1,366 matches
-
să se scuze din privire. În același moment, J.P. s-a ridicat aproape brusc, și-a șters lacrimile cu dosul palmei și m-a bătut în trecere pe umăr, șoptindu-mi: "Ai grijă de ea, bătrîne!" Cei doi martori au amuțit, ca si mine Nu-mi venea să cred că mi-o lăsa mie. Cât de indecis poți fi in viata asta ca să o implori să rămână cu tine și, când ea se hotaraste, sa te răsucești și să nu o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mi-a căzut cerul în cap. A început să-mi tremure bărbia. Omul care ne ajuta era pedofil. Nu se potrivea cu capacitatea mea de înțelegere. S-a prins că nu mi-a picat bine ce am văzut, pentru că am amuțit. Mă uitam când în lungul holului, când la el și nu-mi venea să cred. M-am întors în cameră cu viteza melcului. Când m-a văzut prăbușit, Vero mi-a spus că nu-i nevoie să merg la ambasadă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
adică nimeni) că eu (adică eu) nu sânt capabil. Nu știu cât ar mai fi continuat cearta și când i-aș fi spus adevărul, dacă salvarea mea nu ar fi venit, de fapt, de la o catastrofă. Am auzit bătăi în ușă, am amuțit amândoi, ea, de frică să nu fie cumva la ușă el (adică eu) și eu, de frică să nu fie la ușa ea (adică iubita mea din vremea aceea). Și ce mai bătea, cioc, cioc, cioc... am dus degetul la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
poienii, se treziră cu toții fațâ-n față cu... dopmnul Nicanor! A fost ceva de-a dreptul cumplit. Lîngă el se mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de cîteva ori, încremenindu-i pe toți și făcînd să amuțească pînă și glasul broaștelor. Fr-fraților, începu să se bîlbîie de data asta doctorul cu o voce surdă, fraților, ați auzit cu toții că ne aflăm în fața unui fenomen mai mult decît curios. Lei în pădurile noastre?! E... e... o..., începu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu putea deloc să-i ridice din pămînt pentru a se uita iar la Ilinca. Mi-aduci, mă, ori nu?! Glasul Ilincăi sunase acum altfel ca prima dată. Parcă mai aspru, mai țipător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lent, sigur și chinuitor, dar nu discret, niciodată discret, pentru că ești și ai fost și ești mereu acolo-aici, gata să articulezi în locul meu silabe pe care nu le mai am, să-mi dai de la tine, dacă trebuie, gata să amuțești în locul meu și să te îngropi în sunetele mele moarte. Să mă duci mai departe. Și tu? Cum rămâne cu tine? Lasă-te în suspensie și strici tot. O pierdem pe ea, mă pierdem pe mine. David nu câștigă nimic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare, nicio șoaptă, chiar și la ciorchinele de capete de la intrare. Tovarășului i-a plăcut foarte atmosfera și a apreciat liniștea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și familiilor lor. Câteva aplauze au răsplătit prestația ambasadorului care a declanșat în conștiința multor participanți îndoială și amărăciune: Carevasăzică, aproximativ cam asta-i realitatea, își ziceau mulți dintre ei. Cei care aveau de pus întrebări pur și simplu au amuțit pentru că omul acesta de ciocolată le-a zădărnicit toate planurile, în așa fel că toate întrebările de pe biletele primite nu-și mai aveau rostul, deoarece rămăseseră fără obiect. Primii și-au revenit copiii care și-au amintit de lecția Malenkiy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și o prinde. Face semn că a prins-o și o bagă sub vestonul de pompier, la sân. Cei care îl priveau, mulțimea curioasă începe să-l aplaude. Dar de unde se afla, îi vede pe toți ca pe niște pitici. Amuțește. Simte că stomacul i s-a întors pe dos. O amețeală îl cuprinde. Vrea să-și revină, respirând adânc, după care vrea să încerce coborârea, dar nu mai poate, nu mai are curaj. Tremură tot. Babuloi îi ordonă să execute
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s‑au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plâns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ Când vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
