2,777 matches
-
de bonificație mai puțin luminoasă. Uneori, ele pun în buzunarul filosofului monede sunătoare! Așa spun gurile rele... VIII NICOLAE și „viața fără opreliști” 1. Gustul altora. Nicolae trece drept unul dintre primii șapte diaconi aleși de apostoli. Lume bună, așadar. Apocalipsa lui Ioan îl prezintă ca fiind un om care trăiește fără nicio opreliște. Detaliul se referă la practicile licențioase, e lesne de imaginat. Nu știm ce anume deosebește sectele între ele, în general ceea ce este valabil pentru un filosof corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Apologii, Sfântul Iustin, Arta de a iubi, Ovidiu, Așa era sora katrei, Meister Eckart Așa grăit-a Zarathustra, Nietzsche, Banchetul disparat, Erasmus, Banchetul poetic, Erasmus, Banchetul povestitorilor, Erasmus, Banchetul profan, Erasmus, Banchetul religios, Erasmus, Banchetul sobru, Erasmus, Biblia Scrierile apostolilor, Apocalipsa, Sfântul Ioan, Enoh, Epistole, Sfântul Pavel, Evangheliile sinoptice, Geneza, Pildele, Despre bunăstare, Democrit, Cartea omului de curte, Castigliane Cartea a patra, Rabelais, Catehismul sau adevărata instituție creștină, Ochino, Către creștinii din Anvers, Luther, Căsătoria unică, Tertulian, Cealaltă lume, Cyrano de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă este un supraviețuitor sau o nălucă, oficiază la serbarea halucinantă a propriei sale nunți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
SCRIERI: Scrieri alese, Iași, 1992; week-end printre mutanți, Iași, 1993; adio adio dragi poezii, Iași, 1999; Planeta 0, Iași, 2002; Mortido, Iași, 2003. Traduceri: Henri I. Marrou, Teologia istoriei, Iași, 1995 (în colaborare cu Gina Nimigean). Repere bibliografice: Nichita Danilov, Apocalipsa de carton, Iași, 1993, 108-112; Al. Andriescu, „week-end printre mutanți”, CL, 1994, 4; Mircea A. Diaconu, Poezia insurgentă, RL, 1994, 20; Anton Horvath, „week-end printre mutanți”, ST, 1994, 7-8; Augustin Frățilă, Țara mutanților, L, 1994, 41; Codrin Liviu Cuțitaru, Pledoarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
Scrierea fără titlu) SST 6. Cercetarea Sufletului EA 7. Cartea lui Toma Luptătorul Th III 1. AJ 2. Evanghelia Egiptenilor EE 3. Fericitul Eugnostos Eug 4. SJ 5. Dialogul MÎntuitorului DS IV 1. AJ 2. EE V l. Eug 2. Apocalipsa lui Pavel ApPl 3. Prima apocalipsă a lui Iacob 1ApJc 4. A doua apocalipsă a lui Iacob 2ApJc 5. Apocalipsa lui Adam ApAd VI 1. Faptele lui Petru și ale celor doisprezece Apostoli AcPtd 2. Tunetul, Mintea Perfectă (Brontê) Br
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sufletului EA 7. Cartea lui Toma Luptătorul Th III 1. AJ 2. Evanghelia Egiptenilor EE 3. Fericitul Eugnostos Eug 4. SJ 5. Dialogul MÎntuitorului DS IV 1. AJ 2. EE V l. Eug 2. Apocalipsa lui Pavel ApPl 3. Prima apocalipsă a lui Iacob 1ApJc 4. A doua apocalipsă a lui Iacob 2ApJc 5. Apocalipsa lui Adam ApAd VI 1. Faptele lui Petru și ale celor doisprezece Apostoli AcPtd 2. Tunetul, Mintea Perfectă (Brontê) Br 3. Adevărata Învățătură (Authentikos Logos) AL
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
III 1. AJ 2. Evanghelia Egiptenilor EE 3. Fericitul Eugnostos Eug 4. SJ 5. Dialogul MÎntuitorului DS IV 1. AJ 2. EE V l. Eug 2. Apocalipsa lui Pavel ApPl 3. Prima apocalipsă a lui Iacob 1ApJc 4. A doua apocalipsă a lui Iacob 2ApJc 5. Apocalipsa lui Adam ApAd VI 1. Faptele lui Petru și ale celor doisprezece Apostoli AcPtd 2. Tunetul, Mintea Perfectă (Brontê) Br 3. Adevărata Învățătură (Authentikos Logos) AL 4. Conceptul Marii Noastre Puteri (Noema) N 5
