4,765 matches
-
-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive, mandate inavuabile. Turnul mi se Învârtea pe deasupra capului, ca un șurub al Polului Mistic. Sau poate că nu, poate că stătea nemișcat ca un pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era aceeași. Ce bine se apără Turnul, Îmi spuneam, de departe clipește afectuos, dar dacă te apropii, dacă Încerci să-i pătrunzi misterul, te ucide, te Îngheață până la os, doar afișându-și nepăsarea Înfricoșătoare din care-i făcut. Acum știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
telefon. — Nu uita să respiri, Wakefield. Avem un pact, Îi reamintește Zelda și cuvîntul pact evaporă plăcuta reverie. Wakefield a făcut o mulțime de pacte la viața lui și acum a făcut și Pactul cel Mare. Brusc, Îl ia cu amețeală. Diavolul stă tolănit pe acoperișul catedralei, trăgînd chiulul de la o reuniune „importantă“. În ultimul timp numărul Întîlnirilor demonice a crescut neplăcut de mult și nu poate suferi flecăreala diavolilor cu gură mare, care se bagă În vorbă neîntrebați și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
geanta și împingând-o spre ușă. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, grăbește-te sau o să te duci degeaba. Apropo, scotoci ea în fundul buzunarului, uite niște ulei de Olbas pentru tine. Fran inspiră mirosul puternic și simți că o ia cu amețeală. — Ce-i asta, un fel de afrodisiac? — E pentru guturai, de fapt, ca să nu strănuți pe el în momentul de maxim extaz. — Singurul moment de extaz la care visez e să mă culc devreme, după un pahar zdravăn de grog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
concentră toată energia asupra încercării problematice de a-și pune haina pe ea. — Stai, dă-mi voie să te ajut, se oferi Jack, încercând să-și păstreze seriozitatea. — Mă descurc, mulțumesc. E doar un început de guturai care-mi dă amețeli. — Am înțeles. Deci, mergem pe jos? E probabil mai bine având în vedere - se opri, prinzând privirea lui Stevie - începutul tău de guturai. Fran se simți recunoscătoare pentru vântul rece de seară și avu grijă să se țină departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asigur că ai intrat cu bine. O urmă discret de-a lungul aleii păstrând o oarecare distanță, iar Fran căută în geantă, dornică să demonstreze că era mai stăpână pe ea decât credea el. Chiar și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de altfel”). Superioritatea față de „ceilalți extremiști” stă mai ales în faptul că „sub balastul diform al lexicului și sub pletora de imagini siluite, parcă s’ar întrezări ici-colo un simț de observație al naturii și un început de plasticizare. Fără amețeala doctrinei, d. Voronca ar putea schița unele mozaicuri descriptive, enervante prin conciziunea eliptică a sintaxei, dar captivante prin scînteierile multicolore ale figurației”. Emoțiile organice, simțul naturii și al peisajului sînt deziderate curente ale criticii conservatoare a lui Const. I. Emilian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
născut la Concordia unde tatăl meu deținea bărci și afaceri, în timp ce căutam să mă întorc acasă, complet beat cum eram, am comis acel marhworfin, adică am făcut să cadă de pe cal un libert. N-am făcut-o dinadins. Cuprins de amețeală, am alunecat printre picioarele animalului, care s-a speriat. Omul a căzut pe pavajul străzii, și i-a dat sângele dintr-un pomet. La ora cinci a aceleiași zile ușa casei mele a fost spartă, și doi gealați m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fiul lui Nandinig. După care a început să sughită ca un copil, spunând: - Un nou diavol în Arabia. Câte păcate mai avem de ispășit? Ieșind din sala cea mare, preotul Giovanni a oftat, și, luat pe nepusă masă de o amețeală, a fost nevoit