1,151 matches
-
și complicatele sale trebuințe și libertatea naturii cu nevoi reduse și simple; de aceea, Platon, care era mereu ironizat de Diogene, îl numește Socrate înnebunit. Diogene este cel dintâi gânditor care concepe un stat al lumii fără legi, fără constrângere, anarhic, în care fiecare face ceea ce îi aduce mulțumire. Platon ( 427347 î.e.n.). Morala platonică merge mână în mână cu politica, dar și invers. Individul este un mic stat, precum statul este un individ în Mare; ceea ce este scris cu litere mici
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
o putere discreționară. Statul tiranic este liber să conducă după propria dorință, iar aceasta înseamnă că își privează supușii de libertățile lor. Cu siguranță, absența impedimentelor exterioare despre care vorbea Hobbes nu trebuie luată în sens literal; astfel, sugerează revendicări anarhice. Absența restricțiilor nu înseamnă eliminarea tuturor restricțiilor. Pretindem de la libertatea politică protecția față de puterea nelimitată ( absolută) și arbitrară. Prin situație de libertate înțelegem o situație de protecție care permite guvernanților să se opună eficient abuzurilor de putere ale guvernanților. Când
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
parte simultan din mai multe asemenea complexe Turcia privește simultan spre Orientul Mijlociu, Asia Centrală, dar și spre Europa. Buzan și Wæver folosesc drept variabile de analiză a complexelor atât unele clasice (granițele, de natură a le separa unele de altele; structura anarhică, fiecare complex cuprinzând cel puțin două unități autonome; polaritatea, care se referă la distribuția de putere între aceste unități), cât și una de inspirație constructivistă construcția socială, adică modelele de prietenie sau ostilitate a relațiilor dintre unități. Nivelul de analiză
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
fost expuse la acțiunea unor factori de creștere, studiindu-se reactivitatea lor. Cele recoltate de la persoane normale au reacționat prin creștere normală, rezultând elemente caracteristice tubilor normali, cu polaritate celulară normală. Celulele provenite din epiteliul chistic s-au înmulțit însă anarhic, fără conturarea de structuri tubulare, iar polaritatea lor a fost anormală. Ambele tipuri de celule au reacționat la stimuli și prin intensificarea producției de macromolecule structurale pentru matricea extracelulară. Au existat însă diferențe în ceea ce privește calitatea fibrelor generate de cele Fig
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
fără umbră de merit adevărat, își fac din instituții o scară pentru a aduna avere și a ajunge la ranguri. Acei pehlivani fără de suflet vor aduce societatea la disperare, vor face-o sau extrem reacționară, ceea ce nu e bine, sau anarhică, ceea ce asemenea nu e bine. Amîndouă stările acestea sînt barbare, exclud orice cultură, orice civilizație. Nu este știința psihologiei atît de înaintată să vă garanteze victoria pehlivanilor. Oamenii sînt împărțiți prin predispozițiile lor morale în două: în optimiști și pesimiști
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în zilele noastre, mare căutare, spre paguba cititorului autentic și a literaturii de calitate. Nici Bergson, filosoful la modă în epocă, nu scapă de săgețile otrăvite ale eseistului. Intuiționismul filosofului este ridiculizat în diverse ipostaze. Gata oricînd, prin individualismul accentuat anarhic, de a ne manifesta, de a ne considera ca izvor suprem de autoritate special coercitivă, eliminăm raționalitatea înceată a dreptului obiectiv și general obligator, în favoarea ciomagului cordial. Și o concluzie, ca un semnal de alarmă, ce ne sună în urechi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dintre avantajele negocierilor constituindu-l posibilitatea de a se desfășura cu alte mijloace de soluționare ori se pot relua la nivele diferite de reprezentare. Există teoreticieni care sunt sceptici în legătură cu importanță diplomației în soluționarea conflictelor, considerând că într-o lume anarhica negocierile nu au o foarte mare importanță; cu toate acestea, diplomația este importantă tocmai prin faptul că reprezintă două state care stau la masa negocierii și discută.117 Alături de negociere, medierea este un proces prin care se încearcă soluționarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de către Germania nazistă (în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) reprezintă un episod menit să amplifice teamă evreilor față de ostilitatea venită din partea ne-evreilor. Strategia de securitate israeliană a pornit de la premisa că "atât Orientul Mijlociu, cât și sistemul internațional sunt anarhice",561 astfel că Israelul încă de la înființarea să a demonstrat că a învățat lecția de a nu se baza doar pe un singur (anumit) stat sau organizație internațională care să-i garanteze propria existența.562 Având în vedere aceste raționamente
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
