2,251 matches
-
nebunie și nebuni. Pe aceste considerente, bolnavii psihic vor fi în continuare marginalizați prin supraveghere intrasau extraspitalicească, dar în forme mascate. Deși s-a produs o aparentă „eliberare socială”, „discriminarea psihomorală” va persista. Istoria nebuniei este mult prea lungă și apăsătoare, ca mentalitate, pentru a putea fi cu ușurință înlocuită de recenta intrare în istorie a sănătății mintale. Societățile moderne de tipul mai sus menționat au introdus sub masca unui fals umanism vechile procedee de „rezolvare” a cazurilor incurabile sau a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mare: În ambele Camere sunt doar zece adversari. Situația care este nemaipomenit de grea, s-a ușurat mult din punct de vedere politic, deoarece liberalii au singurul program financiar rațional. Față de situația economică a țării impozitele lui Carp erau prea apăsătoare, ar fi stârnit o prea mare agitație și s-ar fi ajuns la un refuz al plăților. După părerea mea, Carp a pierdut enorm În urma unui șir Întreg de greșeli, deși la Berlin era considerat singurul Înger salvator. Ministrul plenipotențiar
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a unor părinți, generată de lipsa de timp, egoism, autoritate excesivă sau indiferență. Copilul nu mai are cui să ceară un sfat, să-și împărtășească gândurile, părerile, dorințele, devenind dezorientat și neliniștit. Pe de altă parte, același efect stresant și apăsător este produs de grija exagerată, sâcâitoare a unor părinți obsedați de reușita școlară a copilului lor. Deși vin târziu de la serviciu, unii părinți, din exces de responsabilitate, doresc să verifice temele copiilor, punându-i la ore înaintate să le refacă
DEFICIENŢE ÎN RELAŢIA ELEV - ŞCOALĂ - FAMILE. In: Arta de a fi părinte by Carnariu Doina, Carnariu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1412]
-
al poeților români sub a căror influență s-a format. Tonalitatea de cantilenă a versurilor libere, dar majoritatea rimate, conservă ecouri din Ion Vinea, Adrian Maniu, Camil Baltazar, Demostene Botez și mai ales din G. Bacovia („E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital,/și pomii în despletiri își spun mâhniri știute./ Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal,/ Și-mi simt gândurile în pietrișul umed căzute”). Modul personal, inconfundabil, se anunță prin ineditul asocierilor din unele construcții imagistice: „păsările
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
importante au fost cele de după revoluția din Ungaria (1956), când studenții de la Cluj, Timișoara și București au protestat împotriva cotropirii țării vecine. Atunci au fost multe arestări și exmatriculări. La Iași, unde nu avuseseră loc mișcări, s-au organizat ședințe apăsătoare, cu limbajul specific luptei de clasă. Desigur, au fost mulți informatori printre studenți. Impresia pe care o au foștii studenți din acele vremuri este că suspiciunile dintre ei nu erau așa de mari. Fiindcă între studenți, până în momentul repartiției, nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ceilalți - oricât de apropiați -, cu trunchierea permanentă a gândului, cu nemărturisirea victoriei și a păcatului. În final, rămâne povara sufletului greu marcat de gratiile și sârma ghimpată ale călăului mereu amenințător în fața voinței de a scutura ceva din ceea ce simți apăsător. Să vezi negru și să-l declari alb, să știi binele și să spui contrariul, să vrei ceva și să declari lipsa dorinței - toate instaurează lehamitea, neîncrederea în tine, anularea necondiționată. Adesea cred că ceea ce se întâmplă - chiar și acum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în stânga și în dreapta, trecătorii grăbiți nu se uitau spre noi, doar femeile de la țară, încremenite, ne priveau cu spaimă, își duceau mâna la gură, gest tipic de înțelegere și compătimire, apoi își făceau cruce... Ajunși la închisoare, aceeași atmosferă rece, apăsătoare. Nici o vorbă, nici un gest necontrolat al gardienilor și personalului închisorii. Ceva se întâmplă aici, gândeam. Am fost introduși într-o cameră mare, unde se găseau 29 de paturi de fier. Imediat paturile au fost ocupate, câte doi în pat - și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985) restituie și
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
