2,942 matches
-
cu succes 2. Reluarea acestei ratări, ce se face cu unicul scop de a gratula dorința de plăceri izolate, caracterizează nihilismul culturii erotice. El orchestrează cu fast numai întâlniri din care Viața transcendentală a dispărut împreună cu orice patos, rușine sau angoasă: comerțul josnic între două corpuri lipsite de viață își vocalizează nevoile primare, într-un act colectiv de profanare. Acest eșec al dorinței de-a întâlni cu adevărat alteritatea în corpul organic al celuilalt nu poate fi evitat 3, în opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
alteritatea celuilalt poate fi altfel resimțită. Pentru descoperirea sinelui sunt necesare nu doar impresiile originare ale afectivității pure, ci bucuria și suferința. Asceza intervine prin resortul corpului subiectiv tocmai în punctul dezvrăjirii iluziei erotice. Înfrânarea cenzurează dorința de eliberare de angoasă prin saltul facil în vertijul iresponsabil al păcatului. Prin adoptarea soluției ieftine a simplei acuplări sexuale, omul ratează nu doar întâlnirea cu viața transcendentală a celuilalt, ci mistifică sensul adevărat al propriului sine. Asceza - în creștinism, cel puțin - țintește realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și începutul oricărei comuniuni posibile. Această comuniune întru Viață (numele ioaneic al lui Dumnezeu) este invizibilă, chiar atunci când se slujește de materialitatea vizibilă a cuvintelor doxologice și a gesturilor agapice, la fel ca de Euharistie. Asceza suprimă chinul steril al angoasei prin invocarea unui termen mediator - Viața transcendentală, a cărei singură rațiune de a fi este donația de Sine1. Numai Viața lui Dumnezeu, în care autoafectarea transcendentală devine responsabilă pentru generarea alterității ipostatice și respectarea identității esențiale (mia ousia, treis hypostaseis
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
creștini, condițiile necesare ale fericirii, rostite de Iisus în Predica de pe munte. Participarea sobră la misterul afectivității transcendentale dă fiecăruia măsura condiției sale filiale. Eliberat de orizontul morții, cel renăscut în sine ca Fiu al lui Dumnezeu, nu mai trăiește angoasa indeterminării afective, ci luminoasa bucurie a Învierii, pregătită de o suferință pascală 1. Restituirea pe care o face Michel Henry spiritului creștinismului seamănă foarte puțin, este adevărat, cu ceea ce tradiția modernă - de la Kant și Hegel până la Heidegger, poate cu excepția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cel care afectează și cel afectat coincid este absolut internă, desprinsă de contingența cărnii. Când o interioritate pătimește ceva, dar nu din partea unui agent exterior, atunci suferința este materia și, deopotrivă, mediul unei efectuări fenomenologice radicale. Suferința (care poate însemna angoasă, gândire, bucurie) repetă structura fenomenologică a impresiei originare și poate să fie asumată în raport cu orice contingență dureroasă; altfel spus, orice durere fizică poate livra experiența invizibilă a pasibilității generale 1. În același mod, termenii pot fi inversați, vorbind despre plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
transcendental este, per se, asexual. Kierkegaard s-a întrebat mai întâi: atinge cumva diferența sexuală tărâmul pur, intact și nemuritor al spiritului? Pentru romanticul danez, această întâlnire dintre corpul organic (biologic) și trupul transcendental (spiritul) era o primă sursă a angoasei. Dar diferențierea sexuală este, totodată, ambientul natural al dorinței erotice. În pragul acesteia, o teamă difuză îi contaminează pe cei mai „inocenți” (adică pe cei neobișnuiți cu obișnuitul, pentru care angoasa poartă numele de pudoare sau rușine). „Monstruoasa contradicție” dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și trupul transcendental (spiritul) era o primă sursă a angoasei. Dar diferențierea sexuală este, totodată, ambientul natural al dorinței erotice. În pragul acesteia, o teamă difuză îi contaminează pe cei mai „inocenți” (adică pe cei neobișnuiți cu obișnuitul, pentru care angoasa poartă numele de pudoare sau rușine). „Monstruoasa contradicție” dintre spirit și sex e dublată, așadar, de angoasa de posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul echivocului dacă nu din plăcerea ascunsă în gustul așteptării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
al dorinței erotice. În pragul acesteia, o teamă difuză îi contaminează pe cei mai „inocenți” (adică pe cei neobișnuiți cu obișnuitul, pentru care angoasa poartă numele de pudoare sau rușine). „Monstruoasa contradicție” dintre spirit și sex e dublată, așadar, de angoasa de posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul echivocului dacă nu din plăcerea ascunsă în gustul așteptării și în promisiunile noutății? În cazul întâlnirii erotice genuine, „un amestec de atracție și repulsie în fața necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
