2,431 matches
-
se ocupă de investigarea naturii informațiilor care au precedat catastrofa de la 11 septembrie 2001 și, respectiv, a reacțiilor administrației la atacul terorist. Mircea Mihăieș: Să revenim la declarația lui Timofte. Vladimir Tismăneanu: Nu era o declarație propriu-zisă, ci o discuție amicală după un lunch la hotelul Plaza. Dacă nu mă Înșel, se afla și Varujan Vosganian printre cei prezenți. Am stat de vorbă foarte liber vreo două-trei ore și mi-a povestit despre faptul că el Însuși se consideră victimă. Era
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
în istorie a dogmelor și a Bisericii, teologia și-a recunoscut dintr-o dată un aliat care nu avea să întârzie în a se dovedi mai puternic decât ea și a-i dovedi în final dominația pe propriul său teren. Competiția amicală urma să se transforme în conflict, conflict care trebuia să cuprindă noua formă a istoriei și a științelor umaniste în general. Voltaire, acest mare stăpânitor de idei, ceea ce în accepțiunea dată de Victor Hugo înseamnă mai mult decât un stăpânitor
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Comuniune Visul ce imaginează comuniunea trebuie interpretat fie ca dorința spirituală de a-și uni sufletul cu Dumnezeu (mai ales pentru cei credioncioși), fie ca dorință de unire, de împărtășire, de comunitate, de înțelegere totală și armonioasă cu anturajul familial, amical sau profesional. Compas, echer, riglă Instrumentele geometrice simbolizează posibilitataea de organizare și ordonare a lumii. Se referă și la rigoare, la obiectivitate, la gândirea rațională și metodică. Prin mânuirea lor cu îndemânare, ele personifică lumina științei opusă obscurantismului. Fondate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
biografia unui loc, biografia unei meserii etc.); Pentru interviu - tema convorbirii. Nu este indicat să trecem brusc de la un subiect la altul (de la politică la viața privată și apoi la amintirile din tinerețe) sau să ne schimbăm fără motiv atitudinea (amical/oficial). Dăm dovadă de nesiguranță. În definitiv, ce ne interesează? Ce urmărim? Ce vrem să aflăm de la interlocutor? În cazul în care sensul discuției merge într-o direcție neașteptată pentru noi, trebuie să luăm decizia cea mai înțeleaptă. De pildă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de a-i face confidențe măgulitoare, îl bătea cu vorbele amical pe umeri, îi făcea mulțime de gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
redacție sunt oameni minunați și altruiști, oameni de caracter. De tine depinde să-i găsești și apoi să nu-i dezamăgești niciodată. Colegii Întâmpinat cu strângeri de mână și multe sfaturi șoptite dibaci la o cafea sau la o bere amicală, tânărul poate cădea lesne în plasa concluziilor grăbite. Habar nu are acest tânăr ce anume ascunde bunăvoința colegilor, câtă răutate și suspiciune mocnește nevăzut în adânc. Ziaristul adună cam toate defectele artiștilor de pretutindeni: orgoliu, dorință intempestivă de afirmare, plăcere
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
imediat o listă cu toți angajații indispensabili, după care i-a concediat pe toți, motivând: „Nu vreau să lucreze pentru mine nici un om indispensabil” (vezi D. Randall, 1998, p. 225). Exceptând cazurile limită, în presă, relațiile cu șeful par libere, amicale, cvasistudențești. Ușa directorului și a SGR-ului trebuie să stea mereu deschise. Orice abuz va fi însă aspru sancționat. Toate au o limită - inclusiv bunăvoința și amiciția de suprafață. Iată de ce tânărul trebuie măcar la început să fie cu mare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
1969), și editorial cu volumul Zile și semne (1994), o carte de și despre semiotică, rod al repetatelor zăboviri la cursurile de la Urbino și al participării la numeroase congrese și întâlniri internaționale. Alternând paginile memorialistice cu interviul și cu discuțiile amicale, B. izbutește să prezinte semiotica drept o îndeletnicire nu numai la modă, ci și utilă și, mai cu seamă, agreabilă. Fără complexe în preajma unor interlocutori celebri (Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Manfred Bierwisch, Th. S. Sebeok, Roland Posner), autoarea face un
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
