2,089 matches
-
caut în noapte ,plutind pe un vis Te caut în șoapte ,pășind în abis Ești dragostea care,plutești spre paradis Fără iertare ,vis compromis! Lucian tătar Pe drumul vieții pierdut Diamantul iubirii taleSe plimba fantomă de lutCu aripi de vis ,ancestrale! Referință Bibliografica: VIS COMPROMIS / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]
-
vorba lor de veacuri ele știu că demnitatea Este să sfidezi prezentul să nu- ți negociezi dreptatea, Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină, Cu privirea sus spre ceruri, descălțat și fără haină, A primit botezul vieții, ancestrala noastră carmă Care-atunci când e rănită se transformă într- o armă, Timpul trece și se duce, piere rău, nimicnicie, Chiar și binele dispare, absorbit de vesnicie, Undeva- ntr-un colț de sat, o femeie a născut Stau căpițele de vorbă despre
STAU CĂPIȚELE DE VORBĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378800_a_380129]
-
s-au bătut călcâiele, s-au rătăcit cărările tot urcând drumuri de fum, mi-a căzut un pui de stea pe orizont în depărtare, mă-mpingea nemărginirea spre alte lumi din univers, călcam pe mări și peste fluvii în nesomnuri ancestrale, distrugeam mitologii, ucigând înțelepciunea, eram și eu un Don Quijote îmbătat de-a vieții vrajă ce credea că toată lumea la picioare i s-a pus, cuceream zădărnicii dintr-o lume ne-mplinită, levitam spre lumi albastre printre sfincși și printre clovni; istoria
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
ce s-a stins pe-acest pământ, cine ne-a furat pădurea, râul, doina și cu dorul, rămânând săraci cu duhul într-o lume de străini, bieți orfani rămași pe drumuri ce-au văzut iadul în viață dorm pe vise ancestrale peste veșnicul mormânt... duminică, 12 iunie 2016 Referință Bibliografică: zări răsturnate / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
că exist ( nici eu nu sunt prea sigur de asta! ) dăunăzi am văzut Soarele îmbrățișând Luna fulgi căzând în aprile aiurea în fiecare zi avem câte-o enigmă esențială de dezlegat cu tot liberul nostru arbitru rămânem tributari unei frici ancestrale și căutăm salvarea în bobi în zațul cafelei în podul palmei NASA ghicește în stele adevărul îl știu doar dinozaurii.. Referință Bibliografică: Neliniști / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017. Drepturi de Autor
NELINIȘTI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377714_a_379043]
-
antic.Vă dați seama, câte semne găsim în acest loc de istorie, o adevărată insulă de sănătate?! GEOAGIU- BĂI, SUB SEMNUL ZEIȚEI SĂNĂTĂȚII - HYGEEA Mit și mister - simboluri prin care se pot proiecta speranțele, temerile - modele prezente, ca o amintire ancestrală uitată dar reluată M-a emoționat faptul, că strămoșii noștri au făcut baie, acolo, unde ne scăldăm și noi astăzi, în apele termale, tămăduitoare. De fapt, ele se află pe o arie mare. Tot Ardealul beneficiază de ape termale: la
BĂI O INSULĂ ÎNTRE MIT ȘI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377794_a_379123]
-
nu vrea să iasă din credința divină și din rostul său predestinat ("A tatălui său vorbă aude și se-nchină / Un semn că se supune măsurei ce-o destină") ci, dimpotrivă, dorește să-și plieze viața pe cele patru coordonate ancestrale: martiria, koionia, liturghia și diakonia despre care vorbește cu acribie Nicolae Balotă.18 El este un trimis (missio, -onis, din verbul mitto, -ere, misi, missum înseamnă a trimite) precum Tatăl trimite Fiul, acesta îi va trimite pe ucenici, iar ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
