2,199 matches
-
ai plecat?! ― Nu, tată ...ă, ă, ...și, ă ...uite ce e, ăă ...aș vrea să-ți spun ceva! ― Ce să-mi spui?... Hai, spune-mi odată, și pleacă! ― Aș vrea să-ți spun o anecdotă! ― Ce, nu ești zdravăn? O anecdotă acum?! Trebuia de mult să fii pe drum! Hai, șterge-o! ― Zău, tată, te rog, lasă-mă să ți-o spun, că e scurtă! Tata se-ntrerupe din spălat și holbează ochii la mine, fără să mai zică nimic. Nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o spun, că e scurtă! Tata se-ntrerupe din spălat și holbează ochii la mine, fără să mai zică nimic. Nu știe ce să creadă. ― Dar nu-nțeleg de ce-ai găsit tocmai momentul atât de nepotrivit ca să-mi spui anecdota scurtă sau lungă, cum e?! ― Să vezi de ce, tată dragă... ăăă... i-am spus-o și lui Crăcănel la lecția trecută de Botanică; a venit vorba... și... i-am spus-o... și el mi-a spus să ți-o spun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să ți-o spun și ție și să-i scrii pe un bilet dacă ți-a plăcut! ― Să-i scriu dacă mi-a plăcut? Hm! Aici nu-i lucru curat! Cine știe ce poznă ăi mai fi făcut, neisprăvitule! Hai, spune-mi anecdota! I-am spus-o cu reticențe obositoare. Baia a răsunat deodată de două palme zdravene! ― Asta ți-ai găsit tu să-i povestești lui Cră... hm... profesorului, secătură? Ieși afară și marș la școală! ― Da... dar dă-mi biletul î
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la birou, scoate o carte de vizită și scrie! Respir ușurat... dar, nenorocire, tata se oprește din scris și își îndreaptă privirile ucigătoare spre mine: ― Ce să-i scriu, nerușinatule, răspunde-mi? Cum o să-i scriu că mi-a plăcut anecdota necuviincioasă pe care fiu-meu a avut neobrăzarea să i-o povestească? Îți dai seama de ce-ai făcut? ― Iartă-mă, tată! îi răspund eu, ipocrit, venindu-mi să râd și să plâng în același timp. Dar tata, înfuriat la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut timp să-mi spună. ― De ce? ― Pentru că era ocupat cu bătaia! Crăcănel râse satisfăcut: ― Ahaha... Și ce-a scris în bilet? ― Nu știu, don' profesor, că nu l-am citit. ― Atâta îți mai trebuia! Stai jos! A desfăcut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Așa îmi trebuie, dacă țin biblioteca descuiată, să-și bage nasul în ea toți neghiobii! Dumnealui citește d-astea... Boccaccio și Kikirezul! D-aia mi-am găsit beleaua cu Crăcănel, de mi-a dat peste nas, că fiu-meu știe anecdote necuviincioase! ― Păi, dacă nu trebuiesc citite, de ce le ții în bibliotecă? Pune-le pe foc! ― Obraznicule, acum îmi faci și tu morală? Alea să le citești mai târziu... Acum să citești: "Cuore"... "Micul Lord"... "Singur pe lume"... "Robinson Crusoe"... ― "Guliver
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea pentru publicul spectator, în adevăr, mereu un om grav, onest, ascetic, caricatural și savant. Și poate el nu era nimic din toate astea! Amintindu-și anecdota lui Nory, Mini hotărî, după privirea de ansamblu, că doctorul Rim, ca și atâția, avea un trup sufletesc care contrazicea pe cellalt. Arareori cele două trupuri se suprapuneau desăvârșit, dar un așa de mare contrast era totuși ceva rar. Cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fine. Cum în afară de vreo două băncuțe, scaune erau puține, mai toată lumea sta în picioare. Cât pentru Greg, era poza lui favorită, nu se așeza niciodată. Într-un colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob, în afară de câțiva ochelari întregi: colonia străină sau România nouă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
