8,321 matches
-
mai devreme. Nu vă jucați cu noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți-vă, îl povățui secretarul Girolteanu , rostindu-și vorbele afabil și binevoitor, ca să păstreze aparențele. Pe când spunea aceste lucruri, ușa cabinetului se deschise din nou, dar cel intrat nu era Fane, cu alte pahare, ci Mitică Belghiru, buzat și pocit, cu un kalașnikov mai mare decât el atârnându-i peste turul pantalonilor. Mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se întorsese singur acasă. Și asta după ce de-abia se luaseră și ei, ca oamenii, de soț și soție... De atunci, cu toate că după o vreme se împăcaseră și nu mai pomeniseră de casa de la București, ideea că el, Virgil, în ciuda aparențelor favorabile, ar fi fost în fundul inimii sale "un om rău și egoist", îi intrase și nu-i mai ieșise niciodată din cap. Ba mai mult, de câte ori era supărată și avea cui să se spovedească (maicii Agripina sau vreunei rude mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clasice, verificate, se aude vocea unei femei, precisă, dar ca filtrată prin vată. Răspunsurile clare par a-l satisface pe profesor, deși drumul făcut de cuvinte este barat de măștile care acoperă părțile inferioare ale fețelor celor patru persoane cu aparență de roboți. Lampa enormă dă mesei de operație aparența unei nave spațiale din filme de ficțiune ; o navă abia luminată, încă legată de pă-mânt cu fire și tije misterioase. La un semnal nevăzut, irumpe o lumină albă, o lumină orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca filtrată prin vată. Răspunsurile clare par a-l satisface pe profesor, deși drumul făcut de cuvinte este barat de măștile care acoperă părțile inferioare ale fețelor celor patru persoane cu aparență de roboți. Lampa enormă dă mesei de operație aparența unei nave spațiale din filme de ficțiune ; o navă abia luminată, încă legată de pă-mânt cu fire și tije misterioase. La un semnal nevăzut, irumpe o lumină albă, o lumină orbitoare care lasă în umbră tot ce mai lega nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele... Distanțier autostatic ! Comanda dirijorului minuțioasei operații este și acum așteptată, mâna asistentului dovedește perfecțiunea anticipării gestului operator. Imixtiunea distanțierului printre firele de care atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că a intrat cu ușurință. Să vedem mai departe. Cercetarea prin binocular este de data aceasta mult mai îndelungată și reluată de câteva ori. Ieșită din penumbră, o mână grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când firele din mănunchiul vital par să înceapă un dans demențial. Nu este posibil, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe loc, fără să fie nevoie de vorbire și de auz. Să fie oare emoție ceea ce resimte Dora atunci când gândește "Nu am nici o soră. Nu am..."? Dora nu are timp să gândească cum este posibilă această comunicare. În interiorul învelișului cu aparență de cămașă începe o zbatere ciudată ; un "ceva" necunoscut vibrează de parcă ar da semnale că se va reîntoarce la materie. Dacă o radiografie a acestui spațiu ar fi posibilă, desigur s-ar putea vedea corpuscule minuscule agitându-se ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spune că pragul dintre moarte și viață a fost trecut. Sufletul și-a regăsit corpul cu toate suferințele lui nevolnice, pe care îl iubește și îl detestă în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
robe albe, proiectate pe cerul care ar putea fi în întregime azuriu dacă la întâlnirea cu pământul nu ar fi brodat cu o sprânceană transparentă de culoare violet. La poalele colinei, în stânga ei, se ivesc de sub zăpadă niște ruine cu aparență de vapor în derivă. Dora își scrutează memoria. "Nu, nu am văzut niciodată peisajul ăsta... Și totuși, parcă l-aș cunoaște dintotdeauna, parcă m-aș fi trezit dintr-un vis pentru a reveni la locul cel dintâi, origine a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în schimb pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă îl condamnase fără nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mari de aprobare le avea Alindora, care era adoptată oficial de el și purta numele lui. Mai spunea că este în măsură să asigure educația fetiței. Nici un cuvânt de dragoste pentru mine... Așa credeam că era Gerhard, un neamț cu aparență de frigider. I-am transmis un mesaj verbal prin fiul domnului Walter: Minodora nu mai era printre noi iar eu eram deja prea în vârstă pentru a-mi schimba viața. Eram de acord să facă demersurile de răscumpărare a Alindorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mine. Deci o voi face ca pe o experiență, să văd unde ajung. Căci nu e drept și nici natural să-ți dezvolți puterea interioară prin tehnici și inițieri. Oricine face yoga atinge nemurirea. Și un hindus se inițiază depășind aparențele și, prin înlăturarea gândurilor de orice fel, care îl împiedică să vadă realitatea și să cuprindă absolutul, trăiește acea revelație plină de beatitudine. Însă