaptea se cerne în dimineți cu ten de chihlimbar; Eu mă trezesc cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu lacrimi printre perne, Le simt pe buze gustul lor amar. Așa trăiesc, din amăgiri și vise, în lumea asta poate e banal, Dar eu visez cu pleoapele deschise Un colț de rai... în spațiul sideral. Eu mă hrănesc cu amăgiri și vise Și lacrimi beau din cupa de cristal. N-a venit! Annei! Sunt singur și te strig cu disperare, Tu nu-mi răspunzi, aud doar niște șoapte; E vântul care suflă, cum se pare, Spunându-mi: "Ea nu vine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tine nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț în sine timpul zărindu-mi depărtarea ce nu o pot atinge căci mi-am ucis suflarea. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată. Așa numita viață, ce fel de moarte-i Tată? LLELU NICOLAE VĂLĂREANU (SÂRBU
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iuți la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintîi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s-au găsit nelegiuirile lui Israel. 14. De aceea, te vei despărți de Moreșet-Gat, casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împărații lui Israel. 15. Îți voi aduce un nou stăpîn, locuitoare din Mareșa; slava lui Israel va merge la Adulam. 16. Rade-ți părul, din pricina copiilor tăi iubiți; lărgește-ți pleșuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
că moartea intră în copaci. În curînd mă voi întoarce la ai mei. Miar face plăcere să privesc de acolo înapoi, veghind ca ordinea clanului să rămînă neîntinată. Dar aceasta nu e decît o iluzie. Recunosc însă că, fără aceste amăgiri, viața noastră ar fi cu totul searbădă. Anii trec, din copil se ivește un tînăr și la urmă un bătrîn. Fiecare e mereu altul într-un tipar care tot timpul rămîne la fel. Cum să nu te înfioare această moarte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cu morții greu ne împrietenim! Îi ducem cu alai la țintirim, Cât mai departe din oraș afară, și îi ascundem bine în pământ și le‐ așezăm și‐o piatră pe mormânt. De frică parcă să nu iasă iară! Absurdă trudă, amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea, atașamentul, îndoiala, urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, într-o clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp și răstimp, dar ca o mănăstire să aibă “chervasara” proprie nu-mi amintesc să fi pomenit. --Dacă mă lingușești crezi că nu-ți voi spune că ai mintea scurtă și judecata nesigură? Nuuu! Să-ți iasă din cap această amăgire... Nu ți-oi putea spune eu acum unde și când am întâlnit “chervasarale” ale lăcașurilor sfinte, dar sigur am dat peste asemenea minuni. Și nu o dată. --Asta nu înseamnă că trebuie să ne certăm. Mai bine hai să vedem și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița amiezii. Auzi? Un glas de clopot ne strigă, iar vântul parcă plânge. Construim palate pentru umbre și ne umbrim cu amăgiri strigate în hăuri, pentru că e toamna nesfârșită a sufletelor. Vântul îngână un bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lapte. Bătrânețea e si ea surogat, iar poporul a atins virsta treia, pensionarea. Felii de pâine aspră, neagră, unse subțire cu magiun. Dar lingurița, cuțitul, farfurioarele lucesc, ca noi. Totul curat, proaspăt, ca primăvara. Ferestrele deschise, să intre elixirul, veninurile, amăgirea. Doamna Gafton desfăcu revistele proaspete. Își puse ochelarii, sorbi din ceașcă, privi titlurile primei pagini, renunță. De citit, oricum nu are timp decât seara, când se termină treburile. Împinse teancul spre marginea mesei, lângă soț. — Mare lucru clima noastră! Succesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primul, să-i deschidă calea. — Uite, s-a înserat, repede mai vine noaptea. Nici măcar n-am izbutit să-i convoc pe toți, dar noaptea îi va aduna, sunt sigur. Noaptea e creatoare, nu-i așa... Noaptea punem noi la cale amăgirile și răzbunarea. Marcu Vancea se depărtase, trecuse pragul ușii, ieșise, nu-i mai asculta. Se oprise, totuși, înainte de a ieși. Se oprise, se simțea. Tolea stătea întors cu spatele, să nu-l vadă, dar a simțit când musafirul avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vocea lui David redevenise glacială. N-o să fac mare tam-tam cu plecarea acum, că Jessica e acasă. Spune-i doar c-a trebuit să plec la serviciu. — Nici o problemă, i-a răspuns Fiona la fel de rece. Doar mă cunoști! Sunt regina amăgirilor. O să fie floare la ureche. Bărbatul a ignorat-o și-a ieșit în hol, apoi a deschis ușa de la intrare și s-a uitat către mașină. După ce-o să mă gândesc, o să te contactez. —Bine. Vocea Fionei a rămas inexpresivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]