2,894 matches
-
cine vorbim. Frumosul Adonis e iubit cu pasiune de Doamna X... al cărei nume sonor poartă bonetul frigian... Însă Adonis are un caracter foarte sburdalnic și-i place să imiteze fluturul zburând din floare în floare. Doamna X..., simțind că amantul său o înșală cu una din prietenele ei cele mai intime, prietenă foarte cunoscută în București prin pieptul său de cauciuc și prin toaletele-i zgomotoase, s-a decis să-i surprindă în flagrant delict. În acest scop s-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin toaletele-i zgomotoase, s-a decis să-i surprindă în flagrant delict. În acest scop s-a pus la pândă și a aflat că culpabilii își daseră întîlnire alaltăieri într-un otel depărtat din capitală. La ora indicată, pe când amanții se pregăteau să-și dea probe elocvente de amor, doamna X..., ca Nemesis, zeitatea răzbunărei, năvălește în cameră și, nici una nici două, apucă de coade pe infidela amică. Vai! coadele erau false și-i rămân în mâini. Furioasă, vindicativa amantă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sa casnică. Fantasio, sub a sa răspundere, a reprodus sub rubrica Cronica un zvon public, o poveste ce îmblă din gură 'n gură prin București, ca două muieri rele, amândouă măritate se vede, s-au smuls de păr pentr-un amant. Fantasio, al cărui nume sta îndealtmintrelea oricând la dispoziția d-lui C. A. Rosetti, precum și a tuturor cari cred a fi fost insultați prin el, n-a numit în realitate nici un nume, precum se și cade. A cita numele virtuților
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dezavua homosexualitatea și nici nu propovăduia castitatea, că sentimentele sale erau o lucrare a Domnului, iar atracția dintre ei ar fi putut fi temelia unei deveniri sortite de însuși Dumnezeu. Aloim știa că Abatele vedea în el nu numai un amant, ci și un aliat puternic în lucrarea destul de complicată a conducerii celor douăsprezece mii de călugări care constituiau ordinul augustinian, și apelase adesea la serviciile sale de empat, oferindu-i în schimb tot ceea visase vreodată: o viață în care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
persoana cea mai bună cu care să se sfătuiască, de vreme ce chiar de la el pornea vârtejul de care se temea. Își alungă însă repede acest gând. ― Mi-e frică de sfârșit, Aloim, spuse Abatele deodată, surprinzîndu-l până și pe tânărul său amant. Mi-e teamă că ne apropiem de Armaghedon, bătălia în care va trebui să luptăm pentru Domnul Dumnezeul nostru. Aloim sări în picioare și începu să gesticuleze. ― Ei nu! Să nu mă iei iarăși cu prostia aia despre menirea fiecărei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
viitor, aș putea jura că din icoana de pe hol mi-a zâmbit însuși Sfântul Augustin cel Nou. Abatele surâse și el, cu amărăciune, întrebîndu-se dacă superficialitatea lui Aloim sau propriile nesiguranțe îl fac incapabil să se bucure alături de tânărul său amant. Inițierea Mariei fusese un impuls de moment și știa că declanșase un șir de evenimente care nu avea cum să mai fie oprit. Dacă nu ar fi devenit ea însăși conducătoarea Abației, Maria ar fi trebuit ucisă, și, o dată cu ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apă rece, Aloim își îngustă ochii și rosti cu glas mieros: ― Și oare ce crezi că aștept de la tine? Abatele se întrebase de multe ori, într-adevăr, care era motivul statorniciei pe care o manifesta Aloim față de el. Mai avusese amanți. Unii nu apucaseră nici măcar dimineața. Vreo doi încercaseră chiar să-l asasineze, iar unul aproape că reușise. Cu mult timp în urmă, un tânăr precum Aloim aproape că îl convinsese să fugă împreună, în Câmpie... Nici unul nu zăbovise lângă el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că e o înfrîngere și, când simți că liniștea din încăpere începea să zumzăie, vorbi încet, dar cu glas aspru. Avea să îi acorde lui Aloim o șansă. La urma-urmei, Mariile nu erau cu nimic mai bune decât tânărul lui amant pentru a-i succeda la conducerea Abației. Îi spuse că avea să îi dea șanse egale cu ale Măriilor în a-i urma la conducerea Abației. ― De fapt, discuția asta nici nu ar trebui să aibă loc. Ești încă tânăr
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nimic. Se prea poate ca Aloim să te fi înșelat. ― Jocul asta e de-a dreptul bolnav, dădu a lehamite din mână Aloim. Poate că, într-adevăr, ai înnebunit și e vremea să fii înlocuit. Abatele resimți din plin vorbele amantului său și se întrebă dacă nu cumva exagerase cu jocul său. Hotărî însă să le ofere ceva în compensație. ― Vă întrebați desigur de ce nu e și Rim printre noi. ― Ne întrebăm, desigur... îngînă zeflemitor Aloim. ― Ei bine, continuă Abatele fără
