3,340 matches
-
înainte de vreme, către partidele care începuseră deja să jongleze cu voturile în alb ca și cum ar fi fost o vie bună de cules, iar ei, culegătorii, către ziare și celelalte mijloace de comunicare în masă, pentru ușurința cu care trec de la aplauzele din capitoliu la aruncările de pe stânca tarpeană, ca și cum ele însele n-ar fi fost o parte activă în pregătirea dezastrelor. Ceva dreptate aveau zeflemiștii din provincie, însă nu atâta câtă credeau ei. Pe sub agitația politică ce străbătea toată capitala ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și vasul, această busolă care, pe scurt, ne ghidează pe toți, se află aici, alături de noi, orientându-ne mereu cu vasta sa experiență, însuflețindu-ne mereu cu sfaturile sale înțelepte, instruindu-ne mereu cu exemplul său fără egal, mii de aplauze, prin urmare, și mii de mulțumiri, excelenței sale domnului președinte al republicii. Ovațiile au fost și mai călduroase decât primele, părea că nu voiau să se termine și nu aveau să se termine atâta timp cât prim-ministrul continua să bată din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-ar fi împrejurarea existenței unei contrarietăți mai mari, care constă în a nu ști ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
două dintre ele, cel al mulțumirilor exprimate de președinte și cel al expunerii prim-ministrului când a susținut o nouă strategie unanim aprobată de cei prezenți și la care mă voi referi în această intervenție, nu pentru a-mi retrage aplauzele, departe de mine o asemenea idee, ci pentru a amplifica și facilita efectele acestei strategii, dacă modesta mea persoană poate aspira la atât de mult, mă refer la faptul că domnul prim-ministru a spus că nu contează pe obținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Roșie”*. Regele Lear în regia lui Titus Segovia... Cheia de lectură scenică e tragic-patetică, montarea e dominată de kitsch, care nu e un mod de raportare culturală, e chiar spectacolul, o montare bazată pe ideea unui regizor care fuge după aplauzele celor mulți. Auziți la ea! Că lipsește ludicul, și ne trimite la Bosch și Velázquez!!!... Femeia face o pauză lungă, se uită numai în hârtie, în cronica aia teatrală, nu vrea să-i vadă Neli privirea, strânge din buze, pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de-o strategie... Frumoasa Neli se uită iar, lung, la Căpșuna, la frăgezimea ei, domniță, aveți o gură frumoasă!!!, remarcă femeia. — Gura mea-i formată pe pulă, își spune Cezarina replica, o știe de mult, făcuse succes cu asta, aștepta aplauze și acum. Când povestea ea unui bărbat și ajungea cu textul la forma gurii ei, ăla rămânea căscat, întreba imediat: cum o cheamă pe actrița asta?, la ce teatru joacă? Vânătorii din ei se trezeau și ieșeau din pădurea adormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu, Ștefan de la vagoane! mai juca și Dan. care, Puric? aaa, nu, Dan, portarul de la fabrică! e în regia lui Titus aaa, ăla de la croitorie! nu, nu, e Titus Segovia!!!... Care Titus Segovia deturnase spectacolul cu Bărbați și femei spre aplauze cumpărate ușor, nu era un musical (că e gen greu), nu era teatru „de proză”, nu știm unde să încadrăm spectacolul, era teatru „de vioară” sau „la vioară”, dacă putem spune așa, dar Octavian Iacob (ajutat de un violonist strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de artiști... Și discuția celor doi se încheia aici... Vocea lui Octavian Iacob te întinerea, deschidea porțile, creștea iarba, amuțea privighetorile. Vocea lui. Cel mai mare mister al omenirii, vocea umană. Un spectacol care trebuia văzut și, mai ales, ascultat. Aplauzele curgeau ca apa Oltului, primăvara. Muzica însăși ieșise din corzile lui vocale, din inima și sufletul Maestrului, ca și cum s-ar fi născut demult, demult. Regizorii știau de succesele lui muzicale și-l distribuiau uneori în musicaluri, făcea săli pline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
text, că trăiam în lumea lor, am uitat de copil, eu să uit de copil, nu ți se pare că ăia mi-au făcut ceva?, că m-au hipnotizat și că știam numai de ei?, la sfârșit de spectacol, la aplauze, mă uit după nepot, ia-l de unde nu-i, să înnebunesc, nu alta, dar, după ce l-am căutat mai bine, l-am găsit, se dusese pe afară, se juca și el cu alți copii... Pentru mine, a fost numai spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fost, am stat la Cămin toată tinerețea mea de zeiță. Am jucat teatru cât n-a jucat frate-tău în două vieți, numai dacă te gândești la Zestrea de ieri, parcă tu n-ai văzut-o?, că văzuși doar ce aplauze... Băiatul meu e mai talentat ca mine, doar că e mai curios, întreabă toate cele. Se uită la toate. Cu-ri-os. N-am să uit niciodată ce-a făcut în clasa a patra, avea vreo zece ani, cred, se ducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aude o clipă sunetul telefonului, apoi se întrerupe, iese din scenă cu poșeta și mapa plină de proiecte. Muzică.) / SFÂRȘIT 31 martie, 2005 — Lui Titus Segovia nu-i mai dau nici un text, zicea ea, că ăsta-l strică, umblă după aplauze facile, copiază din filme, a luat și din Almodovar și a pus o scenă din film într-un spectacol, așa fabula nebuna, eu nici n-am văzut filmul ăsta, fata s-a pus rău cu toți regizorii de azi... