1,083 matches
-
să-mi stric ghetele prin cele băltoace, că voi nu-mi cumpărați altele și m-ați lăsa să umblu desculț... Așa, Ignate, să vii curînd-curînd, că altfel vine porcul la mine și nici nu se mai întoarce! Atunci femeia izbucni amărîtă: ― Aoleo, doar n-o să ne iei purcelul, domnule, să-mi rămâie copiii flămânzi, că atâta avem și-am rupt de la gura noastră să-l cresc, că vite nu putem ținea dacă nu-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
paște, s-ar feri, dar așa... ― Te lăcomiși să slujești pe grecotei ș-acu plătește Gherghina! mormăi Nicolae cu imputare. ― Acu lasă-mă și nu mă mai năpăstui și tu, măi băiete, că destul m-a bătut Dumnezeu! făcu Chirilă amărât. Că eu dacă am știut că Gherghina e în dragoste cu tine, n-am mai păzit-o prea tare, că mă bizuiam și pe tine, de! ― Apoi eu tot nu mă las până nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu fac de capul meu?... Dacă vine porunca de sus, trebuie s-o împlinesc, că sunt soldat și soldatul nu crîcnește! ― Apoi asta așa-i! aprobară câțiva țărani. Mulțimea totuși rămase în șosea, vorbind, sfătuind, întrebînd. Deodată Nicolae Dragoș izbucni amărît: ― Stați, stați și sporovăiți ca babele, în loc să mergeți la boierul Miron, să vă rugați să nu-l năpăstuiască pe bietul Nică... Și nu vreți să știți că numai din pricina voastră s-a stricat cu boierul și... Țăranii ascultau, unii aprobau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Amara, parcă atmosfera s-ar fi încărcat mereu de mai multe presimțiri rele. Tânărul Herdelea, văzîndu-l cum se posomorăște, regreta că a venit și se întreba de ce l-o mai fi luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi așteptat cuvântul de mântuire. Cârciumarul, ca să dreagă vorbele de adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba, Cristache, și lasă-mă-n plata Domnului, că amărât ca mine nu mai poate fi om sub soare! răbufni țăranul cu un glas în care era mai multă ură decât durere. Și povesti el, pe îndelete, cum s-ar fi întîmplat lucrurile: că Costică ședea pe podeț, la maică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi, întorcîndu-se și trecând după tejghea, adăugă: Mă Spiridoane, tu ești bețiv și oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alții vorbeau domol despre ce-au făcut oamenii în Teleorman, cum s-au sculat cu mic, cu mare, cum au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpâni pe toate. ― Altfel de oameni sunt pe acolo, mormăi un glas amărât. Nu ca noi! Acolo oamenii au și pământ și nici nu-s flămânzi și nevoiași ca pe aici! ― Apoi norocul numai de cei îndrăzneți se ține, nu de neputincioșii cu inima-n izmene! ― Numai noi parcă avem terci în loc de sînge
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare: ― Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi creștini, să treacă omul, că are jalbă!... Ajuns în cele din urmă în fața boierilor, Pavel Tunsu expuse cu mutră amărâtă și glas plâns pățania copilașului său și reclamă bani pentru batjocura îndurată. Diversiunile acestea erau pe placul prefectului, care socotea că, oferindu-le satisfacție în lucrurile mici, vor da uitării nebuniile cele mari. Puse lui Pavel diferite întrebări, îl compătimi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deodată din toate părțile de parcă-ar fi fost mai mulți... ― Ar putea să ne spuie și nouă, să nu zică pe urmă că ne-am codit și să ne lase fără parte! se amestecă în vorbă un bătrân slăbănog și amărât. ― Dac-ar sta să ne-ntrebe pe toți, pînă-i lume nu s-ar mișca nimeni! spuse iarăși tainic Ignat, ca și când el ar fi știut mai multe. ― Asta cam așa-i! șoptiră câțiva, clătinând din cap. Atunci, într-alt grup, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Platamonu și cum apoi se urcă pe capră, lângă vizitiu, cum Dumitru Ciulici și cele două slujnice se sileau să le