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întreb. ― Mama m-a născut undeva, în câmpie. A fost asasinată însă de îndată ce a venit cu mine în Abație. Identitatea părinților mei e un mare secret. De altfel, se prea poate ca Sfinția Sa..., tata, să fi ales să aibă numai amanți bărbați pentru ca nimeni să nu încerce măcar să caute... ― Și totuși, o întrerupse Rim, în noaptea în care te-am salvat de la viol, reacția lui... ― Reacția lui a fost să te lase să trăiești. Nu prea se întîmplă asemenea lucruri și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uită! Maria și spionul. Ce secrete îi mai vinzi, femeie? Rim duse instinctiv mâna spre lama de accun, apoi fu năpădit de valul roșu al furiei când realiză că reacționase instinctiv ca să o apere pe Maria de cuvintele jignitoare ale amantului oficial al Abatelui. Implicațiile gestului său necontrolat erau foarte adânci, iar quintul nu-și aducea aminte să fi fostvreodată mai aproape de a-și pierde controlul. ― Vorbești prostii, Aloim. Tocmai doream să-i mulțumesc lui Rim că a avut înțelepciunea de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cam îndoiesc, lucrul ăsta nu m-ar putea ajuta în nici un fel să aflu tainele însămînțării. Iar discuția asta, după mintea mea de soldat prost, e cel mai puternic argument pentru asta. Cred că tocmai îți condamni la moarte propriul amant. De ce ți-ai iubi mai mult fiica? Radoslav se încruntă privindu-l scrutător pe bărbatul acela care stătea în fața lui și despre care știa că-l putea omorî în mai puțin de o sutime de secundă. Ce s-ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se privește în oglindă: Dar zărindu-se în oglindă, rămase uimită de cum arăta. Nu avusese niciodată ochii așa de mari, așa de negri și de adînci. Ceva delicat, care-i învăluia întreaga ființă, o transfigura. Își spunea mereu: Am un amant! Am un amant!" savurînd gîndul acesta ca pe al unei noi pubertăți care i-ar fi venit pe neașteptate. Așadar, avea să cunoască, în sfîrșit, bucuriile dragostei, acea înfrigurare a fericirii în care nu mai spera. Începea ceva minunat, în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
oglindă: Dar zărindu-se în oglindă, rămase uimită de cum arăta. Nu avusese niciodată ochii așa de mari, așa de negri și de adînci. Ceva delicat, care-i învăluia întreaga ființă, o transfigura. Își spunea mereu: Am un amant! Am un amant!" savurînd gîndul acesta ca pe al unei noi pubertăți care i-ar fi venit pe neașteptate. Așadar, avea să cunoască, în sfîrșit, bucuriile dragostei, acea înfrigurare a fericirii în care nu mai spera. Începea ceva minunat, în care totul va
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectiva este externă, întîlnim pasaje care i-ar fi permis procurorului să construiască un caz mai puternic. În capitolul 5 al părții a treia, de pildă, cititorul trăiește prin ochii Emmei una dintre călătoriile acesteia în oraș, unde o așteaptă amantul ei. Prezentarea este guvernată de perspectiva interioară. Totuși, descrierea înfățișării orașului în momentul în care trăsura ajunge în vîrful unui deal reflectă perspectiva exterioară. Aici se aude vocea de neconfundat a unui narator auctorial, conferind descrierii o aură poetică incompatibilă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care apare o situație narativă personală. După mai bine de o sută de ani de la procesul legat de Madame Bovary, într-un tribunal din Anglia a avut loc procesul "Regina versus Penguin Books Limited". Opera incriminată era romanul lui Lawrence, Amantul doamnei Chatterley, versiunea necenzurată. Romanul lui Lawrence este o operă mult mai puternic aperspectivală decît Madame Bovary. Nu numai că perspectiva internă și cea externă alternează în mod constant, dar chiar este adesea imposibil să distingem între viziunile naratorului, în spatele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
