1,135 matches
-
subofițeri și soldați, precum și 4.680 de soldați din rândul negrilor. Africa Orientală Germană avea graniță comună cu Mozambicul Portughez, Congo Belgian și cu Kenya și Rhodesia de Nord (ce aparțineau britanicilor), toate fiind controlate de numeroasele forțe militare ale Antantei, bine aprovizionate, dotate și instruite. Deși colonelul se afla sub autoritatea nominală a guvernatorului Heinrich Shnee (1878-1949), care era adeptul acordului de la Berlin, ce stipula neimplicarea posesiunilor coloniale în acțiuni militare, ele rămânând neutre în caz de război, baronul a
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
distrugeri importante și cu interceptarea căilor de comunicație. Astfel, acțiunile militare a forțelor armate germane conduse de în Africa au continuat până pe data de 14 noiembrie 1918, atunci când el a aflat din documentele prizonierului britanic Hector Croud că Germania și Antanta au semnat armistițiul de la Compiegne. Deși neînvins și cu armata pe picior de luptă, Paul von Lettow-Vorbeck a decis să capituleze. Ceremonia de capitulare a avut loc pe 23 noiembrie 1918 la Mbaala, în Zambia. La acel moment, armata sa
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
zbor, cu u viteză medie de 173 km/h. În august 1927, pilotând un avion Gourdou Lesseur urcă până la 9403 m, stabilind recordul de altitudine al României, recordul mondial fiind de 11 700 m. În 1928 participă la concursul Micii Antante și Poloniei, la care au participat 22 de echipaje din România, Iugoslavia, Cehoslovacia și Polonia. În octombrie 1928, pilotând tot avionul Gourdou realizează un nou record de altitudine, de 10 618 m. În zilele de 11 și 12 octombrie 1930
Romeo Popescu () [Corola-website/Science/330862_a_332191]
-
ajuns la 10.000 pe zi, la un moment dat, germanii au fost în imposibilitatea de a înlocui pierderile lor. După ce ofensiva germană finală a fost oprită de aliații europeni(ofensiva de primăvară), americanii au jucat un rol central alături de Antanta în ofensivă de 100 de zile . Victorie asupra Germaniei s-a înregistrat la 11 noiembrie 1918. Marea Britanie, Franța și Italia a impus sancțiuni economice severe Germaniei în Tratatul de la Versailles. Senatul Statelor Unite nu a ratificat Tratatul de la Versailles, în schimb
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
părți, epuizate, la începutul anului 1921 au semnat un tratat de pace de compromis la Riga, împărțind teritoriile disputate din Belarus și Ucraina, între cele două părți combatante. Aceste achiziții teritoriale au fost recunoscute de un acord internațional încheiat cu Antanta. Tratatul a dat Poloniei frontierei de est și dincolo de ceea ce delegațiile de la Paris și-au pus în gând și a adăugat Poloniei o populație de 4.000.000 ucraineni, 2.000.000 de evrei, și 1.000.000 belaruși la
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
de către Germano-Austrieci a țărilor baltice, a Poloniei rusești, a Bielorusiei și a Ucrainei, în schimbul unei autonomii parțiale a populațiilor slave din anumite teritorii ale Germaniei și Austriei, anume Poznania, Silezia de sus, Galiția și Bucovina. Acest tratat, ne-recunoscut de Antantă și de România, nu a rămas valid decât timp de câteva luni, deoarece Puterile centrale s-au recunoscut învinse în noiembrie 1918 (Austro-Ungaria pe 3 noiembrie, Germania pe 11). În decursul lunii noiembrie 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, în timp ce Austro-Ungaria se
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
de apărare, compusă din 20 divizii cehoslovace, 12 divizii iugoslave și 8 divizii române (România având 15 mari unități pregătite sa riposteze eventual împotriva Bulgariei. De abia prin bunele raporturi între România și Cehoslovacia a fost posibila asocierea, în Mica Antanta (Mica Înțelegere) împreună cu Iugoslavia. La aniversarea a zece ani de la Armistițiu și crearea statului cehoslovac, președintele Tomáš Garrigue Masaryk la întâmpinat pe atașatul militar român Racovitză cu o strângere de mână la 11 noiembrie 1928. A fost repartizat la Inspectoratul
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
La 13 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor Poporului emite decretul prin care Șcerbaciov este declarat „dușman al poporului și pus în afara legii”. În noiembrie 1918, după capitularea Puterilor Centrale, Șcerbaciov se deplasează la București, unde intră în negocieri cu reprezentanții puterilor Antantei, conduși de generalul Berthelot. Cu această ocazie, va fi decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceză. A ajuns la un acord cu Berthelot de sprijinire de către acesta a trupelor alb-gardiste. La 30 decembrie 1918 ajunge la Ekaterinodar, unde
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
