4,171 matches
-
celor două entități o relativă stabilitate și unitate în timp. Implicit și explicit, contextul sociocultural propune un model de personalitate, o personalitate de bază, adică tipică, reprezentativă pentru o anumită cultură. Conceptul de personalitate de bază a fost lansat în antropologia culturală de Abraham Kardiner (1939) și utilizat apoi drept cadru teoretic în multiplele cercetări de teren ale relației cultură - structura personalității. O mențiune aparte merită investigațiile minuțioase întreprinse de Cora Du Bois (1944) pe baza observației directe (a modalităților de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cu o reproducere de roluri, de mentalitate și de context habitual, deși putem disocia și aici între cele două faze ale socializării. Fenomenele de re-socializare sunt evidente în trecerile de la o cultură la alta, în ceea ce se numește aculturație. (În antropologia culturală, conceptul de aculturație este subsumat celui de enculturație, acesta din urmă fiind în fond sinonim cu cel de socializare, cu accentul suplimentar pe importanța trăsăturilor generale dintr-o cultură în configurarea personalității indivizilor ei.) Cele două tipuri de relație
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ci și invers. Iată, spre pildă, cum. Fondul genetic al unei populații și, în consecință, fenotipurile sunt modificate atât de presiunile mediului natural înconjurător, cât și de cele ale culturalului. O dată instaurate niște standarde culturale, ele operează selecții. Specialista în antropologie Alice Brues (1969) argumentează că tipul de armă folosit la vânătoare a determinat o selecție a constituției corporale. Astfel, la anumite populații din estul Africii, întrucât se folosea sulița (deși în unele grupuri se cunoștea și arcul - dar doar ca
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
putem vorbi despre un monism valoric (o singură valoare dominantă), ci și pe acela al existenței unui model unic al pluralismului valoric, în particular cel european. Venind în contact cu o varietate de configurații de conviețuire și de principii morale, antropologii culturali, ca o reacție la înfumurarea euroamericană de a considera aceste populații ca fiind „primitive”, au elaborat teoria relativismului cultural. În esență, ea spune că nu avem nici un motiv de a aprecia o cultură superioară alteia, un mod de viață
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cele expresive, incluzând satisfacții intrinsece datorate relațiilor familiale, prieteniei, asociațiilor, comunităților. 2.3. Formarea atitudinilortc "2.3. Formarea atitudinilor" La întrebarea de unde vin și cum se formează diferitele noastre atitudini, majoritatea psihologilor sociali - și cu atât mai mult sociologii și antropologii culturali - spun că ele sunt învățate social. După cum cu tărie subliniază însă R. Baron și D. Byrne (2000), un corp tot mai mare de cunoștințe se acumulează în a susține că atitudinile au și un caracter genetic. Dar recunoașterea de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
alte comportamente cognitive, pe care îl numim spațiu mentalitar sau „sistem de credințe”. (Ca echivalent denominativ, mulți autori folosesc „context ideologic” sau „context social”. Voi arăta mai încolo motivele opțiunii mele.) Termenul belief, utilizat ca descriptor eficient mai întâi în antropologia culturală americană, a fost repede preluat și în alte discipline socioumane. El se traduce prin „credință”, cu specificarea că în engleză nu are conotația religioasă pe care o deține în limba română. Am propus echivalarea în românește prin „crez” sau
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
pentru că aceste situații pot fi mai ușor proiectate experimental. Cuplarea rezultatelor experimentale, ce modelează contexte și evenimente mai particulare și mai simple, cu date privitoare la comportamente prosociale mai complexe și la scară de masă - furnizate de sociologie și de antropologia culturală - este un deziderat ce începe să fie tot mai mult onorat de specialiștii în domeniu. 4. Ajutorul pe termen lung: implicarea în voluntariat și acte eroicetc "4. Ajutorul pe termen lung\: implicarea în voluntariat și acte eroice" După cum am
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
celorlalți, este vizibilă începând de la grupurile familiale, trecând prin cele de frății și găști, comunitare și profesionale, până la etnii și națiuni - semnificativ fiind în acest sens fenomenul de etnocentrism, care a captat atenția mai multor discipline socioumane, în special a antropologiei culturale, sociologiei și psihologiei sociale. Există tentația din partea „localului” (diadă de îndrăgostiți, grup de prieteni, colectiv didactic, zonă rezidențială, țară etc.) de a-și supraestima unicitatea, ceea ce a fost numit, așa cum am mai menționat, „iluzia localismului” (Iluț, 2000). Cercetările psihosociale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
