2,449 matches
-
multe din situațiile existențiale în care m-aș fi aflat, pornind de la persoană, de la bunătatea ei naturală. Pornind de la această premisă, reflecția de față are scopul de a propune teme de actualitate despre persoană, conștiință, experiență morală, realitatea bolii, criza antropologică, violență și spiritualitate, și de a ajuta la repunerea pe baze solide a concepției despre persoană, respectul față de valoarea și demnitatea ei, în orice etapă a existenței sale. Temele propuse, unele publicate deja în câteva reviste, evident aici reelaborate, se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înțelegerii corecte a temelor propuse. Ele nu oferă răspunsuri definitive la problemele care sfidează persoana, ci propun piste posibile de reflecție în vederea unui dialog amplu și coerent cu autorii care propun teme asemănătoare tratate din perspective diferite. REFLECȚII DESPRE CRIZA ANTROPOLOGICĂ ACTUALĂ Introducere Punctul nostru de plecare a fost observarea atentă a schimbărilor rapide ale societății în care trăim și analiza radiografică în interiorul comunității, în cadrul căreia referința principală este persoana și dimensiunea sa orizontală și verticală. Pe de o parte, simpla
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
persoana se simte paralizată de indecizie pentru că suferă aproape în mod pasiv deciziile altora, luate în numele tuturor, și trăiește asemenea unui actor ingenuu care experimentează incapacitatea de a lua poziție de unul singur. Există mai multe opinii legate de criza antropologică actuală, pe care le-am identificat fără pretenția de a le epuiza în criza științelor umane, criza valorilor, slăbirea concepției despre Dumnezeu, care în mod inevitabil conduc la slăbirea concepției despre om. 1. Posibile cauze ale crizei 1.1 Criza
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
umane, criza valorilor, slăbirea concepției despre Dumnezeu, care în mod inevitabil conduc la slăbirea concepției despre om. 1. Posibile cauze ale crizei 1.1 Criza științelor umane - E. Husserl După concepția filosofului austriac Edmund Husserl (1859-1938), problemele legate de criza antropologică actuală își au originea în poziția științei obiectiviste-naturaliste: „ceea ce ea numește lume obiectivă reprezintă tot ceea ce există, fără a lua deloc în considerare faptul că nicio știință obiectivă nu poate face dreptate subiectivității care realizează știința”. În timp ce spiritul există ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lumii spiritului. De la această concepție a omului ca individ, derivă cultura individualismului unde centrul de referință este mereu individul absolut, motiv pentru care interesul maxim este viața proprie în defavoarea vieții și morții celuilalt. Una dintre cauzele majore ale acestei problematici antropologice o constituie ruptura dintre trecut și actualitate, cu pretenția de a refuza unele valori îngropate în tradiția care nu mai valorează. „Colapsurile morale ale timpului nostru pornesc de aici: de la această lipsă a memoriei, de la acest deficit de amintire care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
reușește să estetizeze orice obiect al cunoașterii. Aceste realități surprind în mod clar viziunea distorsionată despre omul dezlipit de tot ceea ce ar putea să-l ajute să descopere identitatea sa umană, socială, morală, istorică, chiar și creștină. 2. Regândirea bazelor antropologice 2.1 Omul ființă istorică și morală Recunoaștem că istoricitatea face parte din însăși structura ființei noastre și a o nega înseamnă a se nega pe sine. Orice om este cufundat în istorie, are o istorie și face istorie. Memoria
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
punct de inserție și de legătură cu experiența credinței. În trecut, întrebarea despre sens își afla răspunsul în polarizarea întregii gândiri în jurul Transcendentului și în înțelegerea religioasă a vieții, fără ca credința să pună o problemă radicală de legitimare. Odată cu cotitura antropologică a gândirii moderne și cu polarizarea asupra omului, a baricentrului structural și interpretativ al realității, imaginea sensului a devenit problematică. Această schimbare este percepută și trăită ca o relativizare a autorității și a tradiției, ca o autonomie a conștiinței și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cerere, în realitate, cerem cuiva să aibă grijă de noi. Atunci a răspunde înseamnă a avea grijă, fapt care-l presupune pe celălalt ca subiectivitate și această recunoaștere, într-un fel, ne face să ne odihnim în celălalt. Concluzie Criza antropologică oarecum voalată de un mod utilitarist și nereligios de a gândi despre om manifestă faptul că descoperirile tehnice și progresul științei, însoțite de o creștere a bunăstării personale și sociale, în favoarea unora și în defavoarea multora, nu întotdeauna se dezvoltă împreună cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Adevărata problemă constă în necesitatea de a reda adevăratul chip al persoanei umane, în pofida unei viziuni restrictive despre valoarea și drepturile ei, având în vedere și piedicile de natură economică și socială care, de fapt, se referă la o criză antropologică profundă. FENOMENUL GLOBALIZĂRII ÎN REFLECȚIA SOCIALĂ A PAPEI IOAN PAUL AL II -LEA Introducere Tema globalizării a devenit laitmotivul timpurilor noastre. Schimbarea tehnologiilor și a raporturilor în domeniul muncii au loc cu o viteză atât de mare, încât cultura nu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