punctul în care au fost create în mod spontan comitete civile italiene de solidaritate și de asistență, rezervate cetățenilor români și familiilor lor rămase în patrie. O bună parte dintre prizonierii etnici români, odată cu intrarea României în război de partea Antantei, au dorit să fie înrolați în unități militare naționale de parte aliaților, la fel cum se procedase cu polonezii, cehii, slovacii și iugoslavii din Armata Austro-Ungară. Activitatea de influențare a factorilor de decizie din Italia a debutat cu memorii trimise
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
din Austro-Ungaria”, proiect ale cărui lucrări au fost ulterior continuate la Paris în februarie 1918, Londra și Roma. În urma derulării acestui proiect, activitățile emigraților cehoslovaci, sârbi, polonezi și români au devenit coordonate, în sensul determinării atât a factorilor decizionali ai Antantei de „a-și modela corespunzător atitudinea față de situația prizonierilor de război”, cât și în sensul susținerii destrămării de facto a Dublei Monarhii. Pentru a-l determina pe ministrul de externe italian (baronul Sidney Sonnino) să nu se mai împotrivească destrămării
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
afirmație susținută de către Gorge Coroamă în „Siamo de novo Insieme”. Primul detașament al noii legiuni a intrat în dispozitivul de luptă de pe front la data de 24 octombrie 1918, pentru a lupta până pe 3 noiembrie 1918, data încheierii armistițiului dintre Antantă și Austro-Ungaria, în cadrul bătăliei de la Vittorio Veneto. În condițiile în care războiul se terminase dar pacea era încă departe, soldații au continuat să fie încadrați, echipați și antrenați. În concepția liderilor mișcării naționale românești, acești soldați care urmau să se
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Mondial și a existat între 22 octombrie 1918 și 10 iulie 1919. Constituirea unei Legiuni pe pământ francez a fost una din preocupările principale ale emigrației române. În intenție, această Legiune ar fi urmat să contribuie la efortul militar al Antantei pe Frontul de Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor factorilor de decizie ai Antantei, cât și datorită neînțelegerilor dintre reprezentanții emigrației române. În Franța
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
Legiune ar fi urmat să contribuie la efortul militar al Antantei pe Frontul de Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor factorilor de decizie ai Antantei, cât și datorită neînțelegerilor dintre reprezentanții emigrației române. În Franța se aflau pe lângă prizonierii etnici români din Transilvania și Bucovina - soldați ai Austro-Ungariei luați prizonieri în cursul luptelor din Serbia (unii încă din 1914) și Macedonia, militari ai Armatei Române
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
la mai multe publicații, printre care "Timpul", "Conservatorul", "Adevărul" și "Dimineața". Între 1900-1914 și-a condus propria revistă, "România ilustrată", în paralel cu colaborarea la alte gazete. Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Pentru aceasta a fost declarat "persona non-grata" de către mareșalul german Mackensen după semnarea Păcii de la Buftea în anul 1918. După încheierea Primului Război Mondial a intrat în politică, devenind membru al Partidului Național Liberal. A fost ales deputat în anul 1920, iar
Ion Rusu Abrudeanu () [Corola-website/Science/331210_a_332539]
-
Arabe contra stăpânirii otomane S-ar putea ca aceasta i-a procurat simpatie în rândurile cercurilor oficiale britanice, care l-a ajutat la obținerea mai târziu a funcției de Muftiu al Ierusalimului. După cucerirea Palestinei și a Siriei de către puterile Antantei, în anul 1919 Amin al-Husseini a activat la Damasc în suita lui Djibril Haddad, ofițer de origine libaneză, însărcinat cu securitatea generală din partea regimului înscăunat de emirul Feisal ibn Hussein în Siria. În vara aceluiaș an al-Husseini a organizat o
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Sarajevo, din 1914, văzând atitudinea indecisa a guvernului italian față de Austria, a subliniat în rapoartele sale din București, pericolele iminențe care pândeau Italia, în caz de victorie a Puterilor Centrale, precum și posibila apariție a unor conflicte cu unele dintre puterile Antantei, în special Franța și Rusia. Din această perspectivă a sustinut necesitatea încheierii unor acorduri speciale cu Anglia, pe care o vedea, alături de Italia, ca fiind interesată de conservarea echilibrului Balcani. După ultimatumul austro-ungar dat Șerbiei, a primit instrucțiuni să solicite
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
acord a avut o semnificație politică importantă, deoarece a reprezentat pe de o parte, amenințarea materializării unui posibil atac comun pe două fronturi pentru Austria, iar pe de altă parte a oferit mai multă greutate argumentelor Italiei în negocierile cu Antanta. Între timp, Antonino di Sân Giuliano, a fost înlocuit în funcția de ministru de externe de Sidney S. Sonnino, partizan al încheierii unei alianțe cu România, în vederea unei intervenții comune în conflict. După negocieri intense, la 6 februarie 1915, a
