3,180 matches
-
chinuri pentru o viață de copil, odinioară, apoi de femeie cu frăgezime sufletească! Numai și numai bunătatea, forța răbdării, lumina înțelepciunii, temelia statorniciei i-au cruțat spiritul până azi, singurul scut al sieși! Așa a rezistat să nu cadă sub apăsări și lovituri de peste tot! Curățenia sufletească a fost cardinală pentru actrița Florina Cercel, în toată viața sa, altminteri ar fi căzut în genunchi, așa cum ar cădea în grămada de moloz templul căruia i s-ar frânge coloanele. Astăzi, drumurile prin
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
titlurile poemelor după sumar, ne aflăm într-un univers depresiv, al suferinței și neîmplinirii care, iarăși, nu este totdeauna definitoriu. Numai perspectiva totală a volumului elucidează universul divers de trăiri și atitudini, amestecul de bucurie și tristețe, jubilația vieții și apăsarea irepresibilă a morții. Totuși centrul semnificant rămâne întotdeauna erotica, poezia de dragoste, subliniind diverse stări sufletești, asociate simbolic cu succesiunea anotimpurilor și cu multe elemente de pastel optimist alecsandrian. Desigur gama sentimentelor nu este nouă și nici versurile nu sunt
INFLORIND CUVINTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376078_a_377407]
-
dor de cineva, atunci... îmi este dor de tine. Dacă spre ceruri gândul mi se va-nălța aș vrea să-ți admire strălucirea sufletului. Dacă uneori inima mi-e tristă, aș dori să mă înveți noblețea suferinței. Dacă voi simți apăsarea vieții aș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta, înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt pereche atunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi. Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspine aș
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
îmi este dor de cineva,atunci... îmi este dor de tine. Dacă spre ceruri gândul mi se va-nălțaaș vrea să-ți admire strălucirea sufletului.Dacă uneori inima mi-e tristă,aș dori să mă înveți noblețea suferinței.Dacă voi simți apăsarea viețiiaș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta,înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt perecheatunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi.Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspineaș vrea să plâng
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
tulbura liniștea gândurilor pentru a rosti tăcut iubirea //cândva, prin 1991 pe 27 noiembrie, ora 19:52, se năștea pruncul meu cel mare, Andrei Cristian. ar fi făcut anul acesta 23 de ani. // se târăște timpul odată cu mine îi simt apăsarea. mă ridic de câte ori trânta devine mai aprigă cresc și când scad uneori plecările sunt atât de dureroase încât tabloul lor se strânge într-un punct măcar din cremene să fie să întâlnească celălalt punct de fugă... să înțeleg cândva sau
ANIVERSAREA UNEI NAŞTERI SAU A UNEI PLECĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376764_a_378093]
-
Sfântul Teodor Studitul). Sfântul Grigorie, ucenicul Sfântului Vasile, o întreabă într-o vedenie pe Sfânta Teodora asupra împrejurărilor ce au însoțit moartea sa și a ucenicilor săi. "Cum pot să-ți spun, zise ea, despre suferință fizică și simțământul de apăsare a celor ce mor? Starea sufletului în timpul despărțirii sale de trup este asemenea senzației celui ce ar cădea gol în mijlocul flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
fiind simbolul liniștii sufletești a poetului. Părinții, bunicii, amintirile despre aceștia, legătura metafizică cu ei împiedică descompunerea sufletească, împiedică uitarea. Dorința de a fi mai aproape de inima tatălui care este o fire mai sobră, mai închisă, mai retrasă tocmai datorită apăsării traiului, îi este îndeplinită în seara aceea: era prima dată când rupea din/ dragostea lui și o împărțea cu mine. Pare că aici, poetul are o puternică descărcare sentimentală asemenea unei descărcări electrice. Dincolo de clipa asta/ am rămas doar eu
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
ea și le strânge. Cine ne iubește necontenit, orice-ar fi? Suntem îngerii ei zburdalnici zi de zi, și-i surprindem ochii umflați de plâns, cu sufletu-i agitat, puternic, constrâns. Cine e puternică, dar nu și pentru ea, și-apăsările mereu îi colorează gândul? Își urmează propriul ei destin imperfect, ea e a iubirii fără măsură arhitect. Cine-ar vrea să radieze de liniște și pace? Ea nu. Ea toate le drege, toate le face. E a dragostei nesfârșite-ntruchipări