sau Ziua de pe insulă). Coșmarescă, acțiunea piesei Pădure cu pupeze se petrece într-un vechi conac părăginit, aflat în mijlocul unei păduri, ce adăpostește manechine de lemn, fără capete. Din pădure vin sunete scoase de pupeze. Într-o atmosferă stranie, mai apăsătoare decât cea din teatrul lui August Strindberg, piesa adună - într-un chip amintind de Luigi Pirandello, dar și de alți dramaturgi care, de la Shakespeare, întruchipează scenic, alături de personaje presupuse reale, și himere ale închipuirii unora dintre ele - făpturi teratologice grotești
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
conturarea propriilor motive poetice, cu invocarea orgolioasă a modelelor: „Am văzut îngerii -/ copiii teribili ai epocii noastre/ reali ca o desprindere sau un efect al tristeții/ pe trotuare/ sfidând rețetele” (García Lorca, Brecht, Neruda și alții). Obsesia orașului și o apăsătoare lehamite de cotidian, motive dominante, conduc către esența tragică a condiției umane într-o poezie cu certe accente bacoviene: „De câteva ceasuri prin oraș/ iubito ce singur/ înfășor firele de sânge ale unei priveliști/ [...] lumina ce galbenă/ se târăște pe
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
poate fi detectat alt topos, într-o poezie-reportaj evocând un timp pierdut și, totodată, iubirea: „Banat, Brabant românesc cu miriști și țărani/ care chiar dacă nu mai sunt țărani/ fac totul să-și pârlească porcul cu paie” (Banat, Brabant românesc...). Senzația apăsătoare a artificialului („Anesteziate/ sau niște secțiuni/ demontabile/ liberate/ cad frunzele/ și aproape false/ plonjează printre copaci” - Anesteziate), ca și teroarea prezentului accentuând sentimentul tragic al singurătății („Uneori pe străzi/ în absența oamenilor/ mă simt și mai singur” - Ca orice tânăr
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
Poezii ale sale sunt incluse în antologiile Primăvara, vara, destinul, Dumnezeu, toamna, iarna (1938), Dragostea văzută de șapte poeți (1939), scoase în aceeași colecție. Mai multe pasteluri, în genere autumnale (Stanțe, Teama, Sfârșit, Final, Umbre), din placheta Versuri, creionează climatul apăsător al unei amărăciuni provocate de nefericiri familiale (moartea tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem
MUNTEANU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
l-a negat mai nimeni, pentru dialoguri, piesa Păcatul este, în fond, o melodramă plasată, pentru culoare, într-un cadru istoric, în timpul domniei lui Vasile Lupu. Autoarea își strecoară și aici obsesia privind situația, grevată de neajunsuri, a femeii, mai apăsătoare în timpurile de demult. Un bărbat aprig la mânie, logofătul Bogdan Dragnea Merișanul, își terorizează nevasta, amenințând că o aruncă afară din casă dacă nu îi dăruiește, după cele câteva fete, și un fecior. Cuprinsă de disperare, jupâneasa Maria, îndemnată
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
față de alte modele de descrieri alternative cu care se află în competiție. Cerințele de testare sunt specifice și nu pot fi surprinse prin aplicarea mecanică a unor reguli și formule de manual. Sarcina de a convinge un sceptic rezonabil este apăsătoare. Aceasta este doar foarte rar îndeplinită de descrierile narative, interpretările personalizate, sau de raționamentele post hoc. Structura unui test solid depinde de asigurarea unei variații adecvate la nivelul variabilei independente, de controalele asupra influențelor care se interferează și de un
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
locul „obidei”, disperării, pe care o traduce un țipăt universal, interminabil, ca în gravura lui Edvard Munch („A țipat azi-noapte un plod/ [...] Parc-ar fi țipat o țară”). Cel de-al doilea ciclu, Versuri natale, dă fundament mai amplu tristeții apăsătoare, vecină cu jalea doinelor, prin imagini ale „Sionului” pierdut - tablouri ale meleagurilor natale (Odă la Basarabia, Podgoria, Salcâmii sorb), portrete ale celor dragi (tatăl, mama, iubita), episoade ale copilăriei lui „Sârghi al lui Maftei Popa al lui Profir Vasile” (Botez
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