el înțelege lumea într-un anumit fel și cuvintele și lucrurile au pentru el un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a menține o ordine. Aceștia sunt castele și perpetuează aceeași cultură. Drama vine tocmai din frustrarea că fiecare e unic în felul său. Mai există și aceia care nu sunt în elementul lor nicăieri. De acum înainte mă ghidez după aparență, fiind mai profundă decât cei care încearcă din răsputeri să își exteriorizeze sentimentele cele mai intime, vizionare: trăsăturile fizice exprimă omul în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care iluzie să o hrănești. Și atunci vezi că le ai pe toate, și atunci atingi Nirvana, plăcerea maximă. X : Aparentele contează chiar atât de mult pentru tine? O: Da, pentru ca aparentele sunt totul, sau, mai bine zis, există numai aparențe. Lumea e un vis tocmai pentru ca toți visam în felul nostru . Realitatea nu exista. Tocmai de aceea exista infinitul și nimicnicia. Timpul este peste tot. Timpul înseamnă moarte, iar moartea ne însoțește după clipă, viața după viață. Timpul înseamnă viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e nemurirea noastră, a ceea ce am fost și ceea ce am fi putut fi. El e infinitul din care facem toți parte. Pentru hinduși e clar: acel infinit e singurul adevărat(toate lucrurile merg conform unei Mari Înțelepciuni ). Restul e o aparență. Însă noi ne încadram până la urmă intr-o natură superbă și exactă, cu un timp exact și o viață de trăit. Să fim fericiți, iar dacă nemurirea există, o vom găsi. Iar de nu, poate că cineva își va închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe urmă când m-am liniștit, îi simt lipsa. Fug repede la recepție și îl prind doar la plecare. Nu, nu pleca. Venisem să te cer în căsătorie, știai? Știu. Te cer acum. Vrei să fii soția mea? Da! · · · · Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prind doar la plecare. Nu, nu pleca. Venisem să te cer în căsătorie, știai? Știu. Te cer acum. Vrei să fii soția mea? Da! · · · · Ador aparențele. Pentru că dincolo de ele nu e nimic. Esența e în noi, e ce vrem noi. Aparențele sunt tot ce avem. · Să rescriem, deci: Sunt in the city, in my sweet, luând prânzul. Pe când sorbeam din cea de-a doua cafea, așteptând să treacă timpul. Sunt intrigată, aștept cu nerăbdare să ne întâlnim deseară. Se pune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fie numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere, căci totul legat de ea era doar o simplă iluzie, niște aparențe nenorocite, care îndeamnă adesea pe bărbat la acțiuni necugetate. Era până la cer de frumoasă, iar frumusețea este cu adevărat de mirare cum știe să ofere iluzia deplină a fericirii. Chiar dacă femeia de care ești îndrăgostit îndrugă numai prostii, tu o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la prima vedere, omul pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc așa. Chiar și un singur ac, dacă știi exact locul unde să l înfigi, acel om imediat va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucru din jurul ei îi șoptea continuu, ca să-i amintească de datoria ce o avea de împlinit... Iar astfel, ei bine, iată că am sfârșit și cu descrierea ghișeului 1 și a angajatei ce-l sfințea. Altceva notabil, judecând strict după aparențe, nu s-ar mai putea spune. Și totuși, acesta este doar începutul prezentării Adrianei, căci, dacă un trup și o înfățișare de om sunt lesne de epuizat în a le descrie, un suflet omenesc este întotdeauna un infinit univers mistic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și neclintit în ele, este, de departe, cel mai nesincer lucru, pe care tu, Adriana, l-ai putea face vreodată față de tine însăți! Însă, la urma urmelor, nici nu mă prea miră (și nici nu trebuie), căci fiecare dintre aceste aparențe ordinare și viclene se ascund abil în spatele unor denumiri dintre cele mai atrăgătoare, mai agățătoare, care momesc pe loc și subjugă cu puterea lor. Acestea se numesc în chip generic: „frumusețe”, „bine”, „bucuria sufletului”, „nemurirea lui”, „are rost să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cu totul anapoda și deloc atinsă de adevăr. Iar lucrul acesta l-am afirmat într-atât de categoric, întrucât Șerban - adevăratul erou al povestirii mele veridice - se găsea pe deplin la antipodul felului mamei sale de a fi. Deși aparențele poate că l-ar fi dat oarecum de gol - căci se poate spune că ținea la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să îngenuncheze fără ascuțișul sabiei, ci doar cu cel al limbii!”, spunea dânsul adesea, explicându-se. Și, până la urmă, faptul că am remarcat, mai înainte, firea tăcută a lui a fost numai pentru ca să descriu cât mai corect și mai exact aparențele în care era acesta bine îmbrăcat, fiindcă, în esență, era mult mai veninos cu ceilalți. Propun să nu ne mire prea puternic lucrul acesta, căci, oare, în cele mai mult dintre cazurile pe care le cunoaștem cu toții, nu cumva apele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]