6,567 matches
-
și congnitive (J.D. Gulefi, P. Boyer, S. Consoli și R. Olivier-Martin). Se consideră că există trei modele de personalitate normală și anume: Normalitatea statistică, cea care asimilează norma ca frecvență. În cazul acesta indivizii normali sunt indivizii medii, pe când indivizii anormali sunt considerați ca reprezentând categoria de indivizii devianți, care se abat de la medie. Nu trebuie însă confundat „anormalul” cu „anomalia”. Normalitatea ideală desemnează o stare de perfecțiune la care se aspiră. În acest caz, orice comportament care nu este conform cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru subiectul însuși, cât și pentru anturajul acestuia. În conformitate cu DSM-III-R, definiția personalităților patologice este mai extinsă în raport cu punctul de vedere a lui Schneider expus anterior. În sensul acesta se consideră că personalitățile patologice reprezintă structuri și modele de comportamente profund anormale, imprimate ca atare și inflexibile, rar adaptate sau chiar inadaptabile, de o gravitate suficientă pentru a provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Acest tip de manifestări pot fi în general recunoscute încă din perioada adolescenței, persistând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se poate conchide faptul că trăsăturile de personalitate constituie tulburări de personalitate în cazul în care ele sunt rigide, inadaptabile și responsabile fie de o alterare semnificativă a funcționării sociale sau profesionale, fie de o suferință subiectivă. Modelele de personalități anormale în sfera psihopatologiei pot fi reprezentate comparativ, în raport cu modelul normal al personalității, așa cum se poate vedea din schema de la pagina 424. ***Schemă, pag.424*** În schema de mai sus se poate vedea comparativ modelul normal al personalității (N) și modelul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea, comparativ, dinamica tipurilor de personalitate normală cu etapele sale caracteristice de dezvoltare (protecție - 1b; dezvoltare - 2b; adaptare/integrare - 3b), stabilizare (consolidare/independență - 4b) și declin (involuție - 5b; slăbirea performanțelor - 6b); iar pe de altă parte, dinamica tipurilor de personalitate anormală sau patologică cu „factorii morbigenetici” specifici, reprezentați prin conflicte (reacții - 1a), regresiune (nevroze - 2a), inadaptare (psihopatii - 3a), dezadaptare (psihoze - 4a), deteriorare (demențe - 5a) și deficiențe (oligofrenii - 6a). Din schema prezentată se poate desprinde faptul că cele două zone, cea a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
naturi care nu numai că sunt profund impresionabile de experiențele trăite, ci care le elaborează îndelung și în profunzime, fără a lăsa să se întrevadă ceva în afara lor” (E. Kretschmer). 4) Personalitățile psihastenic-obsesionale sau compulsive În această categorie de personalități anormale sunt incluse următoarele aspecte psihopatologice: personalitatea psihastenică (P. Janet), personalitatea obsesională sau compulsivă, personalitatea anancastă (K. Schneider), caracterul anal (S. Freud). Vom prezenta în continuare aspectele caracteristice ale fiecărei forme de mai sus. Personalitatea psihastenică se caracterizează prin tendința la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include următoarele tipuri psihopatologice: dezechilibrații de inteligență, dezechilibrații de sensibilitate, agresivi și imorali, dezechilibrații de voință, impulsivii. E. Dupré reia problema incluzând aceste tipuri de personalități anormale în grupa „dezechilibraților constituționali” în care include următoarele forme clinice: dezechilibrații constituționali de motilitate, constituția emotivă, constituția paranoiacă, constituția mitomaniacă, perversiunile instinctive (instabilitatea socio-profesională, tendința la delincvență, propensiunea la bufeele delirante). Astăzi, în acest grup de tipuri de personalități anormale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormale în grupa „dezechilibraților constituționali” în care include următoarele forme clinice: dezechilibrații constituționali de motilitate, constituția emotivă, constituția paranoiacă, constituția mitomaniacă, perversiunile instinctive (instabilitatea socio-profesională, tendința la delincvență, propensiunea la bufeele delirante). Astăzi, în acest grup de tipuri de personalități anormale sunt incluse personalitățile psihopatice, sociopatice și personalitățile antisociale. Acest tip de personalități au un caracter psihopatologic eterogen, marcat de natura lor dezechilibrată și antisocială. Din punct de vedere psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență față de ceilalți, o violență impulsivă și o insensibilitate rece”. Acești
