1,300 matches
-
ci pentru că Tyrone nu și-a ținut dracului fleanca! Comutatoarele jos. — Bun, Ray, mi-ai zis că Roland Navarette le vinde barbiturice lui Leroy și Tyrone, așa că am Început să facem progrese. Și ești speriat de te caci pe tine, amice. Știi că te paște camera de gazare de la chestia asta și nici măcar nu m-ai Întrebat despre ce e vorba. Ray, ai o pancartă atîrnată de gît și pe ea scrie „Vinovat“. Coates Începu să-și pocnească degetele. Ochiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fă-o. Fisk Îi luă telefonul. Ray Pinker veni cu un buletin de analize chimice. — Căpitane, e prestilfiozină. E un medicament antipsihotic extrem de rar, folosit pentru tranchilizarea pacienților bolnavi mintal și foarte violenți. Tipul care l-a strecurat În organismul amicei noastre e profesionist, pentru că doar un profesionist poate ști că gemul ăsta de fiozină contracarează pentotalul. Șefule, ar trebui să șezi, că ai o față de zici că acuși-acuși faci un infarct! Patchett, maestrul chimist. Tatăl fraților Englekling, un chimist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
DE SEX. NU‑NU, NU TE REPREZINTĂ PE TINE! VREI SĂ‑ȚI ARĂȚI PUȚIN PIELEA? GROZAV! VREI SĂ‑ȚI ARĂȚI FRUMOASELE CURBE TINERE? ASTA CHIAR CĂ E GROZAV. NU PORȚI HAINE CA SĂ SPUI LUMII ÎNTREGI CE POZIȚIE PREFERI ÎN PAT, AMICE. ACUM AI PRICEPUT? — Dar, Nigel! James Își făurise cu grijă o expresie de om Înfrânt, ca să ascundă cât era de fapt de Încântat să se afle În centrul atenției lui Nigel. — NU MĂ LUA PE MINE CU „NIGEL“. DU‑TE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
freca metalele faciale de spinarea nudă a prietenei mele. — VREAU. SĂ. PLECE., am precizat eu, ca să fiu sigură că am fost bine Înțeleasă, DIN. APARTAMENTUL. MEU. — Da, știu, și cred că el e deja gata de plecare, nu‑i așa, amice? a Întrebat Alex cu vocea aceea liniștitoare pe care ai folosi‑o ca să‑i vorbești unui câine turbat pe care ți‑e teamă să nu‑l enervezi. — Aaaaaaaaamiiiiceeeeee, nici o problemă. Mă distram și eu un pic cu Lily, atâta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai știe ce face. Așa că, În calitate de prieten al ei, va trebui să te rog să pleci acum. Ticălosul și‑a stins țigara și și‑a săltat cu un gest teatral brațele În aer, prefăcându‑se că se predă. Nici o problemă, amice. Fac doar un dușuleț rapid, Îmi iau ca lumea la revedere de la micuța mea Lily și pe urmă o iau din loc. Și‑a dat picioarele jos din pat și s‑a Întins după un prosop atârnat lângă biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În care nu l‑am văzut niciodată acționând În cei aproape trei ani de când ne cunoșteam, s‑a proptit drept În fața Băiatului Ciudățoi și a făcut În așa fel ca Înălțimea lui să insinueze amenințarea pe care o intenționaseră cuvintele. — Amice, nici o problemă. Am șters‑o d’‑acia, a cârâit el, după ce i‑a aruncat o privire lui Alex și a realizat că e nevoit să‑și sucească gâtul ca să se uite În sus la fața lui. Mă Îmbrac acușica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
El, având ceva tuleie, Ea, fiind (deja) femeie... După trei ani de la divorț Nu știu dacă se cuvine Să rămân burlac mereu, Pentru că e foarte greu Și, în plus, e foarte bine! Unui celibatar Invitat la o cafea De-o amică, pentr-un ceas, A rămas trei luni la ea, Și-a plecat când a rămas! Obosit în patul conjugal Pentru-a treia oară Soața mă descheie “Nu pot ca și-aseară, De 3 ori...femeie!” Mercantilism Dând dovadă de tupeu
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
