1,512 matches
-
Mântuitorului, care ne spune că este că e mai bine să dai decât să iei, să fii decât să ai și să suferi decât să prigonești. Și, nu în ultimul rând, că puterea după care aleargă atâția este o simplă amăgire. Adevărata Putere nu e aici, nici la stânga, nici la dreapta. Dacă sunteți însetați de El, căutați-l deasupra. Ajutați-i să-L vadă pe cei care nu Îl mai văd.
Iisus a fost de Stânga sau de Dreapta? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37892_a_39217]
-
poem din recenta continuare a Netrăitelor. Intuiția e splendidă: ,Copil etern, nu mă lovi/ dacă nu simți acolo sus infernul./ Fumul absoarbe roșul precum ar respira,/ precum de sânge mi s-ar umple trupul./ Nervii luminii, munții ninși/ cunosc secretul amăgirii tale./ Așteaptă, zăbovind vei dobândi/ topirea treptelor spre mine.// Sufletul meu începe lin-nepriceput/ să te contemple, să te distrugă-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul meu de lacom
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
Iris Chase își scrie testamentul pentru o nepoată, aflată permanent departe de casă, și căreia îi lasă moștenire nu bani sau proprietăți, ci adevărul (despre familia lor), o mărturie asupra a mai bine de jumătate de secol de abuzuri, minciuni, amăgiri, vești rele și speranțe năruite. Șase ani mai tîrziu, senescența și confesiunea rămîn la fel de prezente în creația scriitoarei pentru că Moral Disorder (Ed. Doubleday, 2006), ultimă culegere de (unsprezece) povestiri ale canadiencei, este tocmai așa ceva: o retrospectivă cu puternice tente autobiografice
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
ceaușism - că nu te salvezi decît de unul singur, că întotdeauna logica gregară sau colectivismul sînt absolut incompatibile cu natura solitară. Practic, am redeprins elitismul, din '89 pînă acum. Atît de multe iluzii am avut, atît de uriașă a fost amăgirea, minciuna din '89 și '90, încît acum noi nu mai credem în nimic. Adică eu nu mai cred în nimic, sînt bolnav pînă în măduvă de conspirativită: în tot ce pare întîmplător, eu văd întotdeauna o mînă îndărătul afacerii. Vasăzică
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
mai gravă apare compromiterea ideii de democrație liberală prin absența unei voințe politice. Crîncenul comunism e continuat în linie directă de marasmul neocomunismului. După care urmează o luare de atitudine în termeni cioranieni: "O dezamăgire este mai gravă decît o amăgire deoarece a distrus speranța. Să transformi speranța în renunțare? Dar a fi român nu înseamnă oare să renunți chiar și la renunțare?" Și de la aceeași altitudine e reluată amara ipoteză a unei gene etnice tarate prin absența tragicului. Tragicul obligă
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
Sorin Lavric Plecat din țară în 1989 și stabilit în SUA, în Silicon Valley, Ovidiu Hurduzeu întrunește toate condițiile unui intelectual recalcitrant: este lucid, radical și incapabil de obediențe ideologice. În plus, pare un spirit ale cărui rezerve de amăgire în privința lumii în care trăim s-au epuizat de mult. Are ceva din optica sceptică ale unui om căruia deziluziile pe care i le-a prilejuit viața i-au furat putința de a mai privi planeta cu ochii împăciuitori ai
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
mai dau credit, fiind răbdători. Dar ceea ce a văzut o țară întreagă, haosul unor instituții populate cu politruci, cu clientelă de partid care habar nu are cu ce se ocupă în funcțiile pe care le-a primit, a trezit din amăgire și pe cei mai aprigi susținători ai Puterii. Acum avem criza generată de zăpada care a venit peste noi. O altă mostră de incompetență, de diletantism, de superficialitate, de lipsă de compasiune față de cei afectați, de circ mediatic care să
Elena Udrea, despre USL: O gaşcă de şmecheri a pus mâna pe ţară () [Corola-journal/Journalistic/32823_a_34148]
-
