3,784 matches
-
mijloace necesare realizării lor. Permite coordonarea eforturilor în direcțiile stabilite de către manageri și impune respectarea următoarelor cerințe: − aprecierea corectă a condițiilor actuale și viitoare; 16 − analiza impactului factorilor externi și interni în procesul de elaborare concretă a prognozelor, planurilor, programelor; − antrenarea specialiștilor la fixarea obiectivelor. Obiectivele, primele elemente în care se concretizează previziunea, trebuie să reflecte specificitatea organizației ,, să fie măsurabile și - mai ales - realiste ".. Rezultatele previziunii se împart în funcție de orizont, grad de detaliere și obligativitate în trei categorii principale. − prognozele
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
de comunicație; − existența unor programe de acțiune precise; − eșalonarea rațională a deciziilor la nivelurile de conducere în cadrul organizației; − practicarea largă a delegărilor de autoritate; − informarea reciprocă, operativă a cadrelor de conducere și a celor de execuție cu privire la desfășurarea acțiunilor. d. Antrenarea Funcția de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul organizației să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează. Deci scopul antrenării, care are un pronunțat caracter
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
unor programe de acțiune precise; − eșalonarea rațională a deciziilor la nivelurile de conducere în cadrul organizației; − practicarea largă a delegărilor de autoritate; − informarea reciprocă, operativă a cadrelor de conducere și a celor de execuție cu privire la desfășurarea acțiunilor. d. Antrenarea Funcția de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul organizației să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează. Deci scopul antrenării, care are un pronunțat caracter operațional, este implicarea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
execuție cu privire la desfășurarea acțiunilor. d. Antrenarea Funcția de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul organizației să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează. Deci scopul antrenării, care are un pronunțat caracter operațional, este implicarea cât mai profundă, cât mai eficace a personalului de execuție și de conducere la realizarea obiectivelor ce-i revin, deduse din obiectivele organizației. Funcția de antrenare presupune : − precizarea de către conducător a funcției
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
factorilor care îl motivează. Deci scopul antrenării, care are un pronunțat caracter operațional, este implicarea cât mai profundă, cât mai eficace a personalului de execuție și de conducere la realizarea obiectivelor ce-i revin, deduse din obiectivele organizației. Funcția de antrenare presupune : − precizarea de către conducător a funcției fiecărui subordonat; − evaluarea capacităților acestuia și a concordanței lor cu sarcinile trasate; − evaluarea rezultatelor și diferențierea aprecierii activității subalternilor în funcție de acestea; − folosirea adecvată a pârghiilor motivării materiale și morale a personalului; Fundamentul
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
presupune : − precizarea de către conducător a funcției fiecărui subordonat; − evaluarea capacităților acestuia și a concordanței lor cu sarcinile trasate; − evaluarea rezultatelor și diferențierea aprecierii activității subalternilor în funcție de acestea; − folosirea adecvată a pârghiilor motivării materiale și morale a personalului; Fundamentul antrenării îl reprezintă motivarea, ce rezidă în corelarea satisfacerii necesităților și intereselor personalului cu realizarea obiectivelor și sarcinilor atribuite. Motivarea, în funcție de modul de condiționare a satisfacțiilor personalului, de rezultatele obținute, este pozitivă sau negativă. Caracteristic managementului științific este conceperea motivării și
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
motivarea, ce rezidă în corelarea satisfacerii necesităților și intereselor personalului cu realizarea obiectivelor și sarcinilor atribuite. Motivarea, în funcție de modul de condiționare a satisfacțiilor personalului, de rezultatele obținute, este pozitivă sau negativă. Caracteristic managementului științific este conceperea motivării și, implicit, a antrenării pe baza așa-numitelor scări motivaționale, adică a elementelor care prezintă interes pentru componenții organizației, a necesităților acestora, ordonate în funcție de succesiunea în care trebuie avute în vedere. Dintre scările motivaționale considerate cu precădere în literatura de specialitate menționăm pe cea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
scările motivaționale considerate cu precădere în literatura de specialitate menționăm pe cea a lui Maslow 6, care cuprinde următoarele categorii de necesități: fiziologice, securitate și siguranță, contacte umane și afiliere la grup, statut social și autorealizare Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivării personalului să întrunească simultan mai multe caracteristici: − să fie complex − să fie diferențiat − să fie gradual e. Control - evaluare Funcția de evaluare-control poate fi definită ca ansamblul proceselor prin care performanțele organizației, subsistemelor și