luîndu-te ca punct de refugiu al secretelor pe care și le comunicau despre altcineva. Cei care erau singuri căutau să ascundă cugetările de invidie sau defăimare pe care le aveau, și asta îi urâțea. . . Acolo unde grupul era mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul complicităței, aveau un diapazon mai liber. . . Jocul ăsta furios al fizionomiilor, scenele interioare pe care le surprindeai după dosuri sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă de seară, care cădea searbăd pe pânze
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la un capăt de burlan, i s-ar fi adresat astfel cu zâmbetul lui încurajator și lipsit de maliție (redăm această scenă cu toată rezerva pe care o impune această amintire neverificată, celebrul critic fiind el însuși mare iubitor de anecdote literare): "Dacă nici de astă dată, a zis el, n-o să omori șoarecele-ăla, să știi că te dau pe mâna domnului Mircea Damian!" (Mircea Damian fiind bine cunoscut prin ieșirile lui intempestive). Dar făcătorul de cuvinte de acest gen
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
regula și grosul gloatei acesteia nenorocite, așa zisă cu carte, au demolat în inconștiența lor, și ceea ce se mai putea demola în România, speranța într-un viitor mai bun, pentru urmașii noștri și chiar pentru ai lor. Orice asemănare cu anecdota țiganului, care își taie singur craca de sub picioare, nu este deloc întâmplătoare fiindcă așa au pățit și ei... Un australian plin de telegrame De când cu telegramele publicate de WikiLeaks, toată suflarea de pe glob și-au întors privirea spre americani și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că eu eram grozavă și că frunzele de lucernă erau grozave. Păcat că au un gust așa de oribil, am adăugat eu. —Nu-i așa? a dat el din cap. M-am dat peste cap să pot ține pasul cu anecdotele haioase ale lui Luke. Avea niște întorsături de frază minunate și un talent deosebit de a imita tot felul de accente, așa că o clipă era un bandit mexican, în clipa următoare un președinte rus, iar în următoarea un polițist obez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vorbeam. îmi plăcea să fiu cu el fiindcă era așa de haios. Era teribil de distractiv. Și mă făcea să simt că și eu eram la fel. Luke îmi punea tot felul de întrebări, mă punea să-i spun diverse anecdote și râdea la toate pasajele hilare. Brigit avea dreptate când zicea că Luke era atent și romantic. De ziua mea, în august, Luke mă dusese pentru un weekend în Puerto Rico. îBrigit încercase să se ascundă în geamantanul meu și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cutreiera toată ziua străzile, vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă, ce mai! Fără precauții sau emoții sau sentimente, uita, într-o clipă, unde fusese, ce vorbise. Glume, anecdote, dar și comentarii impertinente, care l-ar fi putut costa scump. Mereu relaxat, firesc, nimeni n-ar fi bănuit că e bolnav. Numai cine îl știa de mult. Vigoarea sa fizică, bunul-simț, seriozitatea de altădată... Avea nevoie de imunitatea specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
notițe cu file galbene, pe foi detașate, pe spatele plicurilor și al formularelor venite prin poștă prin care băncile îți propuneau carduri de credit și împrumuturi imobiliare, compilam un fel de colecție de însemnări făcute la întâmplare, un ghiveci de anecdote fără nici o legătură între ele, pe care le azvârleam într-o cutie de carton de fiecare dată când o povestire ajungea la sfârșit. Nebunia mea avea prea puțină metodă. Unele părți nu aveau mai mult de câteva rânduri, iar altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
