39,601 matches
-
cauză se află În prezent În colecția de cărți rare a Universității din Chicago. Ce este special cu acea carte, este faptul că are o dedicație a lui Mircea Eliade pentru un fost coleg de liceu pe nume Lăzărescu, „...În amintirea anului de chin trăit Împreună...” sau cam așa ceva. Probabil se referea la un profesor exigent din liceu care le-a făcut viața amară celor doi. FRAGMENTARIUM este o culegere de eseuri politice și studii sociale publicate până În 1939 În diferite
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
3 martie, am participat la lansarea de carte, de altfel de cărți, a scriitoarei Mariana Brăescu, soția marelui și regretatului om de cultură și de omenie Artur Silvestri. Evenimentul a avut loc la librăria Mihail Sadoveanu, de care mă leagă amintirea lansării cărții mele de debut Un român În Canada. Interesul pentru cărțile lansate de Mariana Brăescu, a adus la lansare multe personalități culturale precum și cititori, de nu au ajuns scaunele. Pot menționa pe cunoscuta poetă Carolina Ilica, pe marele eminescolog
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
închide pleoape, cu alta ne aruncă-n vid. E primăvară și e frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi icoane, țara de sămânță, mai sperăm că-n ceasul de apoi vom zâmbi pe-o cruce de săpânță. Amintiri Amintiri cu picioare strâmbe ne-ndepărtăm de ele gospodari tăcuți, așteptând telefoanele mute. Și nu mai știm cine am fost, ce am mâncat și ce vom găsi în dulapul cu vreme. Tu erai singură și nu te-am știut noapte
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
pleoape, cu alta ne aruncă-n vid. E primăvară și e frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi icoane, țara de sămânță, mai sperăm că-n ceasul de apoi vom zâmbi pe-o cruce de săpânță. Amintiri Amintiri cu picioare strâmbe ne-ndepărtăm de ele gospodari tăcuți, așteptând telefoanele mute. Și nu mai știm cine am fost, ce am mâncat și ce vom găsi în dulapul cu vreme. Tu erai singură și nu te-am știut noapte căzută
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu pot să plângă cu lacrimile ploilor din ei? Parcă ar fi imaginea unei dureri surde față de care nici o lacrimă nu ar avea curajul să inunde amintirea unei iubiri apuse. 854. Lasă cerul să-și reverse Întregul său senin În privirea ta dacă vei dori să Înțelegi ce anume este iubirea. 855. Să nu cauți niciodată un sens iubirii. 856. Să nu uiți niciodată că până și
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
va alunga singurătatea celuilalt. 861. Ai obosit de atâtea clipe câte ți-au fost scrise să le duci până acum fără să te poți refugia În nici una dintre ele? Înseamnă că trăiești degeaba. 862. Rupe foile din calendarul trecut al amintirilor tale și aruncă-le spre viitor pentru a le readuce În prezent. 863. Ce să facem cu paradisul tău Doamne dacă suntem orbi ca să-l vedem și surzi să-l auzim? 864. Ce ne-am face dacă am avea toate
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
iubire fiindcă oricât de inuman ar deveni Dumnezeu față de tine, atunci când vei Înțelege că a creat iubirea nu vei putea să nu-L iubești. 910. Cu toții suntem un nimeni Înaintea Lui Dumnezeu și atunci de ce am fost creați? 911. Ador amintirea ochilor tăi În care am crezut că sunt sufletul Luminii Divine. 912. Doar dorul care doare este dor. 913. La malul speranțelor nu prea acostează niciodată Împlinirea. 914. Nu Încerca să repeți timpul unei trecute iubiri fiindcă acesta e plecat
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
care Îți era ascunsă iubirea. 915. Ce să-ți fac dacă ai lipsit din gara sentimentelor vieții tale atunci când a oprit și la peronul inimii tale trenul marii iubiri. 916. În locul iubirii ce anume va rămâne din noi În afară de o amintire prăfuită undeva Într-un colț de cimitir al unor speranțe ce se vor deșarte și vor trece odată cu ziua acestei lumi? 917. Nu spune nimănui ce este iubirea fiindcă Înseamnă că nu ai Întâlnit-o cu adevărat. 918. Repetă-ți