într-o bună zi, poc ! mi-au plesnit dopurile și am început iar să aud, aș fi putut în schimb să nu vorbesc, să mă autoamuțesc, dar mi se părea aiurea, ar fi fost necinstit și apoi, oricât te-ai amuți, cuvintele tot le auzi, ele ți se strecoară nestingherite prin măduvă, așa că mi-am văzut de treburile mele. 8. O dată, mai demult, eram într-un lan de porumb, spre toamnă, porumbul se uscase; acolo, în mijlocul lanului, se aflau șopronul unei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ale celorlalți, ca unii oameni maturi siliți să gândească în limba lor și să vorbească în alta... Pe atunci, Zenobia era foarte mică. și acum e foarte mică. Poate că am jignit-o lăsând-o atâta vreme singură și o să amuțească iar... Ce-o fi făcând acum ? Poate că doarme sau poate că îmi vorbește în limba ei gândită și eu n-o mai aud. Sau poate și-a dat seama că eu sunt un aiurit, un biet orgolios care se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar fără a mai întoarce fila. Când ajunse în Petroșani, luna se ridicase pe cer iar razele ei abia pătrundeau prin ceața care s-a lăsat. Era una dintre acele nopți cu lumină lăptoasă și fluidă. Pe stradă, toate zvonurile amuțiseră, doar din când în când câte unul, care parea venit din mari îndepărtări. Printre crengile copacilor negura, ca un fum, parcă se ridica în sus. Ajuns în colțul străzii pe care locuia, vântul îl înfășura violent în poalele lui reci
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acum eu comand aici, m-ai înțeles? Altfel află toată Bulgaria că te-ai comportat necuviincios cu mine. Am martori". "Și cum vă înțelegeați?" În rusește, bine-nțeles. Făcea pe idiotul, dar l-am pus sub papuc și l-am amuțit. Odată rezolvat hotelul, venea masa la restaurant. Nu erau de niciunele, aceeași sărăcie ca la noi, același jaf pe sub masă. L-am prins pe șeful de restaurant cu mâța în sac și omul meu a fost. Eram regină, putea veni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se închide în ea ca într-un cerc, vede cărarea ce o duce spre băiatul din Clădirea Albastră. A zăcut zile și nopți în șir. Când era trează sfredelea tăcerea compactă a peșterii și se uita la pian, acesta sta amuțit în locul lui, dintr-un obiect însuflețit s-a transformat într-o bucată de lemn, ca trupul Mariei, în jurul ei s-a instalat tăcerea și moartea. După multă vreme s-a ridicat sleită de puteri, s-a târât până la gura peșterii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru, tresărind ca sub plesnet de șrapnel. Iuga, din neamul lui Panțâru, fusese prizonier în Germania, de unde se întorsese, târziu, acasă, după ce tunurile sovietice amuțiseră a hodină, tancurile cu steaua roșie o dăduseră pe huleai și numai după ce soldații anglo-americani, care îl îngrămădiseră într-un lagăr de prizonieri, de-a valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dom’le, eu am omorât și am înșelat toată viața asta“. Speram ca tot ce nu înțelesesem despre viețași să înțeleg acum, de la un singur om. Mi-a povestit crima, mi-a povestit cum a tras în tatăl său. Am amuțit. Și eu aș fi tras în tata. Când a citit în fața familiei scrisorile de dragoste ale iubitei mele de liceu. Pe la ora două, evreul repeta Educativului povestea crimei. Nu-i putea ierta mamei sale nu că l-a dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul cu încetul, zbuciumul se stinge, ochii se deschid larg, inima își domolește suspinul, timpul o ia din
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
pînă-n picioare. Apoi s-a întors cu o privire dură spre complicii lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini care să fi intrat vreodată în ring. Au amuțit cu toții. — Nishino, ia-l în primire! Nishino era ticălosul care îl acostase de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
până atunci... am grijă de tine. Intră acolo, ți-am spus! — Nu, nu. Iartă-mă! Nu! — Fratele meu, Kanai... Fratele meu a fost azvârlit într-o celulă de închisoare mai rece și mai întunecată ca aceasta. Vocea răgușită a asasinului amuți brusc din pricina unui acces puternic de tuse. Fără să slăbească pistolul din mâna dreaptă, și-a acoperit gura cu stânga. Umerii îi tremurau din cauza tusei. Când s-a mai liniștit, a scuipat pe sacii de ciment. Și de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
eu vreau să fiu..., explodă Enro. Ezită. - Această confuzie are vreo legătură cu persoanele din distrugător? - Nu, zise repede detectorul. Adică... Ezită iar și reluă hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe care îl cunosc bine trece prin fața ușii, ni se încrucișează privirile, a lui coboară imediat în jos, pe pașii de cauciuc. Acum Ada a ieșit în prag. Ada care nu s-a căsătorit niciodată, care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]