unui adolescent melancolic. În cele din urmă, după două pahare de scotch și o jumătate de sticlă de vin, tristețea a început să se risipească și m-am așezat la birou, adăugând un nou capitol la Cartea nebuniei omenești, o anecdotă selectă despre vasul de toaletă și aparatul de ras electric. Se întâmplase când Rachel era la liceu și mai locuia încă acasă, într-o joi friguroasă de Ziua Recunoștinței, pe la trei și jumătate după-amiaza, cu vreo doisprezece musafiri care trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei, așezându-mi-le pe tejghea una câte una. Norocul a făcut ca ultimul colier să fie aproape identic cu cel care dormea noaptea în casa de marcat de la Cosmic Diner. Intenționasem să mă întorc direct acasă. Îmi amintisem câteva anecdote pe drumul spre magazin și eram nerăbdător să revin la birou și să le adaug tot mai voluminoasei Cărți a nebuniei omenești. Nu mă ostenisem să număr articolele pe care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lucrez la anticariat, dar, după dramatica apariție a lui Honey de la sfârșitul lui iunie, am început să ne împărțim sarcinile, ceea ce însemna că nu trebuia să fiu acolo decât jumătate din timp. În zilele libere, continuam să aștern pe hârtie anecdote pentru Cartea nebuniei omenești și, după cum propusese Lucy, mă ofeream ca babysitter ori de câte ori Tom și Honey ieșeau seara în oraș. În primele lor luni împreună, aceasta se întâmpla frecvent. Honey tânjise cât stătuse la țară și acum, că aterizase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
La tanti Sue, spune Jack zâmbind. Și ți-ai dat jos toate hainele și le-ai aruncat În iaz. A, da, spun, oprindu-mă brusc. Da, ți-am spus, nu-i așa ? Așa că n-am să-l mai obosesc cu anecdota asta din nou. Iau o gură de șampanie și Încep să mă gândesc repede la alt lucru pe care l-aș putea zice. Ceva ce nu știe. Oare există așa ceva ? — Am comandat o cină extrem de specială, care cred că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
teoria? - Dintr-o carte, răspunde tata. Ba chiar din mai multe - că eu caut, citesc cărți interzise, nu ca alții. Ce, nu ți se pare adevărată teoria mea? - Chiar de n-ar fi, ar putea să fie. Eu știam altă anecdotă... - Dar nu-i anecdotă! Adevărul istoric! - Bine: eu știam alt adevăr istoric anecdotic În legătură cu Moldova la 1812... - S-auzim... - Ai noștri, Moldovenii, protestează, cer explicații, Rușii vin cu exemplul... Ei nu-s În stare să explice direct, fără să recurgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răspunde tata. Ba chiar din mai multe - că eu caut, citesc cărți interzise, nu ca alții. Ce, nu ți se pare adevărată teoria mea? - Chiar de n-ar fi, ar putea să fie. Eu știam altă anecdotă... - Dar nu-i anecdotă! Adevărul istoric! - Bine: eu știam alt adevăr istoric anecdotic În legătură cu Moldova la 1812... - S-auzim... - Ai noștri, Moldovenii, protestează, cer explicații, Rușii vin cu exemplul... Ei nu-s În stare să explice direct, fără să recurgă la o parabolă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cuvintele. Mireasa și-a întins gâtul ca să vadă cine intrase, dar o pălărie hidos de mare de la masa unsprezece îi bloca perspectiva. David, care aparent nu înregistra nimic altceva decât podiumul micuț din față, se afla deja la jumătatea unei anecdote răsuflate despre ziua când el și Luca adormiseră în tren și se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așa trebuia să se Întâmple, mai devreme sau mai târziu. — E Întotdeauna mai bine ca o nenorocire să se Întâmple mai târziu! Nu cunoști oare povestea măgarului vorbitor al lui Nollah Nasruddin? Acesta din urmă e eroul semilegendar al tuturor anecdotelor și parabolelor din Persia, Transoxiana și Asia Mică. Șirin povesti: — Se spune că un rege pe jumătate smintit Îl condamnase pe Nasruddin la moarte pentru furtul unui măgar. În momentul În care e condus la locul de supliciu, Nasruddin strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]