exilului. Acest aspect se impune mai ales în ultima perioadă de existență a O., când susținerea materială a eforturilor lui Constantin I. Ghidel de către Liga Românilor Liberi a generalului Nicolae Rădescu devine mai vizibilă. „Am pornit la drum în singurătatea apăsătoare a exilului” - arăta directorul, schițând Drumul „Orizonturilor” (36/1950) și insistând asupra faptului că această inițiativă publicistică va continua „oricât de aspre, dure și nemiloase vor fi momentele create în viața exilului”. La rândul lui, în același număr George Uscătescu
ORIZONTURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea filosofică a unui suflet căruia a fi și a nu fi îi apar nespus mai bine orchestrate”, căci „feeria ființei, la noi, spune astfel mai mult decât gravitatea ființei, sumbră și apăsătoare, a mai tuturor ontologiilor. Iar o asemenea feerie este cu totul alta decât feeria, sumară și doar artistică, a Mioriței, ca să intrăm în ordine cu noi înșine.” Paradoxul este că acest gânditor, al cărui demers constant pare să fie unul
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
deși absolvise trei ani de facultate, renunță la cariera de regizor, convins, pe de o parte, că nu are talent, iar pe de alta, că nu va putea suporta tutela realismului socialist și a diverșilor ideologi de serviciu, tutelă deosebit de apăsătoare și în lumea teatrului. Prin 1948-1949, în urma unei crize sufletești, se convertește la catolicism, pentru ca prin 1950-1951 să se îndepărteze de noua sa confesiune și să se întoarcă la aceea în care a fost botezat („Eu sunt ortodox practicant fără
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies irae (după Leconte de Lisle) sau Sfârșit de toamnă îl prevestesc pe G.
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
liber, cultivând prieteniile literare, înconjurat, admirat și urmat de scriitori din toate generațiile, el are o prezență pregnantă în cadrul reuniunilor și contactelor neoficiale, devenind „cap de serie al boemei și noncoformismului scriitoricesc din acei ani tot mai întunecați și mai apăsători” (Dan Alexandru Condeescu). Îngăduindu-i-se, în 1980, să participe la Festivalul de la Liège, pleacă de acolo la Paris, unde petrece o lună în compania prietenului său Dumitru Țepeneag și se întâlnește cu numeroase personalități ale exilului românesc, nepăsător față de
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
pentru primii creștini, ieșirea din lumesc un efort mai mic decât asceza creștinilor de astăzi? Înclin să cred că nu, întrucât înaintea modernității sau Antichității, căderea lui Adam este condiția noastră transcendentală. La această observație teologică poate fi adăugat un apăsător contraexemplu istoric, oferit de cultura și civilizația musulmană, de o impresionantă rezistență și vitalitate (uneori, dar nu întotdeauna regresivă) în fața presiunii seculare 1. Faptul că H.-R. Patapievici omite discutarea raportului dintre cadrele modernității și vitalitatea unei credințe născute într-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-adevăr, se vădi în curînd că Flask avusese dreptate. Dacă mai înainte, Pequod se apleca într-o rînă sub greutatea capului de cașalot, acum își recapătă echilibrul, datorită celor două capete care-și țineau cumpănă; povara era însă foarte apăsătoare, vă puteți închipui! Tot astfel, cînd înalți, într-o parte, capul lui Locke, te apleci într-acolo; iar dacă înalți, în cealaltă parte, capul lui Kant, îți regăsești echilibrul, dar cu ce preț! Unele minți sînt mereu ocupate să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în melancolie, tema morții revine, în jurnalul lui A., Jurnalul unei ființe greu de mulțumit (1991), în străfulgerări premonitorii. E un efect al oboselii care se adună, dar și al dezamăgirilor ce contrariază sufletul ei încărcat de iluzii. Un simțământ apăsător al inutilității, al zădărniciei agravează răul indefinit de care suferă și care, între plictisul crâncen și disperările în pragul urletului, atinge când și când cota insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar
ACTERIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
mai falnic și brazii toți Îl știau și vulturii pleșuvi și vânturile care băteau printre munții grei de bazalt. Dar Într-o noapte s-au Întâmplat lucruri noi a simțit o durere jos de tot la picioare era un Întuneric apăsător și nu se putea privi și bradul a căzut pradă unei neliniști amare. Apoi după zbuciumul nopții, zorile au venit spulberându-i neliniștea ce-l chinuise bradul a privit lângă trunchiul său și a văzut cum un molift mic răsărise
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]