acesteia, o teamă difuză îi contaminează pe cei mai „inocenți” (adică pe cei neobișnuiți cu obișnuitul, pentru care angoasa poartă numele de pudoare sau rușine). „Monstruoasa contradicție” dintre spirit și sex e dublată, așadar, de angoasa de posedare. Ca și angoasa, erosul este echivocul prin excelență. Și de unde vine prestigiul echivocului dacă nu din plăcerea ascunsă în gustul așteptării și în promisiunile noutății? În cazul întâlnirii erotice genuine, „un amestec de atracție și repulsie în fața necunoscutului” generează vertijul anxietății 1, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
anxietății 1, pe care nici o ideologie subiectivă nu-l poate atenua. Cum se explică acest lucru? În primul rând, „sinele” resimte o „capacitate de a putea” (singura capacitate reală) care dezvoltă abilitatea trupului de a se deplasa, a atinge etc. Angoasa e plăcută, întrucât promite, iar ceva vulgar juisează în noi când stăm sub regnul posibilității nelimitate. Angoasa e nu mai puțin dureroasă, întrucât în orice putere de a acționa se naște un zvon al păcatului, un risc al eșuării. În
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
primul rând, „sinele” resimte o „capacitate de a putea” (singura capacitate reală) care dezvoltă abilitatea trupului de a se deplasa, a atinge etc. Angoasa e plăcută, întrucât promite, iar ceva vulgar juisează în noi când stăm sub regnul posibilității nelimitate. Angoasa e nu mai puțin dureroasă, întrucât în orice putere de a acționa se naște un zvon al păcatului, un risc al eșuării. În turbionul angoasei, sufletul își decide sinele, așa cum ispitirea lui Adam a decis istoria umanității („fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
plăcută, întrucât promite, iar ceva vulgar juisează în noi când stăm sub regnul posibilității nelimitate. Angoasa e nu mai puțin dureroasă, întrucât în orice putere de a acționa se naște un zvon al păcatului, un risc al eșuării. În turbionul angoasei, sufletul își decide sinele, așa cum ispitirea lui Adam a decis istoria umanității („fiecare dintre noi înțelege cum a intrat păcatul în lume doar prin el însuși” - Kierkegaard). Dincolo de toate preliminariile seducției, instinctul univoc al posedării e orchestrat de sentimentul puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al fantasmelor. „Celălalt” nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect și fără angoasă - căci corpul organic știe ce vrea și ce-i poate pielea - erosul degradat prin prostituție conferă corpurilor obiective o anumită invizibilitate. Este vorba despre o invizibilitate obținută prin camuflaj, iar nu prin transparență. Cinismul erotismului contemporan e direct proporțional cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asumă atitudini de resemnare pasivă față de propria sa condiție diabetică. Diabetul zaharat tip 1 reprezintă un eveniment morbid care determină pacientul să treacă de la o stare de relativă bunăstare fizică la momente critice de îmbolnăvire, provocând sentimente de teamă, de angoasă care vor afecta preocupările sale pentru viața lui viitoare, dezvoltând reacții afective și comportamentale foarte diferențiate. Intensitatea reacțiilor comportamentale și problematica psihologică adiacentă apariției diabetului variază mai ales în funcție de particularitățile psihologice de vârstă ale pacientului: copil, adolescent sau adult. (1
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
atât de importante pentru a-și putea construi echilibrul psihologic. Adolescentul diabetic tinde să nege sau să se revolte împotriva condiției sale existențiale, maximal frustrante, și fie își conștientizează dramatic existența la dimensiunile unui dezastru familial și personal sau, datorită angoasei, va refuza maturizarea sa psihologică, și acesta în special la fetele mai vulnerabile, la care apare riscul somatizării acestui conflict între dependență și independență. Acestă atitudine defensivă explică mai bine tendința la devalorizare a vieții în general și a existenței
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
că, de exemplu, la laborator s-au greșit analizele sale, că el nu poate avea glicemii atât de mari). Diabeticul utilizează în fața situației sale vitale, maximal stresante mecanisme inconștiente de apărare, de regresie afectivă pentru a-și reduce anxietatea (sau angoasa sa față de pericolul real reprezentat de noua sa condiție existențială); deci, acesta neagă că este diabetic, negând implicit necesitatea aderării la tratament. În plan comportamental, se pot observa două reacții: fie tinde să-și facă analize repetate la mai multe
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