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare și imature Acestea reunesc acele modele de personalități anormale caracterizate prin diferite grade sau niveluri de nedezvoltare psihică. Elementul caracteristic al acestui model este „starea de deficiență” a personalității globale a acestor categorii de indivizi. Starea de deficiență poate avea următoarele aspecte: Deficiența intelectuală, afectând, în diverse grade ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deficiențe de adaptare-integrare: starea de dependență familială sau socială, reprezentând o inadaptare pasivă a individului, starea de inadaptare activă caracterizată prin conflicte, conduite de tip deviant, delincventă, sociopatie, acte antisociale. 8) Personalitățile deteriorate Acest grup reunește acele modele de personalități anormale caracterizate prin degradarea progresivă, cu caracter ireversibil, a sistemului personalității și care survine ca urmare a evoluției clinico-psihiatrice a unor procese psihopatologice grave, la o personalitate complet structurată psihic. Deteriorarea este caracteristică proceselor psihopatologice care apar în cursul demențelor și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
finalizarea conduitelor și acțiunilor, reacții de opoziție, inactivitate, inerție, dezorganizarea conduitelor. Nivelul social: dezorientarea temporo-spațială, tendință la fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul acestui grup sunt reunite acele modele de personalități anormale caracterizate prin existența unor modificări structural-dinamice ale personalității consecutive evoluției îndelungate unui proces psihopatologic, de factură psihotică, care a operat o modificare profundă într-un anumit „sector” al aparatului psihic sau al sistemului personalității globale a individului. De regulă, acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
așa cum spuneam mai sus, a psihiatriei sociale și a igienei mintale. Tulburările psihice colective intrate în psihopatologie și psihiatrie prin intermediul modelului de gândire psiho-socială sunt diferit înțelese și tratate în raport cu boala psihică individuală. Prin tulburări psihice colective înțelegem acele manifestări anormale, care apar în situații de criză socială, stări anomice, de pierdere a reperelor valorice și a formelor de control și protecție socială. Ele se produc ca manifestări generale în cadrul unui grup comunitar-uman și sunt expresia și consecința acestor stări de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tinerii adolescenți, bătrânii, șomerii, emigranții, persoanele cu venituri materiale mici, familiile numeroase, grupele marginale sau minoritare etc.). O societate modernă, cu cât este mai bine organizată, cu atât este mai puțin tolerantă față de bolnavii psihici și de bolile mintale. Comportamentele anormale sunt supuse unei cenzuri riguroase, organismele de asistență ale acestora au un caracter represiv, iar morbiditatea este în continuă creștere. Progresul material face ca, în mod paradoxal, individul să fie mai vulnerabil la suferințele morale și mai puțin dispus să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din acest motiv trebuie precizat faptul că prin psihoză înțelegem afecțiuni psihice individuale, cu caracteristicile clinico-psihiatrice mai sus descrise, așa cum apar ele la o persoană etichetată ca bolnavă psihic în clinica de psihiatrie. În ceea ce privește psihozele colective, acestea sunt manifestări psiho-sociale anormale, morbide, care vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi; au un caracter relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind specifice pentru aceste etape de criză socială proliferarea zvonurilor, a unor fabulații absurde sau fantastice, a unor știri neîntemeiate, zvonuri, informații false etc. Ele sunt preluate în mod automat și necritic de populație favorizând apariția unor reacții și conduite anormale, a unor idei colective absurde și a unei stări de tensiune psiho-socială extremă. Toate acestea vor constitui cadrul favorabil al dezvoltării unor stări de neîncredere, angoasă, nesiguranță ducând în final la o importantă regresiune psiho-socială a grupului uman respectiv. 2
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anormalitatea comportamentelor, acțiunilor și modului de a gândi, atât ale individului, cât și ale grupurilor social-umane. Dincolo de aspectele pur psihologice și morale, instituțiile și normele statului stabilesc, sau, mai exact, statuează, în virtutea „legilor” sale, ceea ce este normal și ceea ce este anormal. În sensul acesta normalitatea este înțeleasă ca fiind „conformitatea” cu legile statului, iar anormalitatea reprezintă tot ceea ce „contravine” legilor statului. Din această perspectivă, anormalitatea se distanțează considerabil de semnificația sa patologică, devenind, în primul rând, atitudine și acțiune antisocială. Asistăm
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face o delimitare între boala psihică individuală, care este în primul rând și poate exclusiv, un fapt medical sau, mai exact, medico-psihologic și tulburările psihice colective sau psihozele colective, analizate de noi în capitolele precedente și care reprezintă „fenomene psiho-sociale anormale” ale colectivităților umane. Dacă „boala psihică” a individului este o „tulburare medicală”, se poate spune același lucru despre „psihozele colective”? Putem oare medicaliza sau, mai exact, psihiatriza masele și, utilizând aceleași criterii, ca în cazul clinicii psihiatrice? Nu! De altfel