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
părul Învolburat de evenimente ale acestei lumi și Înțelege-ți speranța. 923. S-a Învins cineva pe sine fără să moară? 924. Oricât de mult ai dori să devii un altul până la moarte tot tu vei rămâne chiar și cu amintirile propriului tău trecut. 925. Și-a schimbat vreodată cineva trecutul ca să poată spune că posedă voință? 926. Nu trezi fiara din om fiindcă va fi mult mai fioroasă decât orice animal hăituit de natura acestei lumi. 927. Aruncă tot ce
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
moarte. 934. Poți opri lumea din mersul ei nebun? 935. De ce ne-am născut sub cerul unde calea căilor este moartea? 936. Fără tine până și primăvara sufletului devine toamnă iar mugurii viselor, frunze ruginite ce cad peste veșmântul unei amintiri din ce În ce mai dureroase. 937. Nu există comediant mai mare decât lumea În care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui. 939. Iubirea este Lumina Divină a morții pentru care ne-am născut. 940
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
constă În Iluzia Vieții și astfel existența devine de la sine trupul acestei iluzii. 953. Care rămășag poate suplini moartea? 954. La botezul zilei să nu duci niciodată stele oricât ar fi acestea de frumoase. 955. Ce s-ar fi făcut amintirea ochilor tăi fără Îngerii privirii ce-o Însoțeau aievea Învingând neantul uitării? 956. Care rădăcină nu-și va susține arborele ei? 957. Te-am văzut cât ești de fermecătoare frumoasă zână a morții ce alungi fiecare durere și trecut la
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
fără Îngerii privirii ce-o Însoțeau aievea Învingând neantul uitării? 956. Care rădăcină nu-și va susține arborele ei? 957. Te-am văzut cât ești de fermecătoare frumoasă zână a morții ce alungi fiecare durere și trecut la coșul unor amintiri disperate pe care urmează să le spele viața care le-a dat naștere. 958. Suspinul este frontiera dintre lumina speranței și posibilul Întuneric al neîndeplinirii ei. 959. Cine poate Înțelege neînțelesul va ști ce anume este cunoașterea. 960. A crede
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
deja în lume pe Nichita Stănescu, pe Cezar Baltag, pe Ilie Constantin, pe Ioan Alexandru, pe Ana Blandiana, pe Constanța Buzea, poeți ai dezghețului, cum i-am putea numi. Poezia de început a Gabrielei Melinescu, astfel cum îmi stăruie în amintire, era o poezie de frenezie senzorială, de fervori juvenil-sfidătoare. Exprima integral o vârstă sufletească și un temperament. Ne proiecta într-o lume proprie, de culori foarte vii și de trăiri care o înscriau, cum s-a spus, în tradiția bucureștenismului
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
ascuns al lucrurilor și o forță deasupra care dictează toată desfășurarea și tot cursul destinelor omenești. Măcar ceva și despre Jurnal suedez, marele jurnal al Gabrielei Melinescu , din care au apărut mai multe volume. Este jurnalul experiențelor cotidiene și jurnalul amintirilor, jurnalul creației, al lecturilor, al călătoriilor, al acomodării cu noul mediu, cu noua familie, al desprinderii de o lume și al găsirii alteia. În tot ce poeta consemnează simțim încordarea spiritului, miza existențială pusă în joc. Nu doar imediatul este
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
aventuri de antracit să-mi trăiască sufletul În liniștea acestei nopți de iarnă pentru a te convinge să rămâi, tinerețe pierdută! Ce șold sublim are curbura vieții! Cum și de ce să mor așa, dintr-odată, când viscolul nămețește În pagina amintirii degerătura de foc a clepsidrei? Cum și de ce În acest anotimp al pierzaniei se ofilesc În camera de chihlimbar florile mele strânse de cu vară, de cu toamnă, În acest ierbar sentimental, inventat pe furiș? Cum și de ce dimineți de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul De împărat să curăț Veșmintele și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine ține minte Ce-i dincolo de ziua Când s-a trezit pe lume? Vezi, cei care știură Au luat cu ei și timpul