se face o poveste de dragoste și de putere, poți scrie, și-acum, proză ŕ la page, chiar dacă atît de suferind-delicată. E, pe tema, ,la modă" cîndva, a ingineriei de suflete, recuperarea fără pietate, deși cu poezie (a tinereții, a amăgirilor...), a anilor trăiți în România de prin '50 încolo, pe care o face Oana Orlea (adică Marioana Cantacuzino) în cel mai recent roman al ei, scris în franceză, Alexandra iubirilor, de curînd publicat la Compania, în traducerea Elenei-Brândușa Steiciuc . O
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
doi copii se întâlnesc și se contopesc, ca-n miturile veșnice ale omenirii, urmează o ultimă, singură întâlnire, la Roma, printre sculpturi care au văzut vieți după vieți și s-au lăsat văzute de ochi plini de speranță sau de amăgire. Cu Galpetra, bătrâna profesoară, care pare a se contopi cu Bella, bătrâna cântăreață, amândouă măcinate de dorința de a avea un copil, un bob de mazăre, precum Sara lui Avraam, cea care va fi îngropată în pământul făgăduinței. În centrul
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
Sorin Lavric Richard Dawkins, Dumnezeu: o amăgire, ediția a doua, traducere din engleză de Victor Godeanu, revizuită și completată de Mihnea Gafița, București, Editura Curtea Veche, 2012, 312 pag. Nici măcar Dawkins, dacă și-ar judeca retrospectiv evoluția spiritului, n-ar putea pricepe saltul de concepție pe care
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
diapazon avea să fie Fenotipul extins (1982), pentru ca apoi, ca prim semn de apostazie, să scrie Ceasornicarul orb (1986), op inteligent prin care repudia ideea unui creator în genere, ca să termine cu un franc acces de febră ateistă - Dumnezeu: o amăgire (2006) -, un puseu de recalcitranță prin care avea să-și ridice în cap nu doar gînditorii cu slăbiciuni teologice, dar și pe colegii de breaslă. Dacă trecem peste satisfacția cu care contemplă valurile de indignare pe care le-a iscat
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
cu care contemplă valurile de indignare pe care le-a iscat în rîndul celor însuflețiți de pudori confesionale, lui Dawkins nu i se poate tăgădui nervul combatant, atracția cărții fiind cu precădere de ordin speculativ, asta însemnînd că Dumnezeu: o amăgire nu e doar un tom polemic scris cu vervă gazetărească, dar pe deasupra e un volum în care polemica e însoțită de o diatribă veritabilă, lucru rarisim azi. Diatriba e acel act de agresiune făcut de pe o poziție care poate fi
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
De aceea, ca să risipești o etnie e îndeajuns să-i compromiți zeii, numai că Dawkins vrea să acopere de deriziune toți zeii și toate religiile, sarcină oarecum împovărătoare pentru un singur om, dar nu și pentru autorul lui Dumnezeu: o amăgire. Decurge firesc că morala, ca să existe, nu are nevoie de un temei metafizic, pentru banalul fapt că, în privința binelui și răului, între oameni domnește consensul. Omenirea știe și singură ce e bine și ce e rău pentru ea, prin urmare
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
cerșetorilor din România anului 2007, recent integrată în Uniunea Europeană. Psihologia maniheistă a mulțimii este redată în carte cu fidelitate de studiu sociologic: mesmerizare sau euroscepticism, indiferență și dispreț față de această categorie marginală care "ne face de rușine în Europa" sau amăgirea că, în sfârșit, "Europa ne va rezolva problema cerșetorilor". Aderarea începe să-l obsedeze și pe Antoniu, care citește ziarele și discută "minunea" din viața românilor cu prietenul Kawabata. Se nasc în sufletul său vagi iluzii de schimbare, se gândește
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
e prea tîrziu. Antoniu, la cincizeci și patru de ani, ar putea, în schimb, să încerce să-și realizeze visul de-a scrie și de-a publica o carte. Vremea trece, glodul și miasmele rămân neclintite, iar Antoniu conștientizează treptat amăgirea: nimeni nu le va schimba viața și, în plus, rătăciții din ghetou nici nu doresc acest lucru, deoarece pentru ei "libertatea mizeriei a devenit un viciu, ca băutura, de exemplu, și o consumă zilnic, în porții egale, gîndindu-se că, oricum