modernă, de la dinamica economică a imigrației și a rasismului, până la fundamentalismul religios. Așa cum în anii ’60 a existat ideea de „modernizare”, care a avut primatul în științele sociale, la fel noțiunea de „globalizare” constituie cuvântul cel mai folosit în dezbaterea antropologică actuală. La începutul analizei noastre ne propunem să indicăm semnificația termenului. Doi autori americani, David Held (profesor de politică și sociologie la Open University) și Anthony Mc Grew (profesor de Relații internaționale la Southampton University), după o analiză atentă a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
încearcă să ia proporție și să se impună într-o măsură tot mai mare. Această realitate, înainte de a fi tema numeroaselor studii și articole, pare să depindă de un fapt vizibil tuturor: criza anunțului moral creștin legat de o criză antropologică tot mai evidentă. Văzută din perspectivă etică, această criză nu este cauzată de refuzul valorilor, ci de faptul că ele nu sunt înțelese îndeajuns. Alături de acest fapt asistăm în mod paradoxal la un fenomen opus, la ceea ce a fost numit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
teoretic și apoi practic la atenția față de semnele timpurilor și la experiența umană. Astfel se ajunge la numărul 16 din Gaudium et spes, care din iulie 1964 până în decembrie 1965 va avea patru redactări: în primul text este relevant cadrul antropologic, evident, nou și apar atributele inteligenței, ale conștiinței și libertății în relația cu omul ca persoană, subliniindu-se faptul că realitatea conștiinței este unul din factorii care constituie personalitatea omului; în al doilea text, odată cu numărul 14 este evidențiată o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a fi trasat itinerariul post-conciliar al teologiei morale. Noul context este descris ca o „punere în discuție, globală și sistematică, a patrimoniului moral, bazat pe concepții antropologice și etice determinate. La rădăcina lor se află influxul mai mult sau mai puțin ascuns al curentelor de gândire care sfârșesc prin a dezrădăcina libertatea umană de raportul ei esențial și constitutiv cu adevărul” (V.S. 4). Particularitățile acestui context sunt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se îndreaptă teologia trinitară este evident cea de singularitate a persoanei, a concretului său individual, a ființei sale ca subiect sau substrat, o substantia individua (după cum a afirmat Boethius).” Se cuvine să facem o precizare importantă, legată de discursul antropologic în epoca Sfinților Părinți. Este vorba de o antropologie structural înrădăcinată în reflecția despre Dumnezeu și om, doi poli care converg unul spre celălalt. În această direcție, tema care ocupă în mod indiscutabil polul central este cea a omului ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
trupească, ci spiritual, creat de asemenea din nimic și nemuritor”. În acest sens, se poate recunoaște cu ușurință influența lui Ambrozie din Milano, care determină în evoluția lui Augustin începutul unei „schimbări culturale și religioase radicale” și întărește baza teologico - antropologică cu conceptul de „Dumnezeu ca substanță spirituală” și omul „creat după chipul și asemănarea Lui”. În Comentariul la Cartea Genezei, Augustin crede că prin verbul la plural, „Să facem!” se vrea să se indice superioritatea naturii umane și avertizează că
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sau trei rude, sau trei apropiați datorită relațiilor lor reciproce, nu pentru ceea ce fiecare este în sens absolut.” Această problemă terminologică poate fi o posibilitate pentru a descifra suprapunerea conceptelor de „substanță” și de „persoană”, utilizate de Augustin în sens antropologic. Se observă o corespondență imperfectă între termenul ,πόστασις grec și persona în latină, din cauza disputelor trinitare de la sfârșitul secolului al IV-lea, ceea ce a condus la suprapunerea termenilor antropologici de „substanță” și „ipostază - persoană”. Se cuvine să precizăm că natura
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conceptelor de „substanță” și de „persoană”, utilizate de Augustin în sens antropologic. Se observă o corespondență imperfectă între termenul ,πόστασις grec și persona în latină, din cauza disputelor trinitare de la sfârșitul secolului al IV-lea, ceea ce a condus la suprapunerea termenilor antropologici de „substanță” și „ipostază - persoană”. Se cuvine să precizăm că natura este în mintea lui Augustin ceva ce este comun, iar persoana este aliquid singulare et individuum. Confruntarea cu Iulian din Eclan evidențiază poziția lui Augustin asupra raportului natură - persoană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