lui interioară se tulbură. „Cinstit până la fanatism”, el declară soției adevărul, iar soția, în prada aceluiași sentiment, mărturisește că și ea este încurcată cu un bărbat cunoscut în parc, pensionat de boală. Cei trei iau masa împreună și din discuția amicală reiese că pensionarul are legături cu altă femeie, de asemenea căsătorită. Lanțul sincerităților continuă, și primul individ, V. Ceapă, înfierbântat de o nouă pasiune, vine să discute „sincer” chestiunea cu soțul femeii pe care o iubește. Acesta este de profesiune
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
meu a fost nașterea fetiței mele...”. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capăt și de a scăpa de violență, dimpotrivă, parcă ar fi căutat conflictul „cu lumânarea”. În închisoare se implică în activități, întreține relații amicale cu unele dintre deținute și a devenit o persoană credincioasă, în fapt și-a creat o nouă dependență - crede în puterea Dumnezeiască, văzând viața mai mult ca pe un joc de noroc decât ca pe o situație în care propriile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
inculpata și doi băieți și încă două fete ale mamei rezultate dintr-o căsătorie anterioară. Inculpata provine dintr-o familie modestă, săracă, fără posibilități materiale, cu un nivel de instrucție scăzut. Relațiile dintre membrii familiei lărgite se pare că erau amicale. În familia inculpatei exista un climat tensionat, generat de atitudinea tatălui: „Mai venea uneori beat și o dădea pe mama cu capul de pereți ... ea tăcea...”. Inculpata a absolvit două clase, fratele mai mare (victima) patru, fiind închis apoi la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Convorbirilor sociologice”, un capitol aparte, deoarece conține un interviu realizat de prof. univ. dr. Septimiu Chelcea, de asemenea un reputat sociolog și prieten de suflet al prof. univ. dr. Ioan Mărginean. Capitolul constituie atât o biografie, cât și o discuție amicală și plină de amintiri plăcute. Volumul omagial Studii de sociologie, calitatea vieții și politici sociale se adresează, prin capitolele conținute, studenților și tuturor celor interesați de dinamica socială, fiind o adevărată șansă de a cunoaște texte revizuite și adăugite de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
amintiri sau medalioane literare: Nicu Gane, Jean Moréas de Ludovic Dauș, Glasul orașelor de Victor Eftimiu (despre poetul simbolist belgian Émile Verhaeren), C. A. Rosetti (la centenarul nașterii sale) de Ion Th. Florescu. Textele rubricilor „Cronica rimată” (parodii și șarje amicale), „Oițe negre” și „Note politice” sunt scrise tot de Ion Th. Florescu, care semnează cu pseudonimul Bucur Ciobanul. Cugetări despre nerozie, un dicționar umoristic (Din dicționarul intelectualilor) dă Sofronie Ivanovici. Alți colaboratori: E. Sperantia, Caton Theodorian, George I. Stratulat, Radu
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
întrebări, dar el spuse doar: Aici, eu plec. Noapte bună, Corvium! Și dădu să plece, dar îl apucai de o mână, întocmai cum mă apucase și pe mine tatăl lui Orande. Se întoarse încet, binevoitor și spuse cu un zâmbet amical: Vorbim când te trezești. Ia și dormi acum! Totul e bine! Îl ascultai. I-am dat drumul la mână și m-am întors în camera mică uitând să închid ușa, pe care cred, însă, că a închis-o Vladimir. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prietenoasă, dar pe de alta ca s-o și provoc pe Jenny, să văd dacă e la fel de nepoliticoasă și cu o prietenă de-a mea. Și ea e Jenny, îi spun eu lui Lauren. ― Bună, spune Lauren cu un zâmbet amical. ― Bună, îi răspunde Jenny cu amabilitate, sau cel puțin așa crede ea. Încântată să te cunosc. ― Muncești din greu? încerc eu, tot încercând să conversez cu femeia asta dificilă. ― Doamne, e o nebunie pe-aici, spune Jenny, dându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă ofensează, că dă vecinice ocaziii la astfel de întîmplări, că de n-are pesemne un alt scop, eu îmi dam consimțământul. După o zi, o nouă scrisoare de la ea (înainte de a fi primit răutățile) în care-mi vorbește iarăși amical de noi planuri împreună. Apoi nimic de 20 de zile. A luat, se vede, o hotărâre, în urma rândurilor mele. Care? Asta e întrebarea ce mă frământă. Prima ei înfățișare este de a nu-mi mai scrie nimic. Procedeu crud și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acesta. Banii, mai ales la urmă, nu-i ajungeau niciodată. Un lucru însă nu știam exact: se măritase sau nu-mai era aproape? Ridicolul "pe adresa lui Loulou" nu înseamnă neapărat ceva pozitiv. Spusese poate familiei ei că a rupt relațiile "amicale" cu mine și se jena să se dezmintă. Ceea ce mă făcea să cred că faptul nu se îndeplinise este că prea trecuse puțin timp. E drept, îmi spusese că un oarecare caraghios Marcu (originar din Sinaia) îi făcuse propuneri matrimoniale