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
scriitor de-un leat cu el? |nainte de Zuckerman - în Sânul (1972), în Profesorul de dorință (1977) și din nou mai târziu, în Animalul muribund (2001) - prima imagine în oglindă a lui Roth a fost David Kepesh; în alte cărți - Amăgire (1990), Operațiunea Shylock (1993), Complotul împotriva Americii (2004) - a apărut ca personaj fictiv câte un Philip Roth, dublat, în Operațiunea Shylock, de falsul Philip Roth, un impostor. Inițial, Kepesh fusese împovărat cu misiunea de a replica valului de indignare pioasă
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
e așa, Eu viața mi-o detest, să mor aș vrea. Faust Din groznic furnicar un tandru Zvon cunoscut dacă m-a scos, Mințind simțiri de copilandru Cu vîlva unui timp frumos, Azi blestem ce cu vorbe goale În suflet amăgiri ne-a pus, Ce-n astă peșteră de jale Îl ține-n vrăji, flatînd supus! Azi blestem mai întîi părerea De sine-a spiritului, grea, Și aparența ce ne ia vederea Și, astfel, mințile ne ia! Mai blestem visul cel
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
auzit tu trâmbițele din cer și ți-a vorbit ție porumbelul? Ai ținut mielul în brațe? Ai făcut tu pe orb să vadă și ai ridicat un olog din așternutul lui? Crezi că știi într-adevăr ce știi? Fum și amăgire, glasul lui Anghel în urechea ta. Nebun acela! Și acum trec prin mintea ta vorbele lui, universul este voința mea și puterea mea de a pătrunde destinul. Dacă este așa, te întreb, caraghiosule, eu, eu cât mai am de trăit
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
lui copleșind, chiar contrazicând scopul; iar Noica n-a făcut o viață întreagă decât să caute sensuri, chiar acolo unde nu erau de găsit.” Unul ar trăi sub steaua lucidității necruțătoare, a radicalismului definitiv, celălalt închipuind o veritabilă cartă a amăgirilor. Viitorul văzut de Cioran stă sub steaua Apocalipsei, cel interpretat de Noica sub steaua marilor speranțe. Noica va încerca, la Păltiniș, să reconstituie structura Utopiei, ruinată de regimurile totalitare. Cei care vorbesc despre regimul complementar al celor doi, își sprijină
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
astă dată) constituie o dovadă. În multe locuri, Coșovei pare tentat să revină la trucuri de demult, ritmând ludic frazele prea din caleafară de metaforice: „Trăiam o viață de plumb, unde un kil de porumb/ e mai scump decât o amăgire/ visam în neștire” (p. 54). Zâmbetul acesta e, însă, cel mai adeseori, amar. Coșovei „recheamă dulce tinerii săi ani”. Vrea să fie, ca pe vremuri, „și el un june” și să poată din nou solicita, în numele acestei condiții fără leac
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperieți ca odinioară?... Iar acest amic oarecum năstrușnic îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
pur și simplu o nostalgie,... nostalghia?... Ceva ca dorul după un autor de romane de groază citite în adolescență și pe care ai vrea să le mai recitești o dată, numai de-ar fi reeditate... O sete veche de iluzii, de amăgiri, de ficțiuni captivante ce să te facă să uiți de existența ta în general ternă, băgându-te în sperienți ca odinioară?... Iar acest amic, oarecum năstrușnic, îmi mai vorbi de un obicei ciudat al cailor de călărie, al celor mai
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
expedientele traiului în huzur ți-o pot da dispar fără urmă. Nimic nu te mai poate mîngîia, nici nostalgia paradisului, nici perspectiva mîntuirii și nici elogiul opiniei publice. Ești în afara oricărei forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și abia acum, într-un moment cînd dezastrul părea încheiat și destrămarea ființei tale împlinite, acum începe, printr-o opintire îndreptată tocmai împotriva valorilor asupra cărora pînă atunci te aplecaseși cu
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru refuzând, instinctiv, poate, de a lua
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]