fie de ajutor. Apoi caii porniră spre poartă. Trecând pe lângă grupul de țărani, Platamonu, cu ochii plânși și glasul amărât, strigă: ― Lasă, Chirilă, că Dumnezeu e sus și are să te bată mai rău de cum m-ai lovit tu pe mine! ― Până la Dumnezeu m-ați pedepsit voi destul! răspunse Chirilă Păun. ― Mama voastră de grecotei! sudui printre dinți Nicolae Dragoș. Trăsura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vițeii. ― Hai la primărie! răcni Trifon Guju. Să-l întrebăm pe dom' primar cum de nu ne-a spus porunca lui vodă până azi? Porniră cu urlete de însuflețire, dar găsiră numai pe secretarul Chiriță și un agent de percepție, amărât și înfricoșat, crezând că au venit să-l omoare pe el, fiindcă el a umblat mai mult iarna trecută după biruri. Chiriță se încolți cu oamenii și mâncă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină!... N-am avut nici o apărare. Și-au bătut joc de noi hoții cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aer, glasul lui tăios se sfredeli iar printre sunetele trâmbiței, armele făcură iarăși câteva mișcări scurte și împușcăturile trosniră cu același pârâit prelung. ― Domnule maior, domnule maior! strigă prefectul fără să-și poată dezmorți picioarele. Baia de sânge... Se opri amărât că iar i-a venit sângele pe limbă. Ba acuma parcă și mirosul îi gâdila nările. Tănăsescu întoarse capul spre el, dar nu răspunse decât printr-o privire disprețuitoare. În schimb rosti câteva comenzi care puseseră în mișcare zidul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de departe pe colonelul pensionar Ștefănescu, strigând furios în mijlocul țăranilor: ― Spuneți, tâlharilor, care ați pus focul!... Nu spui?... Măi, spuneți, că vă bat până vă omor pe toți!... Spuneți, măi, care ați furat! Recunoscând pe Grigore, colonelul i se plânse amărât, arătîndu-i ruinele: ― Uite, domnule, ce mi-a rămas din toată agoniseala vieții!... Uite ce mi-au făcut hoții ăștia!... Apoi nu merită oare să fie împușcați toți, fără cruțare, dacă nici ei n-au avut milă de bătrî-nețele mele?... Credeam
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi! După o pauză, tânărul Herdelea întrebă iar: ― Dar revoluția asta ce-a fost, primare?... Cum v-a venit să faceți atâtea nelegiuiri, atâta stricăciune și răutate? ― De, domnule, s-au iuțit oamenii și au păcătuit fără dreptate! răspunse Pravilă amărât. Dar nici așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți și... Titu nu răspunse. Întoarse ochii spre groparii care se luptau greu cu pământul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pietrele sfărâmate, i-am putut auzi pe barbari chiuind. Imaginea mă îneca, de parcă fumul încă mai plutea în aer. Un soare de bronz privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prezintă nuca și explică de ce a ales-o. Dacă a fost cazul precizează cum au procedat dacă nu și-a găsit nuca sau dacă alt coleg a luat-o. Răspunsuri: veselă, ochioasă, pătată, fină, delicioasă, tristă, țepoasă, netedă, lemnoasă, necăjită, amărâtă, rea, fericită, jucăușă, pitică etc. 5. COLOREAZĂ-MI LUMEA Scop formarea unei imagini pozitive despre sine Obiective: să asocieze colectivului un simbol; să stabilească culoarea preferată a tuturor copiilor din grupă; să discrimineze sunetele ce compun cuvântul respectiv; să denumească
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
din onorariul meu), a urlat, a înjurat, a făcut spume la gură și a plecat... la gară! Comodă alegere! Și nesimțită, scuzați-mi aprecierea! Dacă nu știi teatru de păpuși ce te bagi, bre, Grigore? Și mai iei și banii amărîtei instituții, punînd-o pe directoare în situații delicate! (din păcate, G.G. nu a fost singurul care a făcut asta: mai știu cel puțin doi regizori care, în alte teatre, după ce au ridicat avansul, au plecat, chipurile, supărați pe trupă!). Sigur, a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