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
responsabilități: − orientarea organizației în conformitate cu obiectivele stabilite − activitatea cu oamenii − direcționarea activității în funcție de particularitatea domeniului Relațiile de management sunt raporturile stabilite între componenții unui sistem și între aceștia și componenții altor sisteme în procesele previzionării, organizării, coordonării, antrenării și control-evaluării activității organizației. În general, relațiile de conducere iau naștere în cadrul acțiunii de influențare a obiectului condus de către subiectul conducător. Ele pot fi relații de colaborare sau conflictuale. Ele sunt raporturi între șefi și subordonați, între manageri și executanți
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
receptarea frumosului artistic, prin transmiterea emoției ar tistice, prin configurarea și dezvoltarea trăirilor estetice. - Scopul cognitiv urmărește accesul receptorului la un nivel complex de cunoaștere, „conducând spiritul de la aspectul cognitiv, rațional, la cel al reprezentării, al sensibilizării [...], cultivând ambiguitatea și antrenarea receptorului întro participare la problema tizarea situațiilor prezentate“ (Bogdan Pârvu, Dicționar de genetică literară). Diversitatea acestor scopuri și varietatea mesajelor, a circumstanțelor în care se produc și se transmit acestea determină multitudinea tipurilor de comunicare. În funcție de aceste variabile, principalele forme
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei politici inedite, rezumată prin declarația de la 9 mai 1950, bazată pe libera adeziune, pe democrație, pe prudența etapelor, pentru a doborî trinomul ucigător și infernal război-înfrîngere-revanșă, realizînd reconcilierea și antanta franco-germană. Al doilea aspect este constituirea unei forțe de antrenare care a reușit să angajeze în această aventură europeană și alte familii politice, care, la rîndul lor, și-au pus amprenta prin specificul lor, fie că este vorba de socialiști, de liberali sau, în Franța, de generalul de Gaulle și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
că în Europa s-a ivit un concurent puternic Germania, care se bazează pe știință, muncă, progres tehnic, talent organizatoric. Rivalitatea a devenit inevitabilă, polarizând Europa între "perfidul Albion" și Germania, între Puterile Centrale și Rusia. În viziunea lui Stere, antrenarea Rusiei împotriva Puterilor Centrale este opera Angliei. Rusia este cea împinsă la declanșarea Primului Război Mondial pentru a-și asigura supremația în spațiul fostului Imperiu Bizantin împotriva Imperiului Habsburgic și a Germaniei, pentru ca Marea Britanie să nu fie "deranjată" în dominația de peste mări
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este augmentată prin surpriza altei succesiuni de elemente decît cea atribuită de normă și aflată în expectația vorbitorilor. De asemenea, textul artistic se poate diferenția de folosirea obișnuită a limbii și printr-o utilizare aglomerată a construcțiilor fixe, printr-o antrenare a formelor discursului repetat în însăși fundamentarea textului, cum se întîmplă în cultura română cu unele lucrări ale lui Anton Pann, Costache Negruzzi și Ion Creangă. Uneori însă și texte de altă natură decît cea literară, precum cele sapiențiale, sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raport între două idei. Ca atare, orice intuiție este descoperirea unui obiect al lumii, a unei idei sau analiza unui sentiment, dar ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o exprimare, o antrenare a mijloacelor limbii, fiindcă spiritul, în general, și, deci, și intuiția nu se poate manifesta fără limbă. Dar, crede Croce, întrucît intuiția și expresia se nasc simultan, ele devin identice, astfel încît, o dată cu intuiția unui obiect, se profilează și forma
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poezie se deschide în mai mare măsură spre resorturile care potențează acest individ în efortul său de a realiza, cu ajutorul imaginilor, o lume în sine și pentru sine. Prin urmare, dintre creatorii de literatură, poetul este cel mai predispus în antrenarea eului propriu, trăirea, sentimentul fiind prin excelență fenomene individuale. O problemă care se naște în acest caz este dacă totuși prin faptul că se realizează în această manieră singularizantă poezia poate accede la generalitate, fiindcă altfel raportarea ei la filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a interpreta lumea. Personalitatea sa, care marchează intens acest mod de a gîndi, se răsfrînge și în modul de a reda rezultatul gîndirii, care se poate face fie printr-o adresare exclusiv către rațiune, în manieră științifică, fie printr-o antrenare simultană și a sensibilității și a imaginației, în manieră literară. Această multiplă posibilitate de realizare a operelor filozofice oferă condiții ca unele dintre ele să poată fi evaluate și ca opere literare. Pe de altă parte, literatura are și ea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manifestate în modul cel mai evident la nivel lexical, prin utilizarea termenilor, a unor cuvinte selecționate, riguros definite, de obicei cu semnificație unică și, de aceea, și cu desemnare unică 355. În aceste condiții, polisemia este restricționată înainte de context, înainte