1,230 matches
-
niște senzori automați de vibrații. — Vrei să spui că se declanșează automat? — Da, Norman. — Beth, dar asta e o nebunie. Cineva continuă să provoace aceste manifestări. Cine le provoacă, Beth? Beth surâse leneș, adresându-i un zâmbet felin și părând amuzată de ceea ce auzea. — Chiar nu știi? Ba știa. Da, știa și simți că-l trece un fior rece. — Tu ești sursa acestor manifestări, Beth. Nu, Norman, spuse ea fără să-și piardă cumpătul.. Nu eu, ci tu. 06.40 ORE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de îmbrânceli care s-a iscat între Anna, Helen și tata pe tema cine apucă cea mai mare bucată din desert a fost absolut rușinoasă dacă luăm în considerare faptul că aveam un musafir în casă. Însă Adam a râs amuzat. După o vreme, l-am dus s-o vadă pe Kate. Amândoi am intrat tiptil în cameră. —Pot s-o iau în brațe? m-a întrebat el reverențios. — Sigur că da, i-am spus eu zâmbind, emoționată de fascinația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și mie un pahar de Carlsberg. Unul singur. Adam s-a introdus către bar strecurându-se printre oameni. Eu aproape că-mi odihneam obrazul pe pieptul lui. Îi simțeam parfumul. Adam mirosea a săpun. Mirosea a proaspăt și a curat. Amuzată, mi-am spus că trebuie să mă țin în frâu. Începusem să mă comport în stilul Blanche Du Bois. Sau al bătrânei alcoolice din Sunset Boulevard. Nu mai știam cum o chema. Sau asemenea miriadelor de hoaște care apăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
studenți? Nu, a zis el luându-mi haina și agățând-o lângă radiator. Amândoi lucrează. Ei, asta explica multe. —Ești udă? m-a întrebat el cu drăgălășenie. Vrei să-ți aduc un pulover? — Nu, sunt în regulă, am răspuns eu amuzată. Haina m-a protejat de partea mai consistentă a precipitațiilor. Adam a zâmbit. Atunci îți aduc un prosop să-ți ștergi părul, a zis el și a dispărut câteva secunde. S-a întors aproape imediat cu un prosop mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se așeze la casa lui cu un bărbat -, mă străduisem cât mă ținuseră puterile să-mi ascund adevărata față. Foarte puține persoane îmi cunoșteau rușinosul secret. —Claire, tu ești atrasă de Adam ăsta? m-a întrebat Laura îngrijorată. Am observat amuzată cum Adam trecuse în doar câteva minute de la „Superbul Adam“ la „Adam ăsta“. — Sigur că sunt atrasă de el, i-am răspuns râzând de groaza care se citea pe chipul Laurei. E delicios - sau n-ai sesizat? — Recunosc că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
loc pe teritoriul meu. Dacă nu puteam să impun și condițiile. Poți să iei un taxi. Sau, dacă vrei, poți să iei autobuzul și-l rogi pe șofer să te las la intersecția din capătul... —Claire, m-a întrerupt el amuzat. Am mai fost de multe ori la tine acasă. Știu cum să ajung acolo. Sigur că știi, i-am răspuns eu mieroasă. Știam asta. Dar n-am rezistat să nu-mi fructific șansa de a-l trata ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în casă. Ei, nu ești singurul căruia nu-i vine să creadă, mi-a venit să-i zic, dar am tăcut. — De ce? l-am întrebat cu o politețe glacială. —A, mi-a răspuns el clătinând din cap și zâmbind ușor amuzat, de parcă nu putea să acorde prea mare încredere propriei imaginații care o luase razna. Am crezut că mama și surorile tale mi-au pregătit ceva urât la sosire. De pildă, să-mi toarne ulei încins în cap sau ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mirat când a văzut că sunt fată mare, îi împuiasem și lui capul cu experiența mea și cu multele mele aventuri. Cel puțin în el s-au trezit satisfacția și orgoliul că el a fost primul. Mă uitam la el amuzată, de parcă ar fi căzut de pe altă planetă sau din alt secol. Era îndesat și durduliu, mai târziu a început să se îngrașe, soacră-mea îl corcolește tot timpul: băiatu’ mamii, dar asta de ce nu mănânci? băiatu’ mamii, nu te obosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă privește.