granițelor dintre „noi” și „ei”, este în același timp foarte apropiat de modelul scopurilor supraordonate al lui M. Sherif și al colaboratorilor acestuia (1961). Tema in-group/out-group a pătruns puternic și în alte discipline socioumane decât psihologia socială, sociologia și antropologia culturală, în special în istoriografie, mai ales sub influența Școlii Analelor de la Paris. Istorici, inclusiv cei de la noi, se apleacă acum cu sârg asupra studierii imaginii „alterității”, a concepției despre „străini” și „autohtoni”. De foarte multe ori însă, discursurile diferitelor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
între grupuri, cu accent pe aspectele cognitive, emoționale și comportamentale ale indivizilor care aparțin grupurilor respective. În prima accepțiune, relațiile intergrupale au făcut obiectul direct și indirect al tuturor disciplinelor socioumane, detașându-se ca pregnanță de generalitate sociologia, științele politice, antropologia culturală și istoriografia. Au fost analizate minuțios cauzele și consecințele diferitelor conflicte armate, raporturile economice și de putere politică dintre clase, alianțe și presiuni grupale în mișcările sociale, revolte și revoluții. În studierea societăților tribale - unde entitățile grupale apăreau foarte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cincea, a sondajelor de opinie a unor agenții comerciale și academice specializate. Următorul pas (etapa a șasea) a fost stabilirea de contacte strânse cu discipline științifice învecinate care studiau și ele valorile, atitudinile și opiniile, în speță cu psihologia și antropologia; s-a intrat astfel în faza a șaptea, care continuă și acum, și anume elaborarea de propoziții sistematice despre fenomenul opiniei publice, conturarea lui ca un câmp științific propriu. Toate aceste faze au importanță, dar revoluția este dată de apariția
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
James (eds.), Human Values and the Mind of Man, Gordon and Breach Science Publishers, New York. Betancourt, B.A.; Miller, N. (1996), „Gender differences in aggression as a function of provocation: A meta-analysis”, Psychological Bulletin, 119. Biberi, I. (1971), Principii de antropologie psihologică, Editura Didactică și Pedagogică, București. Bienert, H.; Schneider, B.H. (1993), „Diagnosis-specific social skills training with peer-nominated aggressive-disruptive and sensitive-isolated preadolescents”, Journal of Applied Developmental Psychology, 26. Bierhoff, H.W.; Klein, R.; Kramp, P. (1991), „Evidence for the altruistic personality
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Levine, R.; Campbell, D. (1972), Ethnocentrism: Theories of conflict, ethnic attitudes, and group behavior, Wiley, New York. Levine, R.V.; Martinez, T.S.; Brase, G.; Sorenson, K. (1994), „Helping in 36 U.S. cities”, Journal of Personality and Social Psychology, 67. Lévi-Strauss, C. (1973), Antropologie structurală, Editura Politică, București. Lewin, K.; Lippit, R.; White, R. (1939), „Patterns of aggressive behavior in experimentally created ‘social climates’”, Journal of Social Psychology, 10. Liebert, R.; Sprajkin, J.; Davidson, E. (1989), The early window: Effects of television on children
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
penultim”, în spatele căruia se întrezărește, într-o străfulgerare, chipul Creatorului. Pentru exeget, mitul este o „realitate ambiguă”, „echivocă”, a cărei esență antinomică nu poate fi surprinsă cu mijloacele cunoașterii de tip științific. Încercarea de explicare, de definire a mitului de către antropologie și istoria religiilor, în lipsa considerării relației cu adevărul primordial, nu poate duce decât la pierderea irevocabilă a înțelesului originar. Este și motivul pentru care L. îl învinovățește pe Mircea Eliade de a fi „amputat mitul de jumătatea superioară a lui
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
limbaje informale putând fi considerate responsabile de diferitele dezacorduri sau „șocuri culturale” între persoane. ¬ Teoriile structurale. Teoriile structurale presupun un demers interesant de extindere de la premisele unei școli lingvistice (dezvoltată de Ferdinand de Saussure) la alte domenii de studiu umanist (antropologie, istorie, literatură). Pentru Saussure, limba este o adevărată instituție socială, iar vorbirea este o activitate care îi aparține individului. În calitatea ei de instituție socială, limba reprezintă un sistem organizat de semne care exprimă idei, definind aspectul codificat al limbajului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ar fi „Alo?”) și (6)funcția metalingvistică se referă la acțiunea de verificare a utilizării aceluiași cod. Ideea de structură și de obiectivitate a comunicării devine un determinativ pentru alți autori din domenii umaniste. Claude Lévi-Strauss se declara, în domeniul antropologiei, adeptul „lărgirii unei experiențe particulare la dimensiunile unei experiențe generale (...) care să devină, chiar prin aceasta, accesibilă ca experiență oamenilor din altă țară sau altă epocă” (Lévi-Strauss, 1978, p. 27). Această generalizare a experienței, a faptului social- utilă, de altfel
