2,414 matches
-
a Universității din București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în 1971, căruia îi urmează Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (1972
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
prin corespondență. Chiar și pentru acest lucru era important pentru mine să continui terapia. Mi-am dat bacalaureatul în calitate de candidat școlarizat prin corespondență. La facultate era mai ușor, puteam să nu merg la unele cursuri, sau să mă ascund în fundul amfiteatrului. Continuam să roșesc din orice motiv: dacă eram privită în metrou, dacă un turist rătăcit îmi cerea informații despre o stradă, dacă o casieriță remarca lipsa prețului pe una dintre cumpărăturile mele (nu mi se mai întâmplă așa ceva, atât de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
participanților, a terapeuților și a obiectivelor grupului; - o ședință de definire a exercițiilor fiecăruia, împreună cu efectuarea primelor exerciții de scurtă durată, simple, de expunere; - unsprezece ședințe de lucru; - o ședință pentru concluzii pe parcursul căreia participanții se urcă pe scena din amfiteatrul cabinetului pentru a face bilanțul, pozitiv sau negativ (cum au progresat și ceea ce rămâne de făcut în continuare) al participării lor la ședințele de grup, apoi pacienții și terapeuții ciocnesc un pahar înainte de a se separa. Este prevăzută o ședință
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
București (1952-1953), e scurt timp profesor suplinitor la o școala generală din comuna Largu și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția fără frecvență (1954-1957). A fost redactor la „Scânteia tineretului” (1954-1956), redactor-șef adjunct la „Amfiteatru” (1965-1968) și „Luceafărul” (1968), secretar adjunct al Asociației Scriitorilor din București. Între 1993 și 1996 este director general al Teatrului Național din București. Ca prozator, debutează în 1954, la „Tânărul scriitor”, cu povestirea Dușman cu lumea, iar prima carte, culegerea
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Între 1961 și 2000 a funcționat ca redactor la Biblioteca Națională a României. A debutat în 1954, cu versuri, la „Tânărul scriitor”, colaborând apoi, și cu pseudonimele Alla, Aner, Anaïs Ner, la „Gazeta literară” (din București și din Erevan), „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Revista muzeelor”, „Arta plastică”, „Nor Ghiank”, „Ararat”, „Ani”. În 1973 îi apare cea dintâi plachetă, Cântărețul de sticlă, urmată de alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Debutează la „Viața studențească” în 1971, cu un reportaj, iar editorial, cu volumul Întâmplări în liniștea unei fotografii (1978; Premiul Uniunii Tineretului Comunist). A lucrat ca redactor la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1974-1980), la „Scânteia tineretului” (1980-1984) și la „Flacăra” (1984-1990). În 1990 a fondat revistele „Expres” și „Expres magazin”, iar împreună cu Ion Cristoiu, cotidianul „Evenimentul zilei” (1992), al cărui director a devenit în 1997. Din 1993 este președintele postului de radio
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
mare parte dintre acele texte, alături de altele, ulterioare, au fost adunate de Corin Braga în volumul Momentul oniric (1997), fiind astfel repuse în circulație, spre edificarea celor interesați de un episod multă vreme ocultat al istoriei literaturii române postbelice. Revista „Amfiteatru” organizează o masă rotundă cu Leonid Dimov, Daniel Turcea, Laurențiu Ulici și Dumitru Țepeneag, iar ca moderator din partea redacției Paul Cornel Chitic, ale cărei discuții, publicate, constituie manifestul indirect al grupului. O. tinde să devină (după opinia inițiatorilor și a
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Institutul Radiului din Paris. În capitala Franței, la Sorbona, și-a susținut, în 1924, doctoratul, cu teza “Cercetări asupra constanței radioactive a poloniului”, primind calificativul «Très Honorable». Auditoriul era format din mulți studenți, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta și-a ținut dizertația. Printre aceștia se află și Mărie Curie care ulterior declară: „Domnișoara Mărăcineanu a lucrat mai mulți ani în laboratorul meu și recent a obținut titlul de doctor în științe fizice. Apreciez în mod deosebit
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
România literară”, P. nu va debuta direct la revista bucureșteană, unde cenzura funcționa mai strict, ci la „Tomis”, în 1979. Prima carte, romanul Iarna, vietățile, îi apare la Cartea Românească, în 1987. Colaborează cu eseuri, articole și proză la „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Contrapunct”, „Vatra” ș.a. În 1990 beneficiază de o bursă oferită de Fondation pour une Entraide Intellectuelle Européenne și efectuează un stagiu de documentare la Paris. Este membră a Grupului pentru Dialog Social. Primit entuziast de critici și distins cu Premiul