neamul Evei." (Cînd amintirile)218 Cert este că, în vremea aceea, gîndurile lui rătăceau cu tristețe tot pe la Ipotești. La 1 ianuarie 1880 a scris elegia O, mamă... Pe de altă parte, știindu-l pe bătrînul său tată singur și amărît, s-a gîndit că fratele său, Nicolae, rătăcit prin străini, ar fi mai de folos la Ipotești. În acest scop, a cerut unele relații de la Petru Carmena, căpitanul orașului Timișoara: "În Temișoara trebuie să fi trăind un om sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
zilnic pentru Marguerite pe mă-sură ce deceniul se apropia de sfârșit. Când ea și Grace au găsit refugiul de pe insula pustie au putut să adopte o nouă înfățișare, nu ca un cuplu de femei din Troia, ca să spunem așa, amărâte că li se răpise patria, ci ca niște artiste care își deschideau ochii în fața realităților condiției umane. Înainte de război Marguerite căutase să se convingă pe cale rațională că era încă prea tânără ca să scrie cartea despre Hadrian și Antinous. Călătorise peste
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aflat însă cu dezamăgire că nu puteau fi schimbate decît la o rată de cinci la unu la birourile private din Berlinul de Vest, iar francii francezi pe care îi puteam obține abia ne-ar fi ajuns pentru cîteva săptămîni amărîte. Cum nu ne puteam bucura decît cîteva zile de privilegiile Nomenklaturii (căci eram nevoit să mă întorc de îndată la Paris), mergeam în restaurantele democrate de lux, unde comandam sistematic felurile cele mai scumpe și ne îmbuibam cu vinuri bulgărești
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în afară de câțiva înalți funcționari de stat, se perinda un areopag de gânditori unii mai străluciți ca alții, iar unul dintre ei a luat cuvântul ca să întrebe dacă "ne gândisem să definim violența". Firește că nu, cercetătorii de teren, acești ignari amărâți, sunt prea stupizi și prizonieri ai unui mare vid epistemologic care-i împiedică să definească obiectul propriei cercetări! Dincolo de glumă, problema este evident importantă și n-o putem evita. M-am exprimat adesea pe acest subiect și voi încerca neîncetat
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Să sperăm că rugăciunile diaconului Ion ne vor aduce luminarea sufletelor și a minților și mai ales iertarea noastră, urmași nedemni ai celor care i-au ucis visurile preoțești. „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” Oricât de amărât și năpăstuit ar fi omul, oricâte pârleazuri cu mărăcini ar avea de trecut în viață, tot mai găsește puterea și voința de a-și păstra cugetul curat și de a simți cu tot sufletul său valoarea, vocația. Și nu e
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
un activist PCR cu munci de răspundere. A doua mistificare este prezentarea insistentă a lui Mihai Viteazul ca vizionar al Unirii tuturor românilor, căreia îi subordona totul. Selim Pașa îl întreabă mereu : „Nu înțeleg, de ce vrei tu domnia acestei țări amărâte ?”, mama lui pricepe târziu marele gând ascuns al lui Mihai Titus, acuzându-l pe nedrept. Or, orice analiză lucidă a comportamentului politico-militar și diplomatic al domnitorului român arată că scopul lui a fost mărirea necontenită a puterii personale. În atingerea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cum eram, / La dânsa nu mă lăsam / Și pe dânsa junghiam, / Că nici doctorul din sat, / Cât o umblat n-o-nvățat / La moarte otravă de dat, / Și nici dumnealui nu poate / Ca să-i deie morții moarte. Da eu așa amărât / Și pe moarte-am jupuit / Ș-am pus pielea la uscat. / Ciubote din ea să fac, / Să-mi trăiesc viața cu drag."225 Împletirea planului narativ cu notațiile descriptive pune în evidență atitudinea de acceptare în fața "marii treceri", singurătatea asumată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]