personajelor principale ca persoane ficționale independente. Aici se găsește adevărata slăbiciune a romanului: doar foarte rar încearcă Lawrence "să desprindă propriile prejudecăți și predispoziții de cele ale personajelor sale" prin persoana naratorului 318. Stilul narativ al lui Lawrence din romanul Amantul doamnei Chatterley vizează în primul rînd persuadarea cititorilor să accepte într-o măsură cît mai mare filosofia sexuală pe care o susține el, lucru destul de riscant și de dificil la acea vreme. Dificultățile care au însoțit publicarea textului original se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și de dificil la acea vreme. Dificultățile care au însoțit publicarea textului original se explică în mare măsură prin faptul că Lawrence a ales o formă inoportună, și anume stilul auctorial-aperspectival, pentru prezentarea unei teme care era atît de provocatoare. Amantul doamnei Chatterley ar fi putut deveni un roman modern important dacă ar fi fost scris într-o perspectivă accentuat personală, probabil folosind prezentarea consistentă a punctului de vedere al lui Connie Chatterlay. În acel caz, forma romanului, înțeleasă ca "exteriorizare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Kudszus, Winfried, 119 Kuhn, Thomas, 110 Lämmert, Eberhard, 112, 139, 221 Lamb, Charles și Mary, Tales from Shakespeare, 57 Landwehr, J., 106 Langer, Susanne, 143 Lass, Abraham, 53, 58-61 Lawrence, D.H., 115-117, 141, 171-172, 197, 209-211 Lady Chatterley's Lover (Amantul doamnei Chatterley), 209-210 The Rainbow (Curcubeul), 116 Sons and Lovers (Fii și îndrăgostiți), 116-117 The Spirit of Place, 230 Women in Love (Femei îndrăgostite), 115-116, 141, 171, 203, 210 336 Leibfried, Erwin, 90-91, 94, 99, 182-183 Lejeune, Ph., 163 Lenz
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
fel? În ce reviste a fost comentată? Repetată, imitată, deformată de către cine? Pe scurt, se prezintă problema, toate problemele, pornind de la începutul începutului. Mediologul este un cîine. El își obligă orgoliul să privească în pămînt și să adulmece prin colțuri. Amant vulgar al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim, inventatorul Vulgatei cu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu fratele mai mare. Și, după întâmplare, ce credeți că am simțit? De, m-am simțit, firește, umilit, însă totodată copleșit de admirație”. Până în faptul dimineții, Alcibiade gândește ca Platon (sau invers), căci erosul platonician nu suspendă contactul, îl presupune. Amantul cere satisfacție și erosul platonician crede nepotrivit a o refuza; contactul trupesc și pasiunea însoțitoare a acestui contact intră în zona firescului pentru Platon, a firescului devenit necesar (căci există printre cele naturale unele care nu sunt de tot necesare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
într-un fel ironic, să scrie, zic: „aici doarme un arhitect fără noroc, care i-a omorât pe cei pe care trebuia să-i apere”. 7. Sfârșitul politicii erotice - de la cel sedus la cel redus (sau despre cel mai bun amant) Platon, cel puțin un anume Platon, e un cavaler, nu fără de prihană, al seducției. Pune însă în joc un personaj nepotrivit pentru scopul urmărit: pe Socrate. Și atunci politica lui erotică, dacă nu va fi fiind extrem de pretențioasă sintagma, sfârșește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și toată puterea. Dumnezeu ne precedă și ne transcende, dar mai întâi și mai cu seamă în aceea că El ne iubește infinit mai bine decât iubim și Îl iubim noi. Dumnezeu ne întrece cu titlul de cel mai bun amant”. Pentru asta este însă nevoie de reducție, nu însă una fenomenologică, deși aceasta se constituie ca parte. De o reducție erotică este vorba. Într-o asemenea reducție se iubește în avans (iar avansul înseamnă „faptul de a iubi primul”). Și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
solitară. Citind anumite fraze din Banchetul este imposibil să nu te gândești, în ciuda caracterului sublim al conceptelor, la un Don Juan filozofic. Diferența este că drumul lui Don Juan merge în jos și se termină în infern, în timp ce acela al amantului platonic culminează cu contemplarea ideii. Don Juan este subversiv și, mai mult decât dragostea femeilor, îl inspiră orgoliul, tentația de a-l sfida pe Dumnezeu. Este imaginea răsturnată a erosului platonician” (cf. Octavio Paz, Dubla flacără. Dragoste și erotism, Ed.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
p. 137. „Pentru ca reducția erotică să se realizeze e de ajuns să cuprindă ceea ce eu (îmi) cer: nu o certitudine de sine prin sine, ci o asigurare venită de altundeva” (cf. Jean-Luc Marion, Fenomenul Erosului, p. 52). Altminteri, mereu, Alcibiade (amantul), se opune lui Socrate (cogitantul) și ego amans devine exterior lui ego cogitans împotriva firii. Etimologia e de această dată profund lămuritoare pentru ceea ce am vrut să spunem aici: semeion = sămânță. Cf. Guy Debord: „Spectacolul nu este un ansamblu de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]