de antrenarea cuvîntului într-un lanț comunicativ care să-i dea un sens și să-i particularizeze semnificația. Filozofia face parte dintre producțiile alternative ale spiritului, deoarece activitatea gînditorilor se desfășoară printr-o sumă de eforturi paralele, uneori, este drept, cu scopuri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alt aspect al manifestării înțelepciunii în raport cu limbajul și limba ține de modul cum este folosită limba. Avînd limba ca obiect de studiu, atît filozofii, cît și lingviștii o folosesc în virtutea unor opțiuni conștiente, iar nu în mod indiferent prin simpla antrenare în procesul de comunicare curentă. O formă obișnuită a acestui aspect decurge din latura teoretică de cercetare a limbii și de observare a faptului că este necesară ameliorarea unora dintre elementele ei, și se concretizează în latura practică de dirijare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a dobânzii și a banilor, Ed. Științifică, București, 1970 de propagare a fenomenelor de creștere sau depresiune de la o țară la alta prin canalul schimburilor externe, îl au cele reunite în mecanismul multiplicatorului, care descrie și măsoară intensitatea fenomenelor de antrenare"7. Cu toate că sinteza lui Keynes se bazează în principal pe analiza situației economice interne, conceptele pot fi extinse și în vederea explicării mutațiilor care au loc în structura schimburilor externe, de-a lungul evoluției fenomenului de creștere economică. Multiplicatorul comerțului exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
interne, conceptele pot fi extinse și în vederea explicării mutațiilor care au loc în structura schimburilor externe, de-a lungul evoluției fenomenului de creștere economică. Multiplicatorul comerțului exterior, comparativ cu teoria neoclasică, interpretează aportul exporturilor pentru economie prin prisma efectului de antrenare realizat și nu al valorii produselor importate în schimbul acestora. În același timp, un element de noutate apare la Keynes, atunci când acesta consideră că avantajele realizate în urma angrenării în relațiile comerciale internaționale au caracter național, fiind specifice doar anumitor țări și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
în cadrul multiplicatorului comerțului exterior este deținut de înclinația marginală spre import, specifică atât bunurilor destinate producției cât și consumului, care evidențiază proporția în care venitul suplimentar realizat pe calea exporturilor, se scurge în exterior fără a realiza o reacție de antrenare în interior. În același timp, multiplicatorul reprezintă un factor important în 7 S. Pralea, Op. Cit., p. 233 explicarea propagării de la o țară la alta, prin intermediul comerțului exterior, a fenomenelor de creștere cât și a celor de recesiune. Astfel, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
acest context, autorul introduce un nou model de multiplicator specific modelului concurenței monopoliste și care acționează doar în anumite sectoare. Potrivit lui, o țară, care deține un nivel de superioritate inițial în sectoarele caracterizate de exporturi cu un grad ridicat de antrenare, poate beneficia cumulat de postura sa privilegiată. Multiplicatorul permite în același timp analiza complexă a investițiilor străine directe, Fr. Perroux considerându-le ca fiind creatoare de comerț internațional, lucru total diferit comparativ cu viziunea clasică asupra comerțului internațional, când mobilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
investițiilor directe asupra structurilor economice și relațiilor comerciale externe, autorul afirmă că "cu cât o ramură are legături mai intense, atât în amonte, cât și în aval, cu atât o investiție inițială efectuată în cadrul ei va exercita un efect de antrenare mai puternic pe planul investiției, producției și schimburilor externe"9. În general, în literatura de specialitate există două categorii de efecte ale schimburilor externe de bunuri și servicii asupra sistemului economic dintr-o anumită țară: 1. efecte statice ale comerțului
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
internă a tehnologiilor de ultimă oră și a produselor cu un nivel ridicat de calitate deține un rol esențial în vederea îmbunătățirii potențialului de creștere a productivității cât și acumulării unei mase critice de investiții străine directe, care produce efecte de antrenare atât pe verticală cât și pe orizontală asupra întregului sistem economic național; creșterea afluxului valoric anual de investiții străine directe cât și a celor de portofoliu datorită procesului de deschidere a economiei naționale. Astfel, în prima parte a perioadei de
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
valoare absolută (exporturile au crescut în perioada considerată de aproape 2,6 ori, iar importurile s-au majorat, ușor mai accentuat, de aproximativ 2,7 ori). Cu toate acestea, "România nu și-a îmbunătățit performanțele, ba chiar dimpotrivă (efect de antrenare fără efect de învățare). Simetria concesiilor tarifare la momentul aderării și faptul că aderarea s-a produs într-un moment neprielnic (România intra într-o perioadă de recesiune, iar celelalte țări, oricum mai avansate pe calea reformei, erau în plină
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]