să se sprijine de zid ca să nu cadă. Rotari, fiind mai aproape, l-a ajutat. - Nu-i nimic, lăsați, s-a scuzat el, revenindu-și. - Ce se-ntâmplă, Don Giovanni? l-am întrebat. Mă impresionase starea groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și că, în pofida tuturor păcatelor, mai aveau nevoie de serviciile mele. Sărbătoarea s-a extins de la curte pe la toate casele de pe domeniu și nimeni n-a putut să spună că s-a culcat cu burta goală și fără oleacă de amețeală. Chiar și inima mea, în cele din urmă, s-a bucurat, uitând de griji și de necazuri. Ele au reapărut în toiul nopții, când Kakko m-a luat deoparte să-mi spună: - Am hotărât să-l luăm pe Rotari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în întreaga Italie. În timp ce ne îndreptam spre casa lui Giuliano, eram zăpăcit de zarva vocilor într-un babel de limbi, de zumzete, culori, mirosuri, de un du-te-vino de trecători, lectici, călăreți, animale și care. M-a luat pur și simplu amețeala, și a trebuit să mă sprijin oleacă de zidul unei case, asta și ca să nu fiu luat pe sus. Din puzderia de minunății despre care voi scrie ulterior, în clipele acelea n-am văzut nimic, căci inima îmi bătea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amară. Gata, trebuia s-o lase baltă cu pastilele astea, luase prea multe și nu-și putea controla bătăile inimii. Tahicardie - una dintre contraindicațiile prevăzute În atenționările amenințătoare care fuseseră anticipate În caz de abuz, acutizarea emoțiilor, scăderea atenției, cefalee, amețeală, tremur, diaree și leșin. Oamenii cred că doar oasele, mușchii și ligamentele pot să te doară, Însă pe el Îl durea inima. Dar fără pastile n-ar fi fost În stare să se ridice. Și trebuia totuși să meargă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unuia atât de amabil, tânăr și simpatic. - Ce s-a-ntâmplat, doamnă? Ah, stați jos, văd înțepăturile de pe gâtul dumneavoastră, cum v-ați ales cu ele? Pare să fie ceva care a penetrat de două ori, vă doare? Nu. Aveți amețeli, vă este rău? OK! Ar fi bine să recoltăm o mostră din lichidul ăsta care se scurge, mergeți sus la I, camera 112, și dați și o probă de sânge la laborator, dar mai întâi spuneți-i domnișoarei datele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și-a băgat nasul în prosop, iar eu am spus că nimic, dar nea Gică a venit la mine și, fără o vorbă, mi-a ars o palmă de mi-a căzut cotorul din mână și m-a luat cu amețeală, a trebuit să mă țin de cuier să nu cad, atunci nea Gică mi-a spus să nu-l mint, că el a auzit fiecare cuvânt, de altfel știe totul despre noi, știe că am vrut să chiulim de la antrenament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu, pe bune, nu-i așa Traiane, îți aduci și tu aminte, a spus că nu te-a văzut de mult și că o să te caute și că ți-a și adus ceva. Auzind toate astea, m-a luat cu amețeală, m-am uitat în jos, la vârful pantofilor, am văzut cum se învârte totul, bulgării de pământ, firele de iarbă, pietrișul, totul era un vârtej, era să cad, dar muncitorul pe nume Traian m-a luat pe după umăr, las’ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
femei în taioare negre, și am intrat pe ușă. Am crezut că va fi întuneric sau cel puțin semiântuneric, ca-n biserici, dar în loc de asta ne-a izbit o lumină atât de puternică, aproape orbitoare, încât m-a luat cu amețeală, într-un candelabru de oțel ardeau trei rânduri de becuri, așezate în cercuri suprapuse, erau vreo două sute, înaintam, ținând-o pe mama de mână, era o sală foarte mare, de jur-împrejur, pe pereți, atârnau draperii roșii, însă fotografia secretarului general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În dragostea ce-i purta aceeași pasiune pe care o arăta plecării pe mare și se acuza considerîndu-se o veșnică nemulțumită. MÎinile bătătorite ale marinarului știau să devină atît de blînde ca s-o mîngîie Încît simți că o cuprinde amețeala. Ele Îi cercetară obrajii, Îi atinseră ușor curba dulce a buzelor, linia bărbiei voluntare, apoi i se afundară În plete, În timp ce gurile lor se regăseau. În sfîrșit, trupurile lor Înlănțuite se rostogoliră pe cușeta cabinei, picioarele li se Împletiră. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răzvrătise: - Fratele tău a murit de o fractură a craniului, căzînd pe stînci. - Eu l-am găsit pe nisip, replicase ea cu aerul acela Îndărătnic moștenit de la familia Kermeur. - Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
povestea lor nu se putea Încheia În felul ăsta. Mai era În ea și mînie, orgoliu rănit, teamă de abandon, În mod fugar se făcu simțită și emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de excitare În fața necunoscutului... Marie respinse acea infimă senzație și refuză să mai zăbovească asupra unei reflecții care agita prea multe puncte obscure și dureroase. Se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al treilea menhir, grupa O negativ, așa cum ai dumneata... - Te-ai Înșelat, eu am grupa O pozitiv... Se clătină, chipul i se tulbură sub șocul unui gînd care o Îngrozea. Lucas crezu că avea să fie din nou cuprinsă de amețeală, dar ea se stăpîni. - Loïc! El are O negativ! El este În primjedie! Unde se află acum? Lucas nu putu face nimic ca s-o Împiedice să fugă spre cameră, unde se Îmbrăcă la repezeală. Fură nevoiți să se certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Loïc și a lui Nicolas, dar Jeanne o convinsese să amîne. În felul ei. Lapidar. Ei nu mai au nevoie de tine, trebuia să te gîndești la ei Înainte. Înainte. Înainte. Cuvintele Îi bubuiau În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care cea mai mică rază de soare Îl umplea de pistrui, pletele lungi și brune, imenșii ochi verzi și am Închis medalionul. Zgomotul valurilor care se spărgeau cu putere de recifele din golful jefuitorilor de corăbii mi-a dat amețeală. Am fost atunci ispitit să mă duc după ea. Era de ajuns să fac un pas Înainte și totul s-ar fi terminat. Și să las monstrul să scape nevătămat? Niciodată. Am aruncat buchetul de ierburi Înflorite În valurile Învolburate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eroului s-ar fi făcut țăndări. Mi-era prea teamă că te voi pierde pentru a-mi asuma riscul. Jeanne, Loïc, iar acum Christian. Oare cu adevărat pentru ea, din dragoste pentru ea păstraseră cu toții tăcerea? Se simți cuprinsă de amețeală la ideea că, Într-un fel sau altul, ea purta responsabilitatea dramelor care Îi loviseră familia. O străbătu o undă de disperare. Christian se apropie de ea și Îi puse timid o mînă pe umăr. Puse iute degetul pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bazat pe mine. O, Iisuse. Frunzăresc iar paginile, mai rapid, căutând disperată o ieșire din situație. Vreo clauză la care să pot exclama ușurată „O, da, firește !”. Însă nu există. Strâng documentul în mână și simt că mă ia cu amețeală. Cum de s-a putut întâmpla așa ceva ? Oare l-am văzut măcar ? L-am pus deoparte, cu intenția de a mă ocupa de el mai târziu ? Nu-mi amintesc. Nu-mi amintesc în ruptul capului. Ce mă fac acum ? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vin în fire. Oamenii ăștia sunt convinși că eu vreau să le fiu menajeră. Menajeră, auzi ! E absolut ridicol. Trebuie să le bag mințile-n cap. Să le explic că e o neînțelegere. Mă ia din nou un val de amețeală și mă așez pe pat. Apoi, fără să-mi dau seama, mă întind pe spate pe cuvertura albă și răcoroasă și închid ochii. E ca și cum m-aș scufunda într-un nor. Nu vreau să mă ridic. Nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]