tot foia În spatele meu prin vălmășagul de lucruri ale lui Frank: — Ce femei arătoase... Jeunesse dorée(##notă: „Tineretul sibarit“, bogat și monden (În limba franceză În original).##) de la Clubul Nautico. Ceea ce aici Înseamnă toată lumea sub șaizeci de ani. — Categoric, dragă amice.Hai În Estrella de Mar și renunță la calendar. (Veni lîngă mine la balustradă și oftă zgomotos.) Nu-i așa că fac o priveliște superbă? Nu ratează nici o ocazie să-și bălăngăne pepenii. Totuși, e trist, Într-un fel. Ele Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am mai văzut după asta. — Dar În minutele de dinainte să-nceapă incendiul? Zi-mi, l-a văzut cineva pe Frank punînd foc? — Sigur că nu. E de neimaginat. (Hennessy se Întoarse spre mine și mă privi fix.) Ce Dumnezeu, amice, Frank e fratele tău. — Dar a fost găsit cu sticla de eter În mînă. Nu ți s-a părut puțin ciudat? — Asta a fost trei sau patru ore mai tîrziu, cînd a ajuns poliția la club. Se poate să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
medicamente. Am văzut În oglindă pe cineva care pătrundea din balcon În dormitor, oprindu-se În drum spre camera de zi. — Hennessy...? Sătul de toată șarada asta, am ieșit din baie și am bîjbîit prin Întuneric către pat. — Aprinde lumina, amice. Să ne putem vedea cum facem pe tîmpiții. Intrusul se izbi de o valiză, se Împiedică și căzu În pat cît era de lung. O fustă fîlfîi scurt și lumina lunii contură pentru o clipă niște coapse de femeie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
abandonase deja vila, mutîndu-se la vreun kilometru și jumătate spre sud, Într-unul dintre bungalourile sale din Residencia Costasol. Îl văzusem plecînd cu o după-amiază Înainte, cînd se urcase Împreună cu ultimele sale cărți Într-un Range Rover condus de o amică Între două vîrste. Închisese poarta Înainte de a pleca, dar În cursul nopții vandalii manevraseră cu șperaclul Încuietorile de la poartă și de la garaj. Crawford se apropie de ușa-rulou, apucă mînerul și-l trase În sus, ca un artist creator de instalații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bând alternativ din bărdaca plină și din paharul de sticlă: ca în anecdota aia, cu bețivul care avea un prieten marinar, plecat în cursă departe, departe, pe necuprinsul oceanelor și cu care, în sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tânără, care îl studia mustrător cu ochi albaștri de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
socoteală în fața instanței de judecată pentru viol. Partea vătămată Cerasela S. este prietenă cu Mariana G. , concubina inculpatului. Anul acesta, în 10 ianuarie, Cerasela se afla în trecere prin Piața Traian și s-a gândit să-i facă o vizită amicei sale. Acasă se afla doar Gheorghe V. , care a poftit-o pe femeie înăuntru. De cum a intrat în apartament, bărbatul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a început să o mângâie în zonele intime. Pentru că Cerasela s-a împotrivit
Agenda2005-49-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284459_a_285788]
-
înălțimi unde crede că este greu de a veni cineva să o caute. Însă această tactică lașă nu trebuie să izbutească. Românii cunosc pe M. Sa ca un nobil și generos suveran. Asemenea cunosc guvernul rusesc ca guvernul unei puteri amice. Însă nimic mai mult. Ei n-au nimic a face nici cu o personalitate prea înaltă ca să fie pusă în joc și a[l] cărui nume în aceste cestiuni ne-a silit să-l pronunțăm numai fățărnicia care nu respectă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
T. zice că n-ar fi garantând integritatea; actuală a României și despre partea Rusiei; apoi depeșa marelui duce Nicolae, pe care d. T. o declară de falsă. Să ne ierte d. T., dar adevărul înainte de toate. Amicus Plato, magis amica veritas. Articolul 2 garantează integritatea teritoriului român și despre Rusia, aceasta-i opinia lumii întregi; opinia contrară e pur și simplu o sofismă foarte străvezie. Iară faptul că o telegrama a marelui duce a fost trimisă M. S. Domnitorului, cerând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Era evident că aceeași Germanie care aruncase în temniță pe bancherii evrei ce subscriseseră un împrumut al guvernului francez în timpul războiului avea o conștiință juridică ce nu putea încăpea exigențele nedrepte ale art. 44, cum ele erau formulate de presa amică evreilor, precum pe de altă parte nu există nici o îndoială că oricare din puterile semnatare ale Tractatului din Berlin ar fi judecat ca și noi procedura criminală a unor supuși ai lor cari ar fi cutezat a cere intervenirea străinătății