bucureșteni, și nu numai, care l-au înconjurat pe regele Mihai în revenirea sa din 1992, simpatia masivă și sinceră întîlnită acum de regina Ana ne îndreptățesc să credem că nația profundă n-a murit și că, în ființa ei ancestrală, n-a uitat cine este. În ciuda și în disperarea formațiunilor comuniste și neocomuniste care se succed după plecarea regelui. Slugile au fost, de cînd se știu, invidioase pe stăpîni. Iașii, prin edificiile lui monumentale, care-i asigurau marca de neconfundat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu s-ar fi născut la sat. Ca și cum cartea lui de căpătîi (marxistă) n-ar fi fost alianța frățească, vezi bine, dintre muncitor și țăran. Memoria milenară a acestuia din urmă, materializată de oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca stigmat al relațiilor viciate dintre creatori. După acesta nu mă topesc. 5 iunie Un simptom provenit dintr-o ruralitate pervertită, vulgarizată, e alaiul, ce alai!, lălăiala care se scurge, aproape zilnic, de la Oficiul Stării Civile, de lîngă Teatru. Obiceiurilor ancestrale, deambulărilor nupțiale țărănești le stă bine, cu adevărat, la țară, acolo unde natura, portul, riturile se află în matca lor firească. Exodul de țărănime spre oraș, impus de regimul comunist, a adus cu el și forma aceasta contrafăcută de alai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bolnavului care ar putea apela la psihanalist, dar evită. Din dispreț arogant. Oricum, bolnavului îi este mai la îndemînă să-și lingă rănile decît să și le arate medicului. Cauzele ar trebui căutate, nu e nici un secret, și în fondul ancestral, marcat de situarea noastră aici, în vecinătatea unui no man's land, să-i zicem balcanic, dar cea mai lesne explicație o găsim în tarele criminal-programatice ale jumătății de veac comuniste. Sub dictatură, mizeria morală și materială era poleită în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea cenzorul mai perspicace decît Popescu-Dumnezeu. În schimb, poetul se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mîna prudentului nonagenar: allegro ma non troppo. Două pilule: una de Orient Apropiat, alta de Occident... îndepărtat. Le avem și aici, la Iași. În coasta Medicinei, scăpată de buldozere, a rămas în picioare o bucată de străduță din acel tîrg ancestral al, să zicem, Teodorenilor, în care trăiau, de cîteva bune secole, îndeolaltă, români și evrei. Sfeșnicul cu lumînări, văzut prin îngustele ferestre, era emblematic. Ei bine, dughenuțele acelea, emanînd mirodenii, iată-le reînviind din propria cenușă și arătînd ca în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În cămașă cu mînecile suflecate, dar cu cravată (uitată probabil la gît dintr-o de-abia încheiată conferință, dintr-o agapă, dintr-un vernisaj), îmi propunea, punctual, viitoarele colaborări, răspundea la telefon, deschidea ușa factorului poștal, punea o bandă cu ancestrale colinde... scria la mașină. Era primul scriitor (văzut de mine), scriind direct al mașină (... homo americanus). Doar mici rectificări, cu cerneală, în textele lui de-o densitate, de-o exuberanță instructiv-încîntătoare. Am și-acum fixat pe un perete al atelierului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
traseul ei strălucitor. Ce s-o fi petrecut cu nația asta, de i s-a alterat în atare hal fibra ce a dat-o și pe prințesă, și pe țărancă? Se bate calpă monedă pe scuza că, mde, apucăturile noastre ancestrale, cu osebire cele balcanic-fanariote, au complicat, și ele, comportamentul actual al românului, de nu mai sîntem în stare a-l prinde într-o formulă clar definitorie. Dar oare "tarele" astea nu existau și în timpul Marthei Bibescu și al prietenei sale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gogh (1853-1890). Atît de prieteni încît, după una din certurile lor, neiertătoare, cel de-al doilea își taie urechea. Lăsînd, în schimb, istoriei artei, prin tragismul gestului, una din capodoperele ei memorabile. (la un recent zaiafet, m-am certat cu ancestralul meu prieten, aproapele Mihai Ursachi. Vă informez că toate cele patru urechi ne sînt intacte.) Doi mari pictori prieteni, întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri nu cu toții de înaltă calificare fierberea de stabiliment s-a și instalat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și periclita statutul de primă instanță a raportării la sacru prin relativizări de tot felul, observăm că Biserica noastră devine mai deschisă și mai permisivă la problemele lumii, prin antrenări sau delegări secvențiale de ordin cultic, educațional și sociocomunitar. Distanța ancestrală dintre cler și credincioși (exagerată desigur În unele luări de poziție) a fost și va fi redimensionată tot mai mult, prin realizarea unor interconexiuni inteligente, curajoase, admisibile dogmatic și canonic. Se știe că Biserica presupune o Îngemănare funcțională dintre membrii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