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Adecvarea acestei maniere de lucru la fenomenul comunicațional este simplă și rămâne utilă. Într-adevăr, pot fi regăsite în faptul social anumite coordonate care pot fi studiate drept fundament pentru cercetarea și construcția unor modele generale ale comunicării. Studiile de antropologie ale lui Lévi-Strauss s-au centrat pe două axe principale: sistemele de înrudire și studiul miturilor la popoarele primitive. „Când un sistem mitologic - spune Lévi-Strauss - acordă un rol important unui anumit personaj, să zicem o bunică răutăcioasă, ni se va
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și modele care încearcă să surprindă echilibrul (David Berlo) ori faptul că procesul de comunicare este o acțiune multiinfluențată (Becker); 3. În teoriile comunicării, pornim de la concluzia că majoritatea acestora sunt cu valoare explicativă a altor domenii (matematică, sociologie, psihologie, antropologie etc.); o perspectivă polară ne este oferită de teoriile structurale (ce accentuează structura în detrimentul construcției) și sociologiile interpretative (al căror demers este invers). În același timp, așa cum se observă astăzi, istoria abordărilor fenomenului comunicațional înregistrează momente de continuitate, dar și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
aplicată, Editura Polirom, Iași. Krueger, R.A. (f.a.), Moderating, www.tc.umn.edu. Kulitkin, I.N. (1974), Metode euristice în structura rezolvării de probleme, Editura Didactică și Pedagogică, București. Lacombe, F. (2005), Rezolvarea dificultăților de comunicare, Editura Polirom, Iași. Lévi-Strauss, C. (1978), Antropologia structurală, Editura Politică, București. Libaert, T. (2001), La communication de crise, Dunod, Paris. Little Falls Christian Centre (1997-2000), Ice Breakers, (on line) 1-10, www. littlefalls.co.za/icebreakers 110.cfm. Lohisse, J. (2002), Comunicarea. De la transmiterea mecenică la interacțiune, Editura
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cele mai importante sunt Introducere în sociologie (1938), Système de métaphysique implicite dans les postulats de toute connaissance possible (1943), Introducere în filosofia dreptului (1944), Resorturile psihologice ale evoluției umane (1947), aceasta din urmă ca primă parte a unei proiectate antropologii filosofice de anvergură. El este întâiul gânditor român care încearcă să definească o „metafizică vitalistă”, într-o teorie generală a existenței umane. S-ar putea observa și o axă a unei filosofii morale și practice, constituită, în principal, din Cartea
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
1974, 309-315; Micu, Lecturi, 150-151; Lit.rom. cont., I, 72-74; Micu, Scriitori, 95-100; Aurel Rău, Flori din cuvinte, București, 1980, 94-97; Iliescu, Poezia, 53, 78-79, 129, 214, 274; Adrian Marino, [„Cartea despre carte”], TR, 1986, 7; Octavian Opriș, Axiologie și antropologie la Eugeniu Sperantia, ATN, 1986, 2; Vasile Muscă, Ion Maxim Danciu, Constantin Grecu, Eugeniu Sperantia, în Cunoaștere și acțiune. Profiluri de gânditori români, coordonator Andrei Marga, Cluj-Napoca, 1986, 137-178; Petre Pascu, Aproape de ei, Cluj-Napoca, 1987, 162-169; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
al lui Pascu Stoica, profesori. Va absolvi Liceul Teoretic „Nicolae Grigorescu” din Câmpina (1996) și Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea din București (2000). Își continuă studiile cu un masterat în comunicare la aceeași facultate și altul în antropologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrație. În 2002 devine preparator asociat la Catedra de antropologie culturală a facultății pe care o terminase. În paralel, este un timp cercetător la Muzeul Țăranului Român, secția Programe etnologice și acțiune culturală
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea din București (2000). Își continuă studiile cu un masterat în comunicare la aceeași facultate și altul în antropologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrație. În 2002 devine preparator asociat la Catedra de antropologie culturală a facultății pe care o terminase. În paralel, este un timp cercetător la Muzeul Țăranului Român, secția Programe etnologice și acțiune culturală. Colaborează cu proză și reportaj la „Vatra”, „Dilema”, „Deci”, „Formula As”, „Ultimul atu”, „Analele Universității «Al. I.
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
CChr.Lat 44, 1970 (De diversis quaestionibus, ad Simplicianum: A. Mutzenbecher); 44A, 1975 (De diversis quaestionibus octoginta tribus; de octo Dulcitii quaestionibus: A. Mutzenbecher); BA 10, 1952 (G. Bardy, J.-A. Beckaert, J. Boutet). Studii: G. Sfameni Gasparro, Enkrateia e antropologia..., Augustinianum, Roma, 1984. Alte opere din acei ani sînt încă îmbibate de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărînd-o de interpolările maniheiste și să o confrunte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuă să atribuie unui singur autor scrierile din corpusul lui Leonțiu (în afară de Despre cele șapte), care ar fi mai legat de neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leonțiu e în strînsă legătură cu antropologia sa. Respingînd definiția aristotelică a sufletului ca primă entelehie a unui corp fizic, Leonțiu consideră că sufletul este o substanță imaterială dotată cu mișcare proprie, așadar o definește în mod cu totul independent de trup, și face din suflet și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]