1,286 matches
-
caietul, transformă punctul de după Gorj în virgulă și adaugă: România. Așa da: toți cititorii francezi vor înțelege despre ce e vorba. Stinge lumina și se bagă în pat. Adoarme. Capitolul 5 în care Lionel dă de pomană așa cum cere datina, amărâții din Angers zic bogdaproste, o televiziune din România transmite de la fața locului, iar consulatul începe să se implice. E vineri, 11 mai. De când nu mai are ceas deșteptător, Lionel a pierdut noțiunea timpului. În gură are un gust de plumb
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu Ahmed, vânzătorul de răcoritoare din fața catedralei. Ahmed îi spune lui Gérard, confundându-l: — Bogdaproste. Gérard se uită la el siderat, dar nu vrea nici un conflict interetnic. Drept care îi răspunde: — De acord. Lionel, care a auzit parola, îl introduce pe amărât în cameră. — Sunt Ahmed, nepotul lui Agnès. Am auzit prin ce necaz treceți. Aș vrea să fiu alături de dumneavoastră... La înmormântare... N-am și eu un costum ca lumea... O să vină atâta lume... N-aș vrea să vă fac de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
abstinență cvasitotală, irosiți în așteptarea cetățeniei franceze. Oare câte femei din Nantes ar fi putut face fericite? Sau din Angers? Sau din regiunea Maine-et Loire? Se oprește aici cu geografia, pentru că aude un țârâit de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel îi strigă: Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că mai sună o dată, lung. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
înțelege franceza, pentru că mai sună o dată, lung. Lionel se scoală nervos că a fost întrerupt din Turul Franței și se apropie de ușă. Se uită pe vizor. Ceea ce vede nu e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul își șterge transpirația de pe frunte cu o batistă, după care scoate un pieptene din buzunarul de la piept și și-l trece prin freză. Fără să știe de ce, Lionel presimte că dincolo de ușă se află brațul lung al Securității. De
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
părinte! Vezi cum le potrivește?! Cum le șterge pe toate și le-ntoarce, și le răsucește, și le potrivește, și iar le scrie ca de parcă ar fi noi... De spaimă! Și ce talent mai are istoria asta! Și Burtăncureanu ăla, amărâtul de scriitor al nostru, își belește creierii ca să scrie cărți, cu istorie, cu fantezii din închipuirea lui... Când eu le am aici, pe viu și pe-adevăratelea! Îți dai seama, părinte, ce iese dacă mă apuc și eu de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vă mai astâmpără nimenea. Da’ de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-asta mai... Mai decoltată. Cu vedete, cu artiste, cu apropouri de tot felul. Le-a păpat banii, da’ știi cu ce talent părinte, de era să-l bage la pârnaie. A mai speriat și vedetele. Că era și puchinos, amărâtul. Lung, urduros, îi curgeau mucii ca la pompa asta americană. Și mai avea și o barbă... Niște floace roșii, de ziceai că-i unul din ăia din Baltă. Cine știe cu cine l-o fi făcut mă-sa, că neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în felul ăsta și ar fi început să vorbească de rău conducerea, organele, să mai facă și aluzii în predici, sau la înmormântări, nu știa prea bine, îi povestise ceva Adina, dar nu o interesau poveștile astea cu persecutații și amărâții. În lumea lor, nici Stelian, nici ea nu fuseseră deprinși cu istorii de-astea. Își făcuseră datoria și nimeni n-a avut ce să le reproșeze. Chiar când își făcea rapoartele scria doar ceea ce s-a întâmplat, nu o dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcut temele, Corvium, zise Aneriu acuzator, să înțelegem că plănuiai o lovitură ca aceasta? Nu. Nu plănuiam o lovitură și în nici un caz o revoluție, precum cea în care ne aflăm acum. Pur și simplu am fost atent la ore. Amărâții ăștia ne-au învățat mult mai mult decât ar fi trebuit, minții cu nonșalanță. Vor fi răniți, nu-i așa? întrebă îngrijorată Mara. Presupun că da, minții iarăși. Gândul răniților și chiar al morților era foarte statornic în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe sub unghii. Se întoarse unul dintre cei care abia au scos un tufiș uriaș din rădăcini și parcă vru să-i spună vreo două lui Sergiu, dar acesta fu mai rapid. Ce te uiți la mine? Întoarce-te și muncește, amărâtule, că ți-oi da una de n-ăi putea s-o duci! Se întoarse la colegii săi, îl catalogase drept "idiot" pe Sergheiov, și își continuă munca. Nici nu cred că au mâncat azi, zise Vladimir. Asta nu-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care se arătase deranjat de ceea ce-și amintise, încruntându-se frecvent și ștergându-și din când în când sudoarea de pe frunte. Sapa ta e curată, Sergiu, observă Vladimir. Așa e, zise el scuzabil. Mă duc să-i ajut pe amărâții ăștia că văd că nu mai au spor. Ia-i și tu mai ușor, Sergiu! îi strigai când începu să dea cu sapa la rădăcina unui tufiș verde și neîngrijit, alături de alții. Nu dădu semne că m-ar fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi părut o rasă de supermodele. Homo sapiens - mai slabi și mai urâți decât neanderthalienii - erau atrași în mod natural de frumusețea, forța și inteligența blonzilor. Se pare că unor femei de Neanderthal li s-a făcut milă de amărâții de Cro-Magnon și s-au împerecheat cu aceștia. Ceea ce e foarte bine pentru noi. Suntem norocoși că purtăm genele blondului din Neanderthal, pentru ca specia noastră să nu fie de o prostie iremediabilă. Dar, chiar și așa, dăm dovadă de suficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trec nici cinci minute și mai ies doi, după alte cinci minute încă doi și tot așa până se golește clasa. în urma lor cine credeți că iese? Habar n-aveți! Nimeni altul decât Bălineanu! Și uitați-vă la el ce amărât e că i-am tăiat ziua numai din cauza voastră, care ați jucat ieri mingea în curte, de nu avea omul dispoziție săși țină orele! La râsetele colegilor, eu, care după cum spuneam, deja mă cam consideram prieten cu directorul, am îndrăznit