“ Andrei ridica din umeri. Mai târziu o însoțea pe Luchi acasă. Fascinat de debitul ei verbal, de aroganța și prostia ei. Nici măcar n-o întrebase cum o cheamă, sau de unde vine diminutivul ei. O privea cu un zâmbet amuzat. Înaltă și urâtă, cu nas mare, ochi înguști, spălăciți și fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și groase, disproporționat de mari față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama în timp ce îmi ștergea buzele cu un șervețel. De unde vrei să începem? Ne-am dus mai întâi la acvariu. Era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și în același timp e făcut cu multă căldură și afecțiune. Este viu. — Da, cunosc lucrarea. Dar nu cred că aș recomanda-o ca investiție în momentul ăsta. Ascultă, spuse el, fixând-o pe Phoebe cu o privire pe jumătate amuzată, pe jumătate mustrătoare, sper că n-ai de gând să-mi vorbești despre pictură tot weekendul. De asta am parte tot timpul la Londra. Dar despre altceva să vorbim? Despre orice. — Eu trăiesc prin artă, respir artă, spuse Phoebe. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din dormitoarele de sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai auzit, mătușă Tabitha? — Da, am auzit tot. — Și ce părere ai? — Cred că a fost colonelul Mustard în bucătărie cu sfeșnicul. — Of, pentru numele lui Dumnezeu! spuse Hilary. Pierdem timp prețios. Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acum, după ce am vorbit și cu Emily, Allison și Cheryl, cred că am o idee mai clară cu privire la ceea ce cauți și am convingerea că sunt perfectă pentru acest post, am zis eu, conform sfatului primit de la Cheryl. Ea a părut amuzată o clipă, dar nu impresionată În mod deosebit. Abia În momentul acela am Început să Îmi doresc cu disperare acest loc de muncă, așa cum Își doresc uneori oamenii ceva considerat imposibil de obținut. Poate nu era totuna cu a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochi, de parcă mi-ar fi mărturisit că ea Însăși are herpes genital, și a continuat: Este una dintre chestiile aparte și nostime pe care trebuie să le cunoști despre ea. — Zău? am Întrebat eu și m-am străduit să par amuzată, și nu oripilată. Obsesie pentru eșarfe? Îmi plac și mie hainele, și pantofii, și gențile, ca oricărei alte fete, dar nu cred că aș putea numi vreuna din plăcerile astea „obsesie“. Și ceva din tonul lui Emily mă prevenea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la modul convenabil, să uiți, amintește-ți că ai, Întâmplător, prietenul cel mai incredibil de bun, de blând și de adorabil. Destul cu prostiile astea! Am bălmăjit o poveste cum că trebuie să plec imediat acasă, iar Christian a părut amuzat. — Ți-e frică de mine, a constatat el cu simplitate și mi-a aruncat un zâmbet provocator. — Frică de tine? De ce, Doamne iartă-mă, să-mi fie mie frică de tine? Exceptând cazul În care știi tu vreun motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
intrat rapid În rochie, mi‑am dat cu peria prin păr și m‑am străduit să asociez câteva nume la pozele pe care Emily mi le scosese la imprimantă În cursul zilei. Lily urmărea toate astea cu un vag aer amuzat, dar știam că Își face griji În legătură cu incidentul cu Băiatul Ciudățoi, iar eu mă simțeam teribil de prost pentru că nu mă puteam ocupa imediat de treaba asta. Alex vorbea la telefon cu fratele lui mai mic și se chinuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rochița crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl bănuiam a fi prietenul ei, dar uriașii ochelari de soare Chanel pe care Îi purta nu Îmi permiteau să‑mi dau seama dacă e amuzată, indiferentă sau dacă plânge. Ziariștii aveau obiceiul să compare obiceiurile și atitudinea Annei cu cele ale Mirandei, dar mie mi se părea imposibil să existe cineva la fel de insuportabil ca șefa mea. În spatele ei se afla un grup de oameni, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