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în plan social, familial, profesional etc. Atitudinea medicală, ca de altfel și celelalte de mai sus, a variat în decursul epocilor istorice. Ceea ce caracterizează atitudinea medicală de factură psihiatrică este tendința de „a vedea” peste tot „tulburări psihice” și „personalități anormale” de diferite forme, intensități și stadii de evoluție. Prestigiul profesiunii medicale implică o notă de „savantă superioritate” care o separă de „profanii nespecialiști”. Această atitudine aduce o notă de mister care este proiectată asupra diagnosticului clinic și o notă de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în esența ei, bolnavul psihic este produsul societății sale. H. Damaye, care a consacrat un studiu extrem de nuanțat al raporturilor psihiatriei cu civilizația, afirmă că „alienistul vede peste tot nebuni”, specificând că „psihiatrul vede, în viața liberă, dar frământată, numeroși anormali mintali sau sexuali”. Această „viziune psihiatrică asupra vieții” creează o mentalitate, o atitudine critică și nuanțată a vieții sociale. Rezultă de aici, în mod clar, că dincolo de funcția sa pur medicală, psihiatrul are și un rol precis în stat (A
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și scene în mișcare, așa cum apar ele în cursul viselor. Oniroidie: este definită ca infiltrarea construcțiilor de vise în gândirea vigilă. Onomatomanie: repetarea mintală, cu caracter obsesiv, a unor cuvinte sau grupe de cuvinte, împotriva voinței bolnavului, acesta recunoscând caracterul anormal al acestui fenomen. Opoziție: atitudine patologică prin care un bolnav psihic se opune la solicitările externe. Palilalie: tulburare de limbaj constând în repetarea iterativă a silabelor, cuvintelor sau frazelor. Panică: atac subit de anxietate asociat cu manifestări somatice, trăit cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindromul demențial, sindromul psiho-organic cerebral etc. Sitiofobia: refuzul voluntar de a ingera băuturi sau alimente. Sociogeneza: totalitatea factorilor etiologici din mediul social cu efect morbigenetic asupra individului sau al grupului social, responsabil de apariția tulburărilor psihice. Status: existența unei stări anormale sau patologice specifice, care întrunește condițiile unei dezvoltări morbide specifice. Stereotipii: repetarea invariabilă, cu caracter patologic, a unor gesturi sau acte, expresii mimice sau verbale, iraționale ale bolnavilor psihici. Stigmate: semne unice sau asociate, cu caracter obiectiv, desemnând o stare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-i conferă o anumită configurație psihică (psihotip) și somatică (biotip) și care poate constitui terenul neobligatoriu, pe care se pot dezvolta anumite tulburări psihice. Torpoare: încetinirea progresivă a activității psihice, cu ușoară dezorientare, care apare în sindromul confuzional. Toxicomanie: apetența anormală și prelungită, devenită obișnuință, pentru consumul de droguri psihotrope sau psihodisleptice, cu consecințe patologice grave, psihologice, neurologice, somatice și sociale pentru individ. Travestismul: adoptarea de către individ a ținutei vestimentare, a modului de conduită și atitudini specifice persoanelor de sex opus
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
superstițiosul, fanaticul, sălbaticul, delirantul. De fapt, sunt variante de imaturitate și nedesăvârșire paideutică. Psihologia clasică pretinde că toate aceste tipuri își au sorgintea în „eternul copil” care se ascunde în fiecare om. Este morfologia naivității - normală la vârsta copilăriei, dar anormală și periculoasă la vârsta maturității. Toți aceștia - adică o mare parte a populației - sunt receptivi la cultura de masă și pot fi ușor manipulați. Începând din anii ’60-’70, adică odată cu proliferarea la nivel planetar a mijloacelor audiovizuale - și în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
societății libere diferența, deși considerabilă, nu era așa de mare10. Impresia de familiaritate poate dilua orice analiză de acest tip, ce tinde să impună ideea caracterului deosebit al regimului social pe care l-am traversat. Cu toate acestea, orice situație anormală poate deveni, în timp, familiară. În acest sens, se vorbește uneori de „banalitatea răului”. Această expresie a fost creată de Hannah Arendt (1991) și este relativă la ceea ce se petrece în domeniul totalitar. Dar ea are în vedere capacitatea omului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care trebuiau să le predea la stat. Ea se destăinuie: „Familia a jucat un rol important și cred că pentru oricine, în perioada aceea, familia constituia un fundament, o bază solidă. Acolo relațiile erau normale, deși în exterior totul era anormal”. Un alt profesor evoca paradisul pierdut al copilăriei, „jalea” care a cuprins familia sa din Basarabia când bunicii au fost deportați, unchii arestați, iar restul nevoiți să ia calea refugiului. În România, aceeași sărăcie și nesiguranță: „Problema grea la sat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]