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
da’ acu m-am lămurit că toți ățtia care nu vă mai săturați să v ă pricopsiți pe spinarea altora, aveți nițte găuri mari în cap, care nu vă lasă să gândiți normal ți aveți pretenția că noi suntem nițte amărâți. Nenorociților, vai de capul vostru! BATCA Cum zilele toride ale lui iulie nu ne mai lăsau parcă nici să respirăm, m-am retras cu un grup de prieteni la Oglinzi, în Tg. Neamț, unde liniștea spațiilor largi și adierea răcoritoare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
diagonală lungul mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, până ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărât de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțându-mi bărbia. — Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
foame, cei care pomenesc morții În cimitir, sunt darnici, au o mare compasiune față de cerșetori și, În momentul În care cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus niște cartoane pe care să doarmă, o pătură uzată, un chibrit și câteva lumânări. E o femeie inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-o. Mă cocoșam și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce fermă îndepărtată avea hainele peticite sau zdrențăroase și, în consecință, era batjocorit, participam și eu. Și o făceam cât puteam de bine. Se mai întâmpla ca vreunul dintre camarazii mei inițiali să se oprească și să mă privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jurnalism, eu vreau să scriu mai mult. ― Toți trebuie să pornim de jos, își rostește el începutul monologului obișnuit, în vreme ce eu îmi zic în gând: da, și tu ești încă aici, iar noi nu suntem la The Guardian, ci la amărâtul de Kilburn Herald. Știi cum am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu-mă că da, știu, erai un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. ― Eram un amărât de băiat de mingi la Solent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
gând: da, și tu ești încă aici, iar noi nu suntem la The Guardian, ci la amărâtul de Kilburn Herald. Știi cum am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu-mă că da, știu, erai un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. ― Eram un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. Și continuă tot așa. Conversația se termină și ea la fel. ― S-ar putea să apară curând un post vacant la reportaje, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
suntem la The Guardian, ci la amărâtul de Kilburn Herald. Știi cum am început eu? Scutur din cap fără să mai zic nimic, gândindu-mă că da, știu, erai un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. ― Eram un amărât de băiat de mingi la Solent Advertiser. Și continuă tot așa. Conversația se termină și ea la fel. ― S-ar putea să apară curând un post vacant la reportaje, spune el, făcându-mi cu ochiul conspirativ. Tu continuă să muncești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Kilburn Herald. Și Ben nu e tocmai genul de tip care să meargă în locuri interesante, nu? Adică, ce-o să facă el cu viața lui? O să ajungă redactor de știri, apoi redactor-șef, și gata. O rămână mereu la un amărât de ziar local. Se va însura cu vreo tipă drăguță de prin zonă, care vrea să fie soție și mamă, iar dacă au noroc, or să trăiască în West Hampstead și vor avea 2,4 copii și un Volkswagen. Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înfățișat ca într-o foarte proastă parodie la Monty Python. Și acesta a fost numai începutul drumului lui Ben către celebritate, adică un mic pas. Acum, numai câteva luni mai târziu, Ben stă cu adevărat bine: nu mai este un amărât de reporter, de-acum e prezentator. El este prezentatorul. Publicul știe că este disponibil, că are doi colegi de apartament (deși acum, că are salariul mai mare, a început să se uite după un apartament în care să stea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mie ceva de lucru, sau dacă nu, să mă pună în legătură cu persoane care ar putea să-mi ofere de lucru. Adică, la naiba, nu e ca și cum aș pleca de la o slujbă fantastică, cine știe ce revistă fantastică. Nu, e vorba de un amărât de Kilburn Herald. ― În al doilea rând, continuă Brad, nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu ce faci aici. Cunosc sute de persoane în industria televiziunii, așa că dacă hotărăști să rămâi, sunt sigur că-ți pot găsi ceva. Oricum, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Eram ditai artileriștii deja. ― Da’ ce funcție aveai dumneata? - s-a auzit întrebarea cârcotașului din colțul întunecos al vagonului. ― Eram ditai servantul. Nu mă vezi cât sunt de mare? a răspuns mustăciosul, desfăcându-și sumanul la piept. ― Eu eram un amărât de ochitor - și-a declinat calitatea omul din „umbră”. ― Și cum spuneam, am ieșit într-o aplicație de noapte. Trebuia să trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță băiete! ― Ție ce îți pasă? Îți umblă gura ca melița: „încărcați, distanță... înălțător”... și câte alte comenzi... iar dacă ceva nu-i bine, urmează „la loc comanda!” Te-ai întrebat tu ce are de tras unul ca mine? Un amărât de servant? Știi tu câte zeci de kilograme ridic eu într-o zi de instrucție? ― Și iarăși mă întorc și spun - l-a făcut atent Dumitru. ― Ce mai vrei să zici? ― Că ce își face omul cu mâna lui nici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]