același timp remedii false și tratamentul spiritual? E ca un măgar tras de doi stăpîni - nu ajunge nicăieri. Știați asta, nu-i așa? — Dar era o durere groaznică... spuse domnul Mundy. — Durere! exclamă domnul Leonard, pe un ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sper? Și cum stai - se gîndea la un mijloc de a salva situația - cu colecția? Se Întoarse spre Fraser. Sper că știți, domnule Fraser, că Duncan este un mare colecționar de obiecte vechi? Fraser, părînd pe jumătate jenat, pe jumătate amuzat, recunoscu faptul că nu știa acest lucru. — O, zise doamna Alexander În culmea entuziasmului. Dar este un hobby al lui! Toate lucrurile alea splendide pe care le scoate la iveală! Eu l-am numit biciul escrocilor! Care-i ultima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
accent newyorkez simulat: „Ei, bombă scumpă, cît face să-o punem?“ Parțial, intenționase să-i facă un compliment. În seara asta bărbații o priveau, dar nu strigau după ea pentru că presupuneau că e tipa lui Fraser. Se simțea pe jumătate amuzată, pe jumătate enervată. Simțurile Îi erau mai ascuțite, probabil, pentru că nu era obișnuită. Nu fusese niciodată prin locuri ca astea cu Reggie. Nu intrau nici În cluburi, nici În restaurante. Întotdeauna mergeau dintr-un loc singuratic În altul, sau stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea pe Ellen Barkin În Polițiști corupți, iar acum, după 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și mă pupă scurt și uscat pe obraz cam În același timp cu privirea lui Chris, care mi se Înfige ca un harpon Între umeri. În partea cealaltă a biroului, Îl văd pe Robin Cooper-Clark apropiindu-se cu un zâmbet amuzat, de parcă el ar fi episcopul, iar eu un tânăr și grozav ajutor de paroh. —Iar În a treia zi a Înviat, Îmi spune Robin. Măi, măi, măi, doamnă Reddy, cine zice că Paștele și-a pierdut complet semnificația? Știe. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de altfel, și dl G-V! Chiar dacă acum știa jalnicul adevăr despre situația mea deplorabilă, Charlie era încă ușor amuzat. —Ei bine, poate că nu-i chiar așa de rău, îmi spuse. —Nu-i rău? E de-a dreptul tragic! — Nu-i rău, măcar acum ai învățat că nu-i bine să pleci în vacanță cu oameni pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
foșnet, apoi se aprinse lumina și un cap se iți pe ușă. Iâh! Am bănuit bine, el era. Mai rău de-atât nici că se putea. —Plângi? mă întrebă. Era ciufulit de somn și clipea din cauza luminii. Părea adormit, dar amuzat, și purta un halat alb, flaușat și papuci pufoși de hotel. De fapt, arăta de-a dreptul adorabil, însă adevărul e că toată lumea arată adorabil într-un halat de hotel. Chiar dacă eram puțin stânjenită că a apărut ca un cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
părul lui arată superdrăguț când și-l ciufulește în somn. De fapt, chiar arată mai bine așa. Când se trezește, trebuie să-i spun să și-l lase așa. Pleoapele i se întredeschiseră. —Bună, îmi spuse zâmbind. Arăta foarte, foarte amuzat, ca de obicei. Nu încetez să mă minunez cum reușesc bărbații să fie atât de nepăsători când fac lucruri imorale. În mod clar, Charlie avea de rezolvat niște conflicte interioare. —Charlie... Mi-a luat vorba din gură cu un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]