loc de retragere, de refacere, de Întâlnire și discuții cu colegii și cu prietenii. Nu a fost Întâmplătoare această Întoarcere la etosul satului. Nu a fost o plecare (din oraș), ci o regăsire. Cu natura ta intimă, cu fondul tău ancestral de trăiri și năzuințe, cu o parte a trecutului tău. Crescut la țară, ți s-a imprimat În toate fibrele această matrice indestructibilă. Într-un fel, venirea la Bârnova a fost ca o Întoarcere la obârșii, În propria copilărie, În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pe un plan mereu productiv în mentalitatea noastră specifică, mitul mioritic, păstrând tonalitățile simbolic-poematice inițiale. Le Pauvre d’esprit [Săracul cu duhul] exploatează, într-o viziune alegorică modernă, parabola lui Păcală, punând accentul pe resursele creatoare ale naivității de obârșie ancestrală, într-o lume impură și pervertită de demonizarea perisabilului. Le Paresseux [Leneșul] reactualizează în schimb, meditația existențială în jurul unei atitudini de „sabotare a istoriei”, reflectată epic cam în același mod în care a evidențiat-o narativ și Blaga în Luntrea
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să fie ca ei, să aparțină clanului lor. În paralel cu ordinea și clivajele din les Anciens Régimes, fondate pe privilegii ancestrale și statuare, sfârșitul veacului al XVIII-lea pregătește castele unui nou tip care, asimilând vechile valori, le subordonează noilor principii: meritul personal, o aristocrație a spiritului și a aparenței”1. Pentru a Înțelege În profunzime ce se Întâmplă de fapt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
muncii 104 sociale. Putem presupune existența sa în timp între anii 10.000 î.Hr. și 6.000 î.Hr. Omul devine acum homo economicus. Se cunoaște necesitatea, raritatea, iar creierul era organul rațional în căutare de soluții, pentru a alunga fricile ancestrale: frica de întuneric, frica de foame, frica de sete, frica de frig. Milităm pentru acest interval bazându-ne pe părerile exprimate de Anthony Giddens și Imanuel Geiss. Primul vorbește despre trecerea de la primitivism la civilizație în felul următor: "Aproximativ după
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
egoiste, ci genele"170. Apartenența laolaltă, traiul în comun se fundamentează pe "conștiința de specie"171 așa cum o numește Mises în Acțiunea umană. Oamenii au tendința naturală de a vedea în ceilalți oameni posibili colaboratori și realizează că împreună frica ancestrală poate deveni un sentiment ce poate fi mai ușor suportat. Locuirea împreună și așezările comune din ce în ce mai sofisticate au la bază aceeași dorință nemărturisită de a trăi mai sigur, mai ușor, mai durabil și mai mult. Egoismul este permanent învins de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Organizarea unei nunți în familie, în România, este un eveniment rarisim. Nunta este a întregii comunități și se organizează antrenându-se întreaga comunitate. În mediul rural există familii la care nunta ține trei zile, desfășurându-se după reguli și cutume ancestrale, cele mai multe dintre ele de esență precreștină. Obiceiul ca mireasa să-l calce pe ginere pe picior în fața preotului a fost demult abandonat. Se născocesc alte și alte momente și obiceiuri, venind din mintea unor înnapoiați care, asemeni primitivilor, au în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]