1,253 matches
-
știu că n-am a mă duce, dar nici nu m-oi lăuda ca dumneata, precum că am fost student la șapte clase primare și că am dat și liceul... cu var, pe pereți Auzind cum l-a șfichiuit, câțiva amărâți de pe geamblacul sondei au pufnit într-un râs cu suspine, drept pentru care mi s-a părut că Pamfil Duran a gemut de mânie mare, pe care și-a înghițit-o, ca pe o otravă amară Braiu, cel tinerel, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe Van Leuwen la ascensor. ― De ce nu trimiteți pe cineva la LV-426? Acesta o privi. ― Ar fi inutil, doamnă Ripley. Hotărârea comisiei este fără apel. ― Puțin îmi pasă de hotărârea comisiei. Nu mi-e de soarta mea ci de a amărâților care riscă să descopere după noi aparatul acela. De ce ați refuzat verificarea spuselor mele? ― Pentru că s-a făcut deja, răspunse el sec. Populația acelei lumi a explorat-o și nimeni nu a semnalat prezența unui "organism ostil" sau a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-mi spui că batem tot drumul ăsta ca să-ți iei tu un Pif?!“ „Nu să-l iau, să-l găsesc.“, am explicat. „Stai puțin.“, a intervenit și Maria, încercând să vadă dacă nu glumesc. „Mergem la Viena să căutăm un amărât de Pif? Nu puteai să-l cumperi din pasaj de la Universitate?“ „În pasaj, nu mai sunt Pif-uri de-un an jumate. Și nu e unul amărât; dimpotrivă, e-un număr special.“ „Adică vrei să-mi spui mie că au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Se simțea-n largul lui construind raționamente. Enunța ipoteze, le-argumenta și tot el trăgea concluziile, cu siguranță și pasiune. Îl admiram, îmi venea să-i dau una peste bot. „De ce-ai scris, mă, despre mine că sunt un amărât de pictor?“, îmi venea să-l întreb, „Nu puteai și tu să mă pui boier sau patron, să învârt moșii prin secolul 18 sau afaceri cu terenuri în zilele noastre?“ În loc, de-asta m-am pomenit făcând o constatare blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de pomană! Degeaba ați descoperit toată schema! Sunteți doi fraieri, doi amărâți. Mi-e o milă de voi...“ Mihnea a dat să-l pocnească. L-am oprit cu un semn, îndemnându-l să stea deoparte. S-a tras spre ușă, nervos, cu sacoșa bălăbănindu-se. „Serios?“, l-am încurajat, „Cum așa?“ Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în acest moment, ca să zic așa, în loc de-o lacrimă de bun-rămas, un sublocotenent tânăr și îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața pământului cu cele mai neaoșe ocări, cu înjurăturile cele mai deșănțate, pentru un amărât de castron! Fără îndoială, sunt vinovat și îmi pare rău și acum, chiar dacă, după atâta amar de timp și după atâtea schimbări petrecute în caracterul meu, mi se pare că această faptă urâtă a săvârșit-o altcineva. Așa că, repet, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opozițiunii? Nu, fără îndoială; căci opozițiunea este așa de mică, grație influenței morale din alegeri, încît nu poate să-i facă nici un rău. Daca în adevăr d-l Brătianu este amărât de imoralitate, fără îndoială de imoralitatea alor săi este amărât, și dacă imoralitatea l-a silit să iasă din guvern, imoralitatea partidului liberal l-a scos din guvern! Iaca singura din toate cauzele de retragere pre cari le înșiră "Romînul" care poate fi în adevăr o cauză a retragerii d-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trudesc dincolo de pustiu. Paisie a Întrebat Îngrijorat : — Mă duc, Doamne, dar voi avea folos ? Sunt eu vrednic să‑i conduc pe alții ? Eu tremur și mă tem că, ocupându‑mă de alții, voi uita de mine și voi pierde totul, amărâtul de mine. Mântuitorul i‑a răspuns : — Greșești, Paisie. Nu este așa. Dacă vei trudi cum te Învăț Eu, pentru mântuirea altora, vei primi răsplată dublă. În Ierusalimul de Sus răsplata pentru ceea ce faci pentru mântuirea altora va fi Însutită. Cuviosul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ideologic, nu face învățământ politic cu el. Lt. Popa are o problemă simplă, să- și justifice leafa : „Mă, tu crezi că statul mă plătește degeaba ? Dacă recunoști, terminăm treaba repede, iei două luni și mergi fuguța acasă”. Pârâtul e un amărât, reclamantul e ditamai doctorul de la București, prin urmare amărâtul e vinovat. De ce anume e vinovat nu mai are importanță : e vinovat că se uita la mare, e vinovat că nu bea și nu fumează ca un ele ment antisocial serios