asigurarea securității și păcii în lume; refuzul SUA de a primi (în 1930) masivul val de imigranți evrei sau eșecul stopării purificării etnice din Bosnia (din 1990) reprezintă alte exemple relevante pentru evrei, oferindu-le argumente care să justifice caracterul anarhic al sistemului internațional. 563 Rubin Uzi, "Chapter 4 Missile Defense and Israel's Deterrence against a Nuclear Iran", în lucrarea coordonată de Kam Ephraim (ed.), Israel and a Nuclear Iran: Implications for Arms Control, Deterrence, and Defense, The Institute for
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
transformare. Intimitatea, după cum am văzut, nu e o „realitate”, un concept analizabil sau o formulă, ci rezultanta impalpabilă, restul insesizabil al unor eforturi creatoare ce-și ignoră forța generatoare de sens. Din acest motiv, intimul e perceput ca un halou anarhic, o dezorganizare a exteriorității. Dar ieșirea anarhică (un anarhism relativ, de fapt, pentru că el urmează linia sinuoasă a confesiunii) din „ritmurile universalității”25 Îngăduie centrarea pe adevărata esență a personalității subiectului care se confesează. Abstras presiunii sociale a convenției instaurate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o „realitate”, un concept analizabil sau o formulă, ci rezultanta impalpabilă, restul insesizabil al unor eforturi creatoare ce-și ignoră forța generatoare de sens. Din acest motiv, intimul e perceput ca un halou anarhic, o dezorganizare a exteriorității. Dar ieșirea anarhică (un anarhism relativ, de fapt, pentru că el urmează linia sinuoasă a confesiunii) din „ritmurile universalității”25 Îngăduie centrarea pe adevărata esență a personalității subiectului care se confesează. Abstras presiunii sociale a convenției instaurate mai Întâi de limbaj și apoi de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de stimulare a creativității auctoriale. Chiar dacă În acest caz special personajul, naratorul și autorul (cele trei instanțe ale actului narativ) alcătuiesc o unitate, tensiunea dintre ele creează un câmp al iluziilor În care imboldurile inițiale și rezultatele practice se Îmbină anarhic. E greu, de altfel, să decizi În ce măsură iluzia și incompleta circumscriere a spațiului confesiv forjează liniile de forță ale autoportretului. Din perspectivă analitică, obstacolele sunt mai numeroase decât impulsurile creatoare. Teatrul intimității, jucat de către autor pe tot parcursul scrierii jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât asupra propriei inspirații. El Își deconspiră sensurile pe un interval, relativ cuprinzător, Între ceea ce-și propune să fie și ceea ce este cu adevărat: adică Între o oglindire a eului și o scriitură aparent ne-literară, existând paroxistic și anarhic În paginile segmentate ale jurnalului. Ieșind din sfera purei reflectări, autoportretul trage după sine și textul jurnalului În Întregul său. Depășind limitele ambițiilor contabilicești exercitate asupra vieții cotidiene, el se Înalță la ipostaza de model și răspuns filozofic la Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a palatiza dentalele. Lipsește muzicalitatea vorbirii, nerespectând elementele prozodice, accentul revenind sistematic pe fiecare silabă enunțată, ceea ce duce la o prozodie monotonă. Aspectul de bradilalie se datorește fie alungirii fonemelor, fie repetărilor de foneme și silabe cât și pauzelor impostate anarhic în sintaxa fraze. Alteori apare un caracter exploziv al vorbirii, cu grupuri consonantice sau vocalice bruscate, în rafale, timp în care își pierde controlul respirației cât și poziția limbii și buzelor în timpul articulării. Tipic dizartricului pseudobulbar este omogenitatea, stabilitatea și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
înregistrat mai multe variații sau variațiuni ale concepțiilor feministe, adeseori în combinație cu alte ideologii, ca socialismul sau anarhismul. Reprezentantele feminismului socialist, de exemplu, afirmau că femeile nu pot fi libere până când capitalismul nu va fi încoluit cu socialismul. Feminismul anarhic susținea că femeile vor fi opresate atâta timp cât va exista statul. Feministele lesbiene separatiste afirmau că femeile vor fi opresate atâta timp cât ele vor fi asociate cu bărbații sau vor depinde de bărbați. Dar probabil cele mai importante și mai influente variante
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
politice, distingând Între sfera internă și cea externă a unui stat2. Sfera internă ar fi adevăratul domeniu al politicii, dat fiind că numai aici ar putea fi obținute libertatea și bunăstarea cetățenilor, În timp ce sfera externă ar fi mai degrabă domeniul anarhic al relațiilor dintre actori suverani. Distincția a fost contestată 3 și, În parte, transformată În timp. Dezbaterile pe această temă continuă și În prezent. Este suficient să amintim, de pildă, dezbaterile politice privind relația dintre cetățeni și non-cetățeni și responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