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
groasă, o poșetă neagră pe care scria cu litere albe: CARTIER. ...Dopul șampaniei pocni ușor, paharele subțiri și înalte sunară vesel, în nări simți, umedă și rece, aroma bulelor care urcau din paharul aburit, spărgându-se în aerul încărcat de amintirea ultimelor patru decenii. O îmbrățișă șoptindu-i în ureche "La mulți ani!" și se așeză la masă. Pe scrinul din față, sub vitrina cu cristale și argintărie, pachețelul auriu reflecta lumina plafonierei. Sfârșiră cina cu un lichior de migdale amare
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
pré vert, "pajiștea verde"! Sorescu este un livresc, - în pofida provenienței lui rurale. Ca și la celălalt Marin, anume Preda, ierbii i-a luat locul bătătura. Totul e, în genere, arid. Pomii ce "tușesc câteva frunze" (sau cam așa ceva, - citez din amintire) țin de côté-ul fabulistic (și duhul moralizator) al(e) acestui ludic posac și cam schematic. Vocația a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la Marin Sorescu, ce excelează, ca și Preda, în auditiția conversațională. De unde
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
proaspete își deschid corolele roșii ca sângele pe pajiștea cu iluzii și miei în umbra luminoasă a paradisului sub flăcările de pucioasă din siderurgia infernului În ceasul acesta în care femeia te ademenește pe coridoare întunecate prin care se furișează amintiri iluzii și spaime printre îngeri cu archebuze în spate șoptindu-ți Pe talgerul morții nu cântărești nici cât o petală de trandafir Stele nebune Prin nesfârșite tăcutele bezne cosmice sunt stele nebune care străbat lumi și pustiuri stele abia pâlpâind
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
pe marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai rămas din acea țară decât un gust de sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
mări galbene, sub ultima dogoare a verii - era septembrie -, de buzele arse de dorință ale fetei preotului, de părul ei lung și negru ca smoala topită în cazanele Iadului... ș.a.m.d. Dar "mai departe" n-a mai fost. Doar amintirea și regretul - și păcatul - neîmplinirii. Frica La clinica din N., rezerva 275, Marie S. Pe culoar o soră ne spune că doarme, dar că putem intra. Deschidem ușa cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
facă meserii nedorite, să trăiască. Citesc, recitesc cărțile lor și nu-i recunosc. în ele recunosc, însă, disperarea. Disperarea de a face, totuși, ceva. De a recupera, totuși, ceva din viața lor furată. De a lăsa ceva, în speranța că amintirea lor va rămâne, în ciuda tinereții și maturității anihilate de vremuri potrivnice. Din păcate, senectutea nu ne reușește întotdeauna. Senectutea cade, uneori, în derizoriu, în exces sau, chiar, în grotesc. Istoria nu ne iartă. Istoria e mai puternică, mai crudă, mai
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Băjenarii Băjenar, băjenari s.m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. / Var.: bejănar, bejenar s.m./ Definiție din DEX, 1984. Așadar, în 1984 băjenarul nu mai exista. Era doar o amintire, un termen atestat în hrisoave și cărți vechi, căci în "epoca de aur" nimeni nu mai era silit la bejenie. ...Mă aflu cu Carol la Perthus, ultima trecătoare din Pirinei înainte de plonjonul lor în Mediterana. La câțiva pași, frontiera: un
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
românească! Un bărbat mai în vârstă, celălalt tânăr, șoferul și schimbul său, tată și fiu. Microbuzul așteaptă afară, plin cu "căpșunari" veniți din Portugalia, după ultima recoltă. Când Carol află că cei doi sunt reșițeni, începe să pună întrebări, evocă amintiri, persoane, nume, fața i s-a luminat, ochii-i strălucesc, e fericit. într-un târziu, mă uit la ceas. O dată, de două ori, de trei ori. Dar Carol, neamțul nostru bănățean, devenit bavarez fără voie, povestește de una, întreabă de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]