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
are o problemă simplă, să- și justifice leafa : „Mă, tu crezi că statul mă plătește degeaba ? Dacă recunoști, terminăm treaba repede, iei două luni și mergi fuguța acasă”. Pârâtul e un amărât, reclamantul e ditamai doctorul de la București, prin urmare amărâtul e vinovat. De ce anume e vinovat nu mai are importanță : e vinovat că se uita la mare, e vinovat că nu bea și nu fumează ca un ele ment antisocial serios, e vinovat că nu recunoaște că a furat. În
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care aveau aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală. Dijma dată seniorului. Lui, care trebuise să-i apere pe amărâți, să le garanteze existența, contra năvălitorilor, jafului și tâlharilor. Biruri, tributuri, impozite...și ăștia care nu prea înțeleg de ce plătesc, dar plătesc, n-au încotro, plătesc cu o umilință prefăcută... Chiril, vorbind, constata mirat că vedea acum altfel tabloul, parcă
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
această ultimă secvență se construiește pe un joc al vocilor narative: vocea lui Chiril și cea a naratorului. Lui Chiril îi aparține comentariul înfruntării dintre plătitorii de taxe și funcționari: Dijma dată seniorului. Lui, care trebuise să-i apere pe amărâți, să le garanteze existența, contra năvălitorilor, jafului și tâlharilor. Biruri, tributuri, impozite... și ăștia care nu prea înțeleg de ce plătesc, dar plătesc, n-au încotro, plătesc cu o umilință prefăcută... (vezi nota 8). Observațiile lui răstoarnă raportul de forțe în favoarea
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cred că n-aș fi fost în stare dacă perplexitatea și curiozitatea nu ar fi fost mai puternice decât gustul amar pe care mi l-a lăsat comportamentul lui. Ar fi țipat tot timpul și din orice, până și la amărâtul de cățel maidanez, care s-a luat dând din coadă, vesel, după noi. Nici nu știu la cine țipa Andrei, la mine că vorbisem cu câinele sau la ăla că îmi răspunsese în felul lui, dar, până la urmă, tot maidanezul
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să achite contravaloarea tortului direct acolo, am găsit un prieten al unui prieten al unui prieten... și tot așa. Am început să corespondez asiduu cu șeful de departament, cu contabilul șef, cu directorul de marketing al firmei respective, pentru un amărât de tort, și, într-un final, am reușit. M-am apucat să compun un mail, pleznind de euforie, un mesaj prin care îl trimiteam pe Andrei de ziua lui la cafenea, spunându-i că o să-l aștepte cineva cu un
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cinică, batjocoritoare, valahă. Dimpotrivă. Mai-mai că mi-ar veni să scriu ,,Dr. afară-în-spațiul-francofon-știți voi imbecili care cumpărați doctorate pe o mie-două de coco - știți voi dragi șpăgari academici, artileriști ai tranziției (dacă dau tunuri?) cât de greu se obține un amărât de masterat, ca să nu mai vorbesc de doctorat, atunci când trebuie să înfrunți o groază de obstacole, pe care voi nici nu le visați în cele mai negre coșmare cu DNA? Lucruri banale ca foamea, invidia, discriminarea, atunci când o banală doamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Îți trebuie un moral foarte bun în România asta, dacă vrei să-i reziști. Codruț 23 mai 2006 Câteva mici, dar dese, enervări cotidiene (sau bolile orașului București): - Parcarea imenselor jeep-uri 4x4, 16x16 etc. de-a latul trotuarului, astfel încât amărâții care se încăpățânează să rămână pietoni se amestecă cu autobuzele, asfaltul și mașinile. - Etichetele cu „vând apartament“ sau eternul „sap puțuri de mică și mare adâncime“, lipite pe stâlpii (plăcuțele) indicatoare din stațiile de autobuz, într-un total dispreț față de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o parte faptul că bancomatele sunt foarte rare, în raport cu marea masă a salariaților care a fost obligată să aibă carduri doar la anumite bănci, care, evident, „s-au simțit“ față de decidenții turmei bugetare. D-aia au venit și străinii: fiecare amărât care-și verifică contul prin intermediul cardului este taxat cu 20 de bani, doar pentru luxul de a privi ecranul mașinăriei. Dar de ce să ne mai lamentăm: în Valahia, sărăcimea a fost și va rămâne marea vacă bună de muls. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