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
Și în vreme ce mâinile lui îmi împrăștie răul din încheieturile oaselor, continuă să vorbească așezat și calm, ca un ardelean autentic ce este. Degetele lui pricepute înaintează de-a lungul șirei spinării mele ca într-un dans, cu alunecări meșteșugite și apăsări ondulate, rapid repetate și dintr-odată încetinindu-și înaintarea, în mișcări leneșe. Palmele fac scurte popasuri, pentru ca să reînceapă ușoare pendulări, comunicând nebănuit de subtil cu mușchii și nervii, după un cod transmis parcă de undeva din neant. Prin geamul transparent
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
Aparent nu are conștiință, onoare, cunoștințe. Practic execută comanda militărește chiar atunci când implică cunoștințele speciale pentru care a obținut jobul. Este o curioasă degradare a ființei umane. Cu alte cuvinte oameni pe funcții înalte execută sarcina ca un robot la apăsarea pe buton. La ce mai poartă cap pe umăr? Practic aici constă adevărata problemă care ne stresează activitatea curentă. Fără curriculum impus profesorul ar preda mai fluent iar elevul ar fi mai bine pregătit. Dar elevul mai trebuie examinat iar
ROMÂNIA, ZIUA A TREIA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373146_a_374475]
-
am reproșat lui Nicu că trebuia să ne retragem mai în oraș, aici am aceeași senzație ca pe vas. O vilă tăiată în unghiuri drepte, înconjurată din trei părți de apă, geamuri mari, care dau direct în mare, la o apăsare de buton se dau la o parte, lăsându-te în fața brizei cu plaja Ecrene sub ochi, cretoane imprimate la ferestre, paturile și fotelurile au semănate pe ele flori de câmp, pe mese vase tătărăști de aramă, peste dealul alburiu un
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
eu voi rămâne steaua ta. IUBIRE TAINICĂ Te juri prin versul tău, se poate? Copila pe care o iubești, De trup s-a despărțit și poate În altă viață o întâlnești. I-e sufletul amar și geme Sub neagra sorții apăsare. Doar glasul tău, trecut prin vreme, Îi mai aduce alinare. Visează și e printre stele, Cu Carul Mic și Carul Mare. Cu luna mandră dintre ele Ascunsă de raze solare. * E tainică iubirea sacră Ce-n versul tău se regăsește
PRIMĂVARA IUBIRII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373238_a_374567]
-
drept și cu mustăți stufoase și răsucite, ca ale roșiorilor, dorobanților și cavaleriștilor pictați de Nicolae Grigorescu, chiar atunci, în iureșul Războiului de Independență, împresuraseră grădina Palatului Elisabeta, pentru această regăsire. Astfel de evenimente aduc strălucire înlăuntrului spiritual, răpind orice apăsare sufletească, făcând pe cei prezenți să simtă că palpează istoria, că au intrat în inima istoriei, fiindu-le hărăzită minunea de a-i vedea aievea pe făptuitorii ei! Ziua de 27 aprilie 2010 a fost o zi de reîntoarcere la
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
abia după ce sunt bine coapte”. Simțea încă strânsoarea acelor brațe, umezeala sărutărilor. Mai târziu, când poamele se copseseră suficient, ea plecase, iar Florin nu o putuse privi plecând. Nu se potrivea ceva! Ea era la Cluj, el rămăsese acasă. O apăsare cruntă pe piept îi tăie aerul și îi întunecă privirea. Peste durerea sufletului, se aruncă, sălbatică, durerea trupului. Lacrimile îi porniră șuvoaie, singure. Nopțile la stână, cerul e limpede, plin cu stele strălucitoare, care par să fie gata să-ți
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
o adunătură de condei Vopsită în călimara frunzelor de castan Sau o sculptură în gerurile troienite De primele zăpezi ale planetei Ooo, tu, chemare degeaba mă strigi Caravanele mele au ajuns de mult în pustiul Unde oazele au secat sub apăsarea buzelor Ultimilor însetați de libertate Și totuși ele mai vor alergare de urme În stepele copilăriei Cu tunete dezlănțuite de furtuna naivitații Să simtă iar carnea crudă Cum ascultă povești cu năzbatii Scrise de înțelepții templelor Neprihăniti de vraja cuvintelor
EXTRAS DIN MEMORIA REMINIŞCENŢEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379732_a_381061]
-