au răspuns afirmativ numai 43% din diabeticii insulinodependenți, deci mai puțin de jumătate au o viață socială activă și voluntară, la ceilalți evidențiindu-se o reducere severă a relațiilor interpersonale și sociale. b) Reacțiile anxioase, cu atacuri de panică sau angoasă cu tendință la descărcare prin acte agresive, necontrolate din cauza pierderii controlului afectiv, întâlnite în special la pacienții insulinotratați. Obiectul anxietății este reprezentat fie de pericolul survenirii unei hipoglicemii neprevăzute, fie de apariția simptomelor unei complicații cronice a diabetului. c) Tulburările
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
sexualitatea și procrearea în plan imaginativ, fantasmatic sunt corelate între ele. În planul reprezentărilor, actul sexual este totdeauna asociat cu nașterea, și dacă îi este frică de naștere și actul sexual va fi realizat într-o stare de anxietate, de angoasă, fără nici o participare, ca un act de sacrificiu. Implicarea emoțională majoră a femeii în relațiile cu alte persoane și cu evenimentele vieții de zi cu zi o face mai vulnerabilă la factorii stresanți psihosociali și la frustrațiile inerente ale vieții
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
ca amenințare la adresa lui. În afirmarea voinței sale, imperiul stepelor se manifestă intransigent și arogant. Argumentul forței sale se bazează pe vastitatea teritoriului și masa demografică sub greutatea cărora tinde să zdrobească pe oricine. Însă impertinența autocratului îi camuflează adesea propria angoasă și nepricepere. Conduce un stat imprevizibil pentru toată lumea, dar predictibil pentru sine însuși întrucât decizia se ia funcție de toana pasageră în care se află. Actualul proiect eurasiatic își trage seva nu doar tradițiile politice ale Asiei Centrale, ci și din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
instituție care se metamorfozează, iar cu Întâmplări din irealitatea imediată, iar Max Blecher se situează la jumătatea distanței dintre fantastic și absurd, apărând în această operă tentația halucinantului, instalarea în nenorocire și acceptarea ei ca pe un lucru firesc, presimțirea, angoasa dezastrului, subiectivitatea autorului, atracția pentru stările limită convertite fantastic, prin intensificarea suprafirească a șocului insolit, dorința de mister, substituția enigmatică (realitate mască), transfigurarea ambianței. Așadar, făcând o sumară analiză a operelor fantastice din literatura română ajungem la concluzia că unul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
dominante, stereotipuri, își are propriile idei "en vogue". - Rezistența personală la schimbare constituie alt gen de obstacol în calea mani-estării creativității. În virtutea instinctului său de conservare, omul reacționează prin mecanisme elaborate de apărare contra schimbărilor; bulversarea normelor și valorilor produce angoasă. - Teama de a nu te -ace de râs, teama de eșec, lipsa asumării riscului și responsabilității, teama de schimbare în general este proprie omului, care simte nevoia identității, care are nevoie de repere mai mult sau mai puțin stabile la
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
Țepeneag și se întâlnește cu numeroase personalități ale exilului românesc, nepăsător față de posibilele consecințe ale acestui gest. Automarginalizat prin evitarea compromisurilor favorizante pentru vreo ascensiune socio-profesională, oripilat de marasmul moral al epocii, bântuit de obsesia morții pretimpurii și împins de angoasă și exasperare către autodistrugere, cu sănătatea ruinată, poetul s-a stins la o vârstă încă tânără. Debutul editorial a avut loc în 1968, cu Versuri, distins cu Premiul revistei „Luceafărul”. În 1970 îi apare culegerea Fragmente din regiunea de odinioară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
veni sfârșitul ar fi o soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de puritate: firul scabros al inspirației teșea în jurul său o pânză ce-l întemnița, de care putea să se elibereze numai prin leopardism: înțelegând
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a afirmat despre mediul literar toscan, care îi susținuse primii pași editoriali, că era aspru și crud.238 Polemică din jurul volumului Oboi scufundat, legată de presupusele preluări din ungarettianul Portul înmormântat, menționată și într-un capitol anterior, a adăugat o angoasa suplimentară și l-a îndemnat să adopte atitudine defensivă firească, uneori caracterizată de agresivitate verbală. Protestul lui Quasimodo i-a atins pe cei care scriau în stânga și în dreapta articole tendențioase despre el. Într-o scrisoare din 25 mai 1933 adresată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în jurul cărora se organizează ansamblul prozaic al poeziei: „Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru”, „Amintirile cu miros de farmacie curată”, „Când își freacă soarele pleoapa pe poteci”, „Cum rup liliecii bucăți de noapte din chilie” ș.a. Angoasa vibrează de multe ori în aceste versuri, un fond dramatic, grav stă gata să erupă: „În mine se rup trestii cu foșnet de hartie” sau „Mama, plâng mereu că un sfârșit de gamă”. Este evident că poetul produce o falie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]