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966-1971). Funcționează ca bibliotecar la Biblioteca de limbi străine a Universității bucureștene, redactor-șef al revistei „Atlas magazin”, redactor al Editurii Lecca-Brâncuși și al Editurii Corint. Debutează în 1968 la „Amfiteatru”, cu un text experimental-dramatic, Exact sau Un câine de vânzare, colaborând apoi la „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Echinox” ș.a. Este prezent în antologia Desant’ 83 cu un fragment, de proză, Șic. A scris piese de teatru, risipite prin reviste, și a
PARASCHIVOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
la revista studențească „Gaudeamus” de la Oradea, autorul considerând însă adevăratul său debut publicarea unui grupaj de poezii la „Echinox”, în 1971. Prima carte, Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este esențialmente o poezie de limbaj, amuzată de confuzia dintre poezie și proză, dintre imagini și
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
revista „Transilvania” și editorial, în 1991, cu volumul Obiecte mișcate. Colaborează cu poezie și articole la majoritatea revistelor literare din țară și la reviste de cultură din Franța, SUA, Marea Britanie, Italia, Danemarca, Spania, Canada, Germania ș.a. A obținut Premiul revistei „Amfiteatru” (1987), Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1991), Premiul pentru poezie la Salonul Național de Carte de la Cluj-Napoca (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1995). Încercările dramatice Strada Euclid nr. 8 și Familia
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
Universității din București, specialitatea critică literară și estetică (1934-1937). Debutul se produce în 1932, la revista „Crai nou” din Chișinău, unde era și redactor. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Înnoirea”, „Contemporanul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș”, „Tomis”, „Astra”, „Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Până în 1987 va mai publica un volum de nuvele, Rochia de crin (1985), va traduce, în colaborare, un volum de proză indiană, va fi prezentă cu traduceri, articole de critică de artă, cronici plastice, proză scurtă în „Vatra”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Arta”, „Secolul 20”, „România literară”, „Dialog” ș.a. K. a scris, cu vervă inteligentă, romanul refuzului de a se adapta la existență al adolescenților anilor ’70-’80. Unde fugim de acasă și cum ne vindecăm de lehamite sunt întrebările
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
îi apare culegerea Fragmente din regiunea de odinioară (poeme în proză), în 1979 e publicat volumul antologic Va fi liniște va fi seară, cuprinzând numeroase poeme inedite, iar în 1983 iese de sub tipar Guillaume poetul și administratorul. A colaborat la „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară”. A tradus - de regulă în colaborare - mai multe cărți. Cantitativ deloc amplă, poezia lui M., de o originalitate ireductibilă, a produs o puternică impresie și i-a rezervat poetului un loc cu totul aparte
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității din București (1974), devenind cadru universitar; și-a luat doctoratul în psihologie în 1982. Debutează în 1969, cu un ciclu de poeme, la „Luceafărul”. Colaborează cu poezii și traduceri la „România literară”, „Contemporanul”, „Amfiteatru” „Luceafărul”, „Viața românească”. Versurile din primele volume, Profet spre ziuă (1972) și Luptele soldatului (1980), au un aspect ermetic, cu ambiguități, elemente abstracte și dau o impresie de vag, de nedefinit, iar imaginile recurente - umbra, pasărea, piatra, strămoșii - lasă în
MINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
Facultatea de Filologie a Universității din București (1981), secția română-spaniolă. Până în 1984 este profesor la o școală din județul Giurgiu. Debutează cu articole și note de critică literară în „Viața studențească” (1977) și continuă să publice studii, eseuri, cronici în „Amfiteatru”, „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Participă la realizarea cărții Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu, gândită de Mircea Zaciu (1982) și la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Marian Papahagi, Aurel Sasu
MIHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