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
EminescuOpX 426} ["SE ȘTIE ÎNDEALTMINTRELEA... "] 2264 Se știe îndealtmintrelea că în politica esternă n-am făcut o opoziție sistematică guvernului. Astfel, înaintea deschiderii Congresului de la Berlin, puțin după încheiarea păcii de la San-Stefano, un diplomat bătrân al unei țări depărtate, însă amice nouă, ne scria cam următoarele: Încep a-mi pierde iluzia de dv. românii. Vă credeam fini și văd că sunteți copii. Vă spun verde că Basarabia este pierdută, trebuie s-o considerați ca și când n-ați mai fi avînd-o. Dar, când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
întrebări, așezându-mă la loc pe scaun. Încercam să-mi stăpânesc emoția, bucuria: o grămadă de stări de gestionat. „Nu foarte departe. Și, în orice caz, nu unde m-a trimis scriitorașul nostru. N-a mers chiar cum te-așteptai, amice, nu-i așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau moleșite deasupra parchetului. Arăta jalnic, ca un jambon de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asta o să ne explice scriitorașul nostru. E singura verigă care lipsește din demonstrație. Cine a produs anomalia, cine a generat anacronismul istoric, mergând în trecut și lăsând în cine știe ce biserică sau criptă dintr-o epocă îndepărtată cutiuța neuro-digitală? Ia zi, amice? Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
consistente: copilărie, adolescență, tinerețe. Cam ce se caută acum pe piață. Și n-am pierdut. Ba chiar am câștigat. Un drept de proprietate, solid și inalienabil. Pe 50 de ani.“ „Ce drept?“ „Cel asupra vieții tale. Ți-am cumpărat amintirile, amice. În felul ăsta, am ajuns unul din acționarii principali la globalmind sau cum vreți voi să-i spuneți. În momentul de față, societatea îmi aparține și mie, la fel de mult ca oricărui Mare Economist al Minții. Există, nu există, o dețin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschide cineva. Într-adevăr, ușa se deschise. Ieși un lacheu care-i anunță că „stăpânii nu-s acasă“. Ce păcat, ce păcat și-i ca un făcut! repetă de câteva ori, cu mare părere de rău, Ardalion Alexandrovici. Transmite-le, amice, că generalul Ivolghin și prințul Mâșkin au dorit să le prezinte personal omagiile și au regretat foarte, foarte mult... În această clipă, pe ușa deschisă își mai făcu apariția încă o față, probabil a menajerei sau a guvernantei, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se hotărâse să-l părăsească pe general și nu-și putea ierta faptul că sperase în ajutorul acestuia. Urcară mult timp, la etajul al treilea, pe scara de serviciu. — Vrei să-l prezinți pe prinț? întrebă Kolea pe scară. — Da, amice, vreau să-l prezint: generalul Ivolghin și prințul Mâșkin: dar... Marfa Borisovna?... Știi, tată, mai bine n-ai merge! Te sfâșie! De trei zile nu te-ai arătat la față, iar ea așteaptă bani. De ce i-ai promis bani? Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice a lui Toțki). — Aveți dreptate, Afanasi Ivanovici, acest petit jeu e teribil de plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc și eu ce v-am promis, apoi haideți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când Varia se mărită, Nina Alexandrovna și Ganea se mutară împreună cu ea la Ptițân, în cartierul Izmailovski Polk; cât despre generalul Ivolghin, acesta nimeri aproape concomitent într-o situație cu desăvârșire neprevăzută: fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo din pricina amicei lui, căpităneasa, căreia, în momente diferite, îi eliberase polițe în valoare de vreo două mii. Tărășenia fu pentru el o surpriză absolută, astfel încât generalul era „cu adevărat victima excesivei sale încrederi în noblețea inimii umane, în general vorbind“. Luându-și obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]