preluată de la școala realistă a reflecției teoretice asupra relațiilor internaționale. Pe scurt, În lectura particulară pe care realismul o face istoriei relațiilor internaționale, statul este considerat actorul-cheie În relațiile internaționale, iar scopul artei guvernării este supraviețuirea națională Într-un mediu anarhic ostil. Din acest motiv, obiectivul major al politicii externe În orice stat ar trebui să fie dobândirea puterii, indiferent de cadrul constituțional intern 1. Interesul național este definit, prin urmare, În termeni de putere (care tind să fie descriși În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Întru totul canonul unui manual realist clasic despre relațiile internaționale, cu un puternic accent pe necesitatea de a urmări interesul național și de a se sprijini pe echilibrul puterii ca mecanism de controlare (conducere) a instabilității Într-un mediu internațional anarhic. În acest context, Kissinger afirma: Nixon a căutat să se ghideze conform unui concept de interes național american, oricât de respingătoare ar putea fi ideea majorității susținătorilor idealismului șliberalismuluiț tradițional. Dacă marile puteri, inclusiv SUA, urmăreau propriile interese În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
internaționale. Conform realismului, stabilitatea internațională este limitată și se poate obține doar prin stabilirea unor aranjamente geostrategice. Din acest punct de vedere, ordinea internă a statelor este În mare parte irelevantă pentru securitatea internațională. Conform teoriei realiste, dat fiind caracterul anarhic al relațiilor internaționale, toate statele sunt interesate În primul rând de supraviețuirea lor, deci toate statele se vor comporta Într-un mod asemănător. În schimb, pornind de la o idee formulată de Immanuel Kant În 1795, teoria (liberal-)democratică a păcii
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
politicii de putere și a echilibrului geostrategic prin crearea unor forme de guvernare liberal-democratice. Conform logicii kantiene, Încercarea de perpetuare a echilibrului puterilor În sistemul internațional nu reprezintă, așa cum ar suține realiștii, singura modalitate rezonabilă de acțiune Într-un mediu anarhic. În dezbaterile contemporane, una dintre principalele preocupări ale liberalismului În relațiile internaționale este de a Înțelege În ce măsură și prin ce modalități instituții stabile, mature și liberal-democratice, precum economia de piață, proprietatea privată, statul de drept și separarea puterilor În stat
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de a se fi depărtat de la virtutea politică ceea ce ar reprezenta o amenințare pentru identitatea națională a SUA. În schimb, realiștii le răspund neoconservatorilor că așa-numita politică de virtute pe care o promovează ignoră necesitatea prudenței În mediul internațional anarhic, ceea ce poate duce cu ușurință la dezastru. Din acest punct de vedere, războiul din Irakxe "Irak" reprezintă o ilustrare grăitoare a erorilor pe care liderii americani le-au făcut sub influența iluziei măreției și pentru că nu ar fi recunoscut adevărurile
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
stat și la societatea care face parte dintr-un stat (vezi, pentru detalii, mai jos). Legătura dintre amenințări și vulnerabilitate trebuie, de asemenea, luată În considerare În momentul evaluării securității unei anumite situații, mai ales În situațiile În care condiția anarhică a sistemului internațional actual influențează senzația de securitate și insecuritate a sistemului (Buzan, 1991b, p. 175). Ca ultim element important trebuie să menționăm corelația Între factorii domestici și politica de securitate națională; aceștia din urmă pot afecta vulnerabilitatea sau puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
standardizate (o despădurire urmată de monocultură intensivă etc.) are efecte negative mai mari asupra biodiversității decât supraexploatarea speciilor sau degradarea ecosistemelor primare. Alții consideră că absența drepturilor de proprietate sau a regulilor de acces la resurse a condus la exploatarea anarhică a resurselor naturale. Există însă și persoane care afirmă că s-au realizat extrapolări abuzive și că ritmul actual al disparițiilor speciilor sau acela de distrugere a pădurilor tropicale, recifelor de corali sau mangrovelor (ecosistem specific zonelor intertropicale), care reprezintă
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
adună, meschinăriile ambițiilor poluează viața politicienilor. Mai ales că sistemul mediatic nu mai știe să trateze decît conflictele ambițiilor, și nu probleme de fond. Imaginea partidelor e distrusă de modul însuși de funcționare a sistemelor de informare, de unde caracterul destul de anarhic al tuturor guvernelor din țările democratice contemporane și această vastă impresie de declin, pentru că nu mai există gîndire pe termen lung în arta guvernării. Intelectual, sînt un moștenitor al lui Mendès, dar am fost foarte marcat de viziunea pozitivistă a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cunoscut ca un dur, crescut după principiul inculcat de propria mamă, care îl învățase să lovească întotdeauna primul. Ajunge apoi, clandestin, la Moscova, unde trăiește o vreme din croitorie și scrie poeme care îi atrag admirația unor grupuscule artistice și anarhice din capitala sovietică, dar nu e mulțumit de această glorie subterană. Se visează bogat și celebru, adulat de o lume întreagă. În primăvara lui 1974 odată cu Soljenițîn, care fusese alungat din țară părăsește Moscova cu destinația New York, însoțit de preafrumoasa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]