grupaj în „Steaua” (1970). Prima carte de poezie, Legea conservării adolescenței, îi este publicată în 1977. Colaborează cu versuri, recenzii, eseuri, cronici muzicale, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză, italiană, suedeză, rusă) la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Tribuna”, „Vatra”, „Transilvania”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș” ș.a., precum și la reviste din străinătate. A mai semnat Virgil Mihai sau V. Iahim. Coproducător al unor albume discografice, este și coautor al video-filmului Paradis pierdut în memorie (1995). Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
Cultural Est-Vest „Constantin Noica” din Sibiu. Între 1998 și 2002 e membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor. Debutează la „Tribuna”, în 1965, cu poemul Pescuitorul de perle, iar primul volum de versuri, Istm, îi apare în 1971. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Viața românească” ș.a. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, 1997), Premiul UNITER (1998) ș.a. Cartea de debut a lui M., Istm, bine primită de critică, propune o lirică
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
la Primăria Municipiului Craiova și redactor-șef al publicației „Curierul Primăriei”, iar din 2002 ca redactor la „Ramuri”. Debutează în ziarul „Teleormanul literar” (1969), iar primul volum, Jocuri în piatră, îi apare în 1972. Colaborează cu poeme și eseuri la „Amfiteatru”, „Argeș”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Orizont”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, „Transilvania”, precum și la publicații locale. M. este un poet din familia de spirite a lui Lucian Blaga. Versurile lui, fluente, muzicale, lipsite de orice asperitate în lexicul și textura
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
Anicăi (n. Voica) și al lui Duță Mincu, muncitor. Urmează în Slatina școala primară și Liceul „Radu Greceanu” (1958-1962), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1962-1967). Frecventează cenaclul Junimea, fiind unul dintre studenții care militează pentru înființarea revistei „Amfiteatru” (1966), la care va avea o rubrică permanentă de critică. Din 1968 va funcționa la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanța. În 1971 își ia doctoratul la Universitatea din București, cu teza Opera literară a lui Ion Barbu
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Euridice” (care promovează poezia tânără). În 1993 înființează revista culturală „Paradigma”. În 2002-2003 conduce cenaclul „Euridice” al Uniunii Scriitorilor, ulterior transferat la Muzeul Literaturii Române. Debutează în 1964, la „Gazeta literară”, cu un articol de critică, iar ca poet la „Amfiteatru”, în 1966. Editorial, începe cu placheta de poezie Cumpănă (1968) și cu o culegere de eseuri Critice (I, 1969). Ca romancier, va fi prezent cu primul volum din ciclul Intermezzo în 1984. Colaborează la mai toate revistele literare din țară
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
începe cu placheta de poezie Cumpănă (1968) și cu o culegere de eseuri Critice (I, 1969). Ca romancier, va fi prezent cu primul volum din ciclul Intermezzo în 1984. Colaborează la mai toate revistele literare din țară (rubrici permanente în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească” ș.a., la pagina culturală a ziarului „Cotidianul”, din 1999) și la reviste italiene, precum „Alfabeta” (Milano), „La fiera letteraria” (Roma), „Strumenti critici” (Torino), „Uomo e cultura” (Palermo), „Inventario” (Florența), „L’Indice” (Torino), „La nouva rivista
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
În 1974 va absolvi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția teatrologie-filmologie. Lucrează, succesiv, la Casa de Filme 3, Centrala România Film și Studioul „Al. Sahia”, iar după 1990 la Televiziunea Română. Debutează în 1970 la revista „Amfiteatru”, unde publică piesa de teatru Zidul, reinterpretare modernă a mitului Meșterului Manole, și editorial va fi prezentat în 1978, cu romanul Derută în paradis, un cineroman în care liniștea unei așezări străvechi este tulburată de extinderea unui șantier industrial. În
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
Industrial de Chimie din Arad (1975), urmează Facultatea de Filologie, secția română-franceză, din Timișoara, absolvind în 1981. Profesor de limba și literatura română la Lugoj (1981-1986), trece metodist la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din București, ziarist la „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1986-1990), redactor-șef la redacția Muzică, spectacole, varietăți din Televiziunea Română (1990-1991). Este membru al grupului „Divertis” (1984-1996), realizând și emisiuni de televiziune. Este membru fondator al Așezământului Cultural „Academia Cațavencu” și editor al revistei „Academia Cațavencu”. În Îmblânzitorul de metafore
MORAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]