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pierd, dragostea?, dragostea e pentru mine o chestiune de siguranță, nu de bani, deși despre bani e vorba în viața mea, dar să zicem noi că nu de bani, ci de siguranță: siguranța serviciului, a casei. Vreau carieră. Vreau scenă, aplauze, public, cronici, flori aduse pe scenă, admiratori. Adorație. Asta vreau. Și voi face orice ca să le am... Înainte de căsătoria cu Maestrul, la teatru, mă ciupeau de fund nu numai actorii, ci și electricienii, îîî... că așa se întâmplă cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pui și mie caseta, gata, asta e. Într-o zi, odată, ziceai că mai ai multe de făcut. Mai ai multe de făcut, mamă, și acuma mai ai multe de făcut. Te-așteaptă atâtea roluri, atâta scenă, atâta public, atâtea aplauze... Ce-ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin și pleacă. Pe asta, pe Tina, n-o mai suna. Îți ajunge. Ai îmbătrânit, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ceas, fiecare clic îl lovește ritmic în tâmple... Strigoiul îl pândește, râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a wonderful girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor... la urmă Învinețit și obosit, dar Încă nelăsându-se placat, mișcându-se În cercuri, răsucindu-se, schimbând pasul, Împingându-și adversarul cu cotul... aruncându-se pe burtă dincolo de buturile celor de la Groton, ținut de picioare de doi adversari, Înscriind unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bănuia nici măcar Mariana, care era, oricum, copleșită de tracul ei. Așa se face că la ora exactă, ca un grațios cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
hohoteau în buncărul lor. - Iată, luă Mișu portretul din mâinile tremurânde. Iată-l pe adevăratul Halterofil din Vitan! Eu zic că nu Mariana, ci soția lui merită să facă astăzi striptease. Unde e soția lui? S-o cheme nea Ovidiu! Aplauzele erau pe atât de dulci pentru Mișu, pe cât de chinuitoare fusese așteptarea lor. - Mai ai ceva de adăugat, Nexus? - Ar fi... ar fi că... dacă tu ai aruncat halterele, atunci mai aruncă-le o dată! Al doilea ropot de aplauze nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ovidiu! Aplauzele erau pe atât de dulci pentru Mișu, pe cât de chinuitoare fusese așteptarea lor. - Mai ai ceva de adăugat, Nexus? - Ar fi... ar fi că... dacă tu ai aruncat halterele, atunci mai aruncă-le o dată! Al doilea ropot de aplauze nu-i mai făcu lui Mișu atâta plăcere. - Și voi vreți asta? - Da! urlă toată lumea (microbiștii săriră din nou din paturile lor, iar agenții F.B.I. își puseră mâinile la urechi, avertizându-l pe președinte să ia măsurile de urgență). - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
indiferență, foarte bine. Se gândi din nou la imaginea lui Mișu, ginerică deasupra sicriului. Bine că păstrase rochia de mireasă! Numai să mai aibă timp. Își trase pe ea bluzița și fustița. Sprijinită de Mișu, Mariana ajunse pe scenă, în aplauzele tuturor. Baby, take off your clothes... Și Mariana începu, pentru a treia oară în seara asta, să-și tragă în sus bluzița Dolce&Gabanna și în jos fustița de blugi. Caseta, de atâtea ori pornită și oprită, se agăță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am nevoie și eu de un dram de sprijin. Nu e de colo să constați că nu ai prieteni în teatru și că nici nu le duci dorul, că poți trăi singur, fără să mai ai nevoie de laudele sau aplauzele lor. Mă fericesc cu amintirile mele și cu șansa într-adevăr uluitoare de a fi întâlnit oameni fantastici, pentru că în prezența lor m-am simțit extraordinar, am trăit clipele astrale ale existenței mele de actor, de om de teatru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și asta mă ține tare. Îmi vine rândul și sar din pat. Au rămas năuci, pentru că ce s-a petrecut le-a depășit înșelegerea. Am jucat cum simțeam eu, cum știam eu, cum credeam eu. Am luat trei rânduri de aplauze și am plecat acasă fericit ca niciodată. N-am stat la aplauze pentru că nu mi-a spus nimeni să o fac, m-am dus acasă și am povestit, și am povestit, și am băut cea mai bună bere din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Au rămas năuci, pentru că ce s-a petrecut le-a depășit înșelegerea. Am jucat cum simțeam eu, cum știam eu, cum credeam eu. Am luat trei rânduri de aplauze și am plecat acasă fericit ca niciodată. N-am stat la aplauze pentru că nu mi-a spus nimeni să o fac, m-am dus acasă și am povestit, și am povestit, și am băut cea mai bună bere din toată viața mea de până atunci. A doua zi mă cheamă Beligan. Intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
băut cea mai bună bere din toată viața mea de până atunci. A doua zi mă cheamă Beligan. Intru bucuros. ― Ce-ai făcut, măi Mihai? ― Ce-am făcut? ― Le-ai stricat ălora spectacolul. ― Eu? Păi am luat trei rânduri de aplauze, meștere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avut ei aplauze la scena asta de când joacă. ― Păi tocmai asta e, la dracu’, că Finți nu a dorit aplauze la scena asta, așa că stai mata pe tușă, am suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]