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cerul și apa, alburii și ondulate, formând împreună o imensă scoică deschisă. Un om mărunt vine la mine și aud nisipul scârțâind sub pasul lui. E factorul, care mă cunoaște, îmi lasă o scrisoare, apoi pleacă după ce-mi aruncă amical: - Toujours pensif, mon petit? Ça ne sert à rien! Rup anvelopa în bucățele mici, pe care le arunc una câte una, de câte ori un val se subțiază până la mine. Apoi citesc cu greu din pricina nopții. E de la Gina. " Știi, dragul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne cercetam, și unul și altul încîntat de ce putea să-i ascundă celuilalt. El - bănuitor, gelos (căci știa că succesul lui era aproximativ. Îi spusese Ioanei cu luciditate: Dacă te-ar chema, te-ai duce la dânsul ca un cîine!"), amical, deoarece se considera vinovat și avea oareșicare remușcări (ochii speriați, incapabili de a se preface, cu care primea anumite reflecții ce puteau fi cu dublu înțeles, dar eu le atenuam imediat, de frică să nu priceapă ceva, și apoi își
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explicații precise. Îi puneam tot felul de întrebări generale ca să știu dacă Ioana, cu caracterul ei, m-ar putea înșela, îmi dam seama de ridicolul și zădărnicia investigațiilor, dar totuși continuam. Domnul Theodoriu (ne spunem "domnule", căci relațiile noastre, deși amicale, păstrează o distanță, ceea ce nu se potrivește cu nevoia mea de efuziune) trebuia să mă puie în curent cu Freud și cu încercările lui de a descifra mecanismul omenesc, dar fatal nu putea să-mi dea decât generalități la cazul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te mint, chiar dacă în același timp consideram că n-am nici o obligație față de tine. - Dar n-o făceai și pentru el? Îl vedeai ce puține scrupule are,știai chiar că continuă să vie la mine ca și altă dată, foarte amical, și încercai să nu-ți apară laș, să-l reabilitezi. O faptă e urâtă mai ales dacă n-ai curajul să ți-o susții. De fapt, cinismul de a-ți susține imoralitățile denotă un adânc instinct de moralitate. - Poate și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i lași aici? Dacă oamenii aceia cu adevărat vin de la Vesontio, observă băbește Odolgan, înseamnă că au luat cu ei lucrurile cele mai prețioase, nu? Oamenii s-au luptat și au dreptul la prada lor. Du-te, Balamber! încheie amical. Poate n-ar fi rău să arunci o privire acolo sus. Trăgând de hățuri, Balamber consimți, însă argumentele lui Khaba erau cele care îl convinseseră. întorcându-se spre Odolgan, îl întrebă: — Piciorul tău?... Poate ar fi mai bine să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stătu o vreme nehotărâtă de-asupra prăpastiei, veni pe biserica schitului. A doua zi, pe Ceahlău... Bolta imensă de azur, acoperind priveliștile scânteietoare... Monștrii pietrificați de pe munte, culcați, ori în picioare, unii binevoitori, alții agresivi sau bizari. (Era și unul amical și hilar, în mijlocul platoului.) Culmile negre din vale tîrîndu-se spre piciorul muntelui colosal, ori alergând speriate în toate părțile și oprinduse brusc, halucinate. Când vineți, când roșii, munții înalți de pe Bistricioara, strălucind în soare cu toate stâncile lor... Departe, în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în termeni excesivi pe doamna Timotin ("sensibilitate", "distincție", "discreție", "exemplar feminin de lux" etc....), adăugând că bărbatul ei nu o merită îndestul, din lipsă de competență. - Închipuiește-ți, biata femeie! Tonul acestui nou: "Închipuiește-ți" era exact ca și tonul celuilalt. Apoi, amicală: - Mi-a părut bine că ai avut o vreme așa de frumoasă pedrum... Apropo, când ai să te duci la Agapia, să... - La Agapia?... Ce să fac la Agapia? - N-ai să vizitezi Agapia? I-am atras atenția că la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine și imposibilitatea de a fi fericit orice ar simți și orice ar face? Dar ceasornicul îmi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă și el împreună cu noi, amical. Dar el își îndeplinea implacabil funcția de a uza totul și de a ucide viața. Trebuia să plec: - Duduie, audiența s-a isprăvit. Cuvântul i-a plăcut și, ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]