creștere, iar prin această relație specială a sufletului uman cu Dumnezeu, omul va urca spre viața viitoare împreună cu trupul său cu care stă în legătură. Părinții Capadocieni, asemenea celorlalți Părinți ai Bisericii, nu au căutat niciodată să alcătuiască un sistem antropologic complet, astfel că găsim la ei numai simple pasaje sau simple afirmații de natură și importanță antropologică.” Este recunoscut faptul că, pentru Maxim, fiecare creatură a fost înzestrată de Dumnezeu cu propriul său principiu, sau logos, fapt care definește diversitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
împreună cu trupul său cu care stă în legătură. Părinții Capadocieni, asemenea celorlalți Părinți ai Bisericii, nu au căutat niciodată să alcătuiască un sistem antropologic complet, astfel că găsim la ei numai simple pasaje sau simple afirmații de natură și importanță antropologică.” Este recunoscut faptul că, pentru Maxim, fiecare creatură a fost înzestrată de Dumnezeu cu propriul său principiu, sau logos, fapt care definește diversitatea, dar și relația sa cu celelalte creaturi. Prin cădere, omenirea și-a trădat destinul cauzând diferențele între
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
expresia „natură compusă”, care poate indica independență reciprocă, în sensul că „trupul și sufletul au intrat în existență în mod diferit”, și relație indisolubilă, adică „uniunea este determinată de însăși voința lui Dumnezeu prin principiul unicei, comunei, naturi compuse”. „Schema antropologică preferată de Maxim este cea, cu totul tradițională, care distinge trei niveluri în persoana umană: νοûσ (o πνoΰμα - ψυχη) - σωμα. Maxim insistă în particular pe corelarea reciprocă între suflet și trup, ambele părți ale omului și, întrucât părți, orientate, πρòσ
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
filosofice asupra omului întrupat într-o societate dinamică în criză. Reîntoarcerea la fundamentele personalismului creștin poate oferi o semnificație nouă întrebării despre identitatea persoanei și recunoașterea valorii ei în lume. CONCEPȚIA DESPRE PERSOANĂ LA MAX SCHELER Introducere În aprofundarea argumentului antropologic vrem să insistăm asupra modului în care autorul german reflectează asupra conceptului de persoană și asupra semnificațiilor aceluiași concept. Este onest să recunoaștem, înainte de toate, complexitatea și dificultatea unei astfel de tentative în prezentarea panoramicii personalismului lui Max Scheler (1874-1928
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se simte vizibil influențat. În baza acestei teorii poate să trateze persoana ca „sistem” al cărei nucleu, constituit de ordinea în mod obiectiv autentică, este relevabil în fiecare act și preferință. Ordo amoris devine paradigma personalismului lui Scheler la nivel antropologic, istoric și religios. Faptul că ordo amoris devine o referință pentru orientarea dinamicii de interiorizare a valorilor ca ens amans, elaborează continua sa „redefinire a existenței sale în lume”, datorită propriului sistem de preferințe. Comentându-i pe gânditorii greci, el
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
interdisciplinar”, conceptul de experiență este identificat cu contribuțiile oferite de științele umane. Astfel morala, prin cunoașterea omului, poate să structureze normele sale în conformitate cu măsura omului. Ea asumă datele relevante din punct de vedere moral, oferite de ele prin filtrul integrării antropologice. Formula „aculturație etică” se referă la atenția pe care morala o acordă curentelor de idei, pentru că sunt purtătoare de valori. Aceste curente stimulează conștientizarea anumitor nedreptăți existente. O morală bazată pe experiență, în dialog cu cultura, este o morală care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și de neliniștea crescândă a atâtor familii și popoare în fază de dezvoltare. La aceste preocupări se adaugă alți factori economici și sociali, precum condițiile de muncă, locuința și educația tineretului. De asemenea, se observă o schimbare evidentă în contextul antropologic, în mod particular, în spațiul vieții conjugale, în considerația persoanei și a locului ei în societate, valoarea atribuită iubirii conjugale în cadrul căsătoriei și semnificația actelor conjugale în conformitate cu această iubire. Aceste situații care vorbesc cu claritate despre consecințele negative care ar
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noțiune să fie ca o specie de dogmă filosofică în interiorul teologiei morale, ci să se dea spațiul cuvenit și dimensiunii sale istorice care îl așază pe om într-un context concret și într-un timp precis al vieții sale. Motivul antropologic fundamental care sprijină concepția istorică a legii naturale este că „Omul, în unitatea sa psiho-fizică, este într-o continuă schimbare: efortul de a se înțelege este cel care-l schimbă pe om. Dacă natura umană ar fi descriptibilă o dată pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]