în Marlis Hellinger, Hadumod Bußmann (eds), Gender Across Languages. The linguistic representation of women and men, I, John Benjamins Publishing Company, p. 229-252. Mihail, Ana-Maria, 2009a, "Tiparul sintactic afectiv (Det) N1 de N2: origine și realizări în limba română veche (amărâtul de om, această ticăloasă de țară)", în Rodica Zafiu, Blanca Croitor, Ana-Maria Mihail (eds), Studii de gramatică. Omagiu doamnei profesoare Valeria Guțu Romalo, București, Editura Universității din București, p. 125-134. Mihail, Ana-Maria, 2009b, " Utilizările tiparului afectiv (Det) N1 de N2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ciudă? Nu-ți vine să bei bățos pînă îți îneci amarul? Mai ales că plătea consumația păgubitul confrate Ponor. O poveste similară am trăit cu mai mulți amici, ascultînd trista poveste a domnului Limbric ("Ultimul viking", p. 214), culmea de amărît și de generos în a ne oferi un vin strașnic. Deși omul ne adăpa cu generozitate, noi tot găseam ceva de rîs, ca proștii. În primul rînd domnul Limbric era mult mai cult decît noi toți la un loc. Știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
v-am furat ceva? Da, toți m-ați furat. Cu judecători și procurori. Hoți la drumul mare! Printre cei prezenți acolo aud cîteva voci compătimitoare: Săracu' om! L-au furat. Toți sînt niște hoți. Pun pîinea în sacoșă și plec amărît. Ieșind pe ușă în zbieretele lui Căpușă, aud o voce de înger: Săracu', dom' primar. Cu cîți nebuni o fi avut de a face! I-a ascultat telefonul Telefoanele noastre uneori sînt ascultate și dacă aflăm sărim în sus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
parbrizul spart... nu pot merge cu ea... Dar aia este mașină, tată? Rîde lumea de mine... De ce nu mi-o împrumuți pe-a ta? Mulțumesc mult. Știam că n-o să mă lași... Cam rău. (Privește muribundul) Cred că moare... un amărît pe care l-a scos dracu' în fața mea... Vezi tu cum te descurci... Pa, te pup. Ceilalți pasageri din mașina asasină vorbesc și ei la telefon. Și-au pus și ei tăticii și mămicile lor în mișcare. Toți sînt fericiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
babalawo. Of, mormăi și eu. Ai băut ceva de la ea? Ai mîncat ceva oferit de ea?! Dau din cap că da și iar oftez. De atunci te-a prins? Adică de atunci te-a lovit dragostea?! Iar dau din cap, amărît. Ți-a dat licoarea de subjugare a unui bărbat. Ce-i aia, babalawo? Un amestec, 7 rîme, rahat de-al ei, sînge de la perioadă, păr de pe tot corpul, se face un praf pe care ți-l dă să bei... (rețetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și eu mă feresc s-o trezesc, s-o aduc la realitate. O las să revadă durerile și plăcerile care stau ascunse în acest suflet chinuit. Își revine într-un tîrziu și reia absentă narațiunea. Avea o cameră într-un amărît de hotel pe Malecón, aproape de hotelul "Riviera". Ardea sîngele în mine. El nu vroia să meargă mai departe, știa că nu o să ne mai vedem. Era atît de delicat și frumos. Eu am început să mă dezbrac singură, apoi l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Hagioaiei „la capul uliții ce se cheamă Ulița Brăhării”, în urma judecății cu Petre Alevra, negustor care spunea că „egumenul îi închide pivnița și dughenile și moșie lui” prin zidirea unor dugheni... S-a întâmplat însă, om bun, ca și un amărât de blănar - Cârste - din Târgul de Sus să găsească la 29 feb. 1742 (7250) dreptate în fața voievodului Constantin Nicolae Mavrocordat. Egumenul mănăstirii Cetățuia însă, a făcut o „jalobă” împotriva lui Cârste „Pentru o pivniță cu dugheană deasupra” de pe locul mănăstirii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să mă Întorc Înapoi În junglă. Dar, de unde copaci? Au devenit dosare. Socoate și tu, măcar 6 foi de hârtie, bașca o copie, pe care orice contribuabil trebuie să le completeze. Contribuabilul, adică trei sferturi din trib. Dacă și un amărât de student care a câștigat ca salahor 70.000 de lei a trebuit să mânzgălească acele hârtii... și, evident, să plătească birul. - Împacă-te și tu cu gândul. Chiar dacă acele hârtii doar dublează datele pe care zapciul le are deja
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]