CĂRĂRILE INIMII, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Cărările inimii sunt necosite Și-n umbră se-aștern, până-n magica zare; În roua de lacrimi au fost urgisite Să-și scrie necazul și-a lui apăsare. Așteaptă, supuse, să fie călcate De tălpile fine și vindecătoare, Când iarba și rugul se-nchină, uscate, Și cântă un imn spre o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Cărările inimii sunt necositeși-n umbră se-aștern, până-n magica zare; În roua de lacrimi au fost urgisiteSă-și scrie necazul și-a lui apăsare.Așteaptă, supuse, să fie călcateDe tălpile fine și vindecătoare,Când iarba și rugul se-nchină, uscate,Și cântă un imn spre o zi viitoare.Când noaptea-și trimite străjerii de steleDe pază-n desișuri ce tremură sumbre,Lumina din tainița
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
de n-aș fi eu, cine-ar purta prin lume greu povara mea? de ce în mine pus-au toate doar reci lumine de păcate? nu se putea s-o dea oricui povara mea, sau nimănui? mi-a dat dor-dor cu apăsări și viitor doar cu visări e dorul meu și l-oi purta prin lume greu povara mea! *** Ciclul "Doine" Volumul "În valea umbrelor" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: de n-aș fi eu / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE N-AŞ FI EU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374701_a_376030]
-
ironiei aflăm că poeta îi duce existența pe propriul făgaș: „Sunt istoria dintr-o filă uitată/ Cu importanța sentimentelor târzii,/ În ochii tăi de a putea să mă mai nasc odată,/ Doar pe tine, tiu” ( Te voi iubi!) Cu toată apăsarea tristeții, autoarea își amintește mereu că doar iubirea este cea care îi dă sens vieții. Sunt și poezii în care pulsează setea de iubirea care luminează și dă speranțe. „Și pentru astă clipă sunt a ta,/ Tu, iartă-mă de
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
Viața iubete vasul în care se-agită -/Inima ce bate singuratic în piept...//„ Cu toate acestea, asemenea stări, nu întotdeauna sunt fără ieșire. O ilustrare o găsim și în poemul Frigul din noi, în care, deși tăcerea devine o mare apăsare și poeta dorește ca „în flacăra tăcerii să mă pierd în timp ce întunericul la geam tresare, totuși, în final, trăiește paradoxul simțind oblăduirea blândă cu care respiră „Fermecătoarea, pașnica tăcere". În alte pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
comunistă, când avântul de tip stahanovist era la mare preț, romanul pune accent și pe umorul celui exersat de Ioan Groșan ; iată o dovadă, culeasă de la pagina 115 : ”Pătrunde-mă cu delicatețe și sărută-mi sânii care tresaltă la fiecare apăsare a bastonului tău în flămânda mea pisicuță, hrănește-o cu cel mai măreț șobolan ce l-a primit până acum ( ... )”, îi spune Săndica tânărului profesor de franceză Mircea, pe care îl și alege până la urmă ca partener de aventuri erotice
DESPRE ROMANUL CAT DE MULT TE IUBESC... de STAN VIRGIL în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369256_a_370585]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1538 din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374259_a_375588]
-
nu fi zăriți de patrulă. „Arșița parcă oprise timpul pe loc“. Este presat de timp „la Paris, singur, până maș fi descurcat, ar fi trecut timp. De ce să-l pierd pe drum, când mă așteaptă acasă nevasta și copiii?!...“. Această apăsare a timpului este ilustrată prin frecvența, destul de mare, a cuvântului „timp“. Vătămanu vrea să ducă la Paris două-trei caiete cu poezii de la fratele lui bolnav; le poartă la piept, lângă iconiță. „I se păru lungi clipele, și totuși de câte ori auzea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
adus cutare, ci cutare, fiindcă am un raport pozitiv. Va să zică guvernul urmărește viața alegătorului înaintea alegerii, fiecare pas al acestuia e privegheat de către agenți ai administrației și se trimit chiar guvernului central raporturi amănunțite asupra vieței sale zilnice. Priveghere materială, apăsare morală - bietul alegător ajunge a nu mai fi liber nici pe mișcările trupului, nici pe conștiința sufletului sau și cu toate acestea soarta țării se pretinde a fi condusă de națiune și prin națiune, și spre mai mare deriziune se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai miră nimic, nu ne mai revoltă nimic. Pe de altă parte sîntem siguri că o luptă în infinit cu adevărul nu e cu putință. Caosul adevărat care există în finanțe, deficitul adevărat, criza adevărată, cu toate că recolta noastră e bună, apăsarea adevărată pe care-o exercită un sistem al inepției și al minciunii asupra populațiilor cată să se înfunde mai curând ori mai târziu. Poate că deja în fevruarie ori în martie anul viitor starea de lucruri va fi ajuns la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]