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
un nou acord bilateral, în care cele două guverne își garantau asistență militară reciprocă în cazul unui atac neprovocat executat de Austria. Ulterior, guvernul român, prin persoana lui Ionel Brătianu, a cerut Italiei să nu să se angajeze de partea Antantei fără a-l consulta în prealabil, dar pentru că partea italiană încheiase deja negocierile secrete cu Antanta, a făcut ca România să fie pusă în fața unui fapt împlinit. Momentul a fost unul delicat în relațiile dintre cele două țări, Fasciotti trebuind
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
unui atac neprovocat executat de Austria. Ulterior, guvernul român, prin persoana lui Ionel Brătianu, a cerut Italiei să nu să se angajeze de partea Antantei fără a-l consulta în prealabil, dar pentru că partea italiană încheiase deja negocierile secrete cu Antanta, a făcut ca România să fie pusă în fața unui fapt împlinit. Momentul a fost unul delicat în relațiile dintre cele două țări, Fasciotti trebuind să depună eforturi susținute în anii care au urmat pentru revenirea la relații mai cordiale.
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
a realităților și cu o viziune proprie asupra evoluției evenimentelor istorice. Edificator pentru acest aspect este ceea ce afirma în vara anului 1914, la izbucnirea războiului: Take Ionescu a fost un susținător al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La 10 iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, în urma căreia Partidul Conservator-Democrat condus de Take Ionescu a fost cooptat la guvernare, participând la votarea și aprobarea principalelor legi care vor reglementa societatea postbelică: legea reformei agrare și legea
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
de către armata franceză a generalului Berthelot. În urmă Primului Război Mondial, Șerbia s-a unit cu Muntenegru și alte teritorii locuite de slavi din fostul Imperiu Austro-Ungar, formând Iugoslavia, numită inițial Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Între 1920-1921 s-a format Mică Antanta, o alianță între România, Iugoslavia și Cehoslovacia cu scopul de a preveni revizionismul maghiar și pentru a împiedica întoarcerea Casei de Habsburg la putere. Aceasta s-a destrămat în 1938, din cauza presiunilor teritoriale germane asupra Cehoslovaciei. În 1937 Iugoslavia semnează
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
I. Lapedatu a participat din partea Băncii Naționale a României la cele patru " Conferințe ale Băncilor de Emisiune din Mica Înțelegere", reunind Cehoslovacia, Iugoslavia și România la București (1934), Belgrad (1936), Praga (1936) și din nou la București (1937). Mica Înțelegere (numită și Mica Antantă) și-a încetat activitățile în 1938 din cauza ocupării Cehoslovaciei de către Germania. În 1936 a făcut parte din delegația BNR la prima " Conferință a Băncilor de Emisiune ale statelor din „Antanta Balcanică”" la Atena care a reunit Yugoslavia, Grecia, Turcia și
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
din nou la București (1937). Mica Înțelegere (numită și Mica Antantă) și-a încetat activitățile în 1938 din cauza ocupării Cehoslovaciei de către Germania. În 1936 a făcut parte din delegația BNR la prima " Conferință a Băncilor de Emisiune ale statelor din „Antanta Balcanică”" la Atena care a reunit Yugoslavia, Grecia, Turcia și România. iar în 1937 a participat la a doua conferință de la Ankara. Ion I. Lapedatu a debutat încă din anii liceului, publicând în "Gazeta Transilvaniei" din Brașov (1897) și în
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
Naționale Române. În acest context, unitățile din etnici români care s-au aflat la Pragu trebuiau să revină în Transilvania conform indicațiilor Senatului de la Viena. Convenția de armistițiu care a fost semnată la Belgrad la data de 13 noiembrie între Antantă - reprezentată de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul Karolyi, a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz fixând o linie de demarcație între trupele Antantei si acelea ale Ungariei, într-un context în care teritoriile aflate la sudul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
armistițiu care a fost semnată la Belgrad la data de 13 noiembrie între Antantă - reprezentată de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul Karolyi, a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz fixând o linie de demarcație între trupele Antantei si acelea ale Ungariei, într-un context în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului meaghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Astfel, exercitarea autoritatii Consiliilor Naționale a devenit dificilă. Cadrul Convenției lăsând loc
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]