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
EE 3. Fericitul Eugnostos Eug 4. SJ 5. Dialogul MÎntuitorului DS IV 1. AJ 2. EE V l. Eug 2. Apocalipsa lui Pavel ApPl 3. Prima apocalipsă a lui Iacob 1ApJc 4. A doua apocalipsă a lui Iacob 2ApJc 5. Apocalipsa lui Adam ApAd VI 1. Faptele lui Petru și ale celor doisprezece Apostoli AcPtd 2. Tunetul, Mintea Perfectă (Brontê) Br 3. Adevărata Învățătură (Authentikos Logos) AL 4. Conceptul Marii Noastre Puteri (Noema) N 5. (Fragment din Republica lui Platon) 6
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
N 5. (Fragment din Republica lui Platon) 6. Discursul despre a Opta și a Noua Og 7. Rugăciunea de mulțumire (hermetică) G 8. Asclepius Ascl VII 1. Parafraza lui Sem PSem 2. Al doilea tratat al Marelui Seth ST 3. Apocalipsa lui Petru ApPt 4. Învățăturile lui Silvan Sil 5. Cele trei stele ale lui Seth TSS VIII l. Zostrianos Z 2. Epistola lui Petru către Filip EpPt IX 1. Melchisedek Me 2. GÎndul Noreei Nor 3. Mărturia Adevărului TVer X
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe falicul VÎnt-Demiurg, „care Întrunește puterile Focului, Întunericului și Spiritului”60. Alte texte promovează entități feminine, atît ca importante ipostaze pleromantice, cît și ca principii inferioare care produc „devoluția” Ființei, ducînd astfel la apariția lumii. Distincția este limpede În Prima apocalipsă a lui Iacob (1 ApJc), unde Ahamot este o entitate inferioară și ignorantă, produsă de Sophia 61. La fel, În valentiniana Evanghelie a lui Filip (EvPh) Ehamot este Înțelepciunea, În timp ce Ehmot este „Înțelepciunea Morții”62. Regăsim o distincție de același
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Seth, Noe, Avraam, Buddha, Zarathustra, Cristos, Pavel și Mani), precum și În alte surse maniheiste 81. Fragmente parte și pahlavi vin să confirme autenticitatea izvorului lui Ibn al-Nad@1@m82. Printre apocrifele utilizate de Mani83 trebuie să se fi aflat și Apocalipsa lui Seth, astăzi pierdută 84, pe care o menționează Codexul Mani de la Köln85. Sistemul lui Mani, după cum se vede astăzi, este legat În multiple feluri de forma de gnosticism profesată de sethienii lui Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Cerului, sînt eunuchi propter regnum celorum” (Matei 19:10-12)49. Lumea va dăinui cîtă vreme numărul Drepților ce sînt primiți În cer nu-l va Întrece pe cel al locurilor rămase goale În urma căderii Îngerilor. Scenariul eschatologic se bazează pe Apocalipsa lui Ioan. Cristos urmează să vină, Împreună cu apostolii, să judece universul; demonii și Închinătorii lor vor fi azvîrliți În focul veșnic, Cei Drepți vor moșteni Împărăția Cerurilor. „Iar atunci, la Îngăduința Tatălui, o ceață Întunecoasă și o gheenă de foc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Duhul Sfînt a vorbit deseori prin gura Profeților. Ioan Botezătorul este omul Diavolului. Concepțiunea Mariei a fost imaculată, fără intervenția vreunui bărbat. Isus n-a avut trup fizic. El nu este egalul lui Dumnezeu (subordinaționism). Crucea e semnul Fiarei din Apocalipsa lui Ioan. Pe lîngă toate acestea, se mai spune despre cathari că sînt vegetarieni, că resping sfintele taine și pe părinții Bisericii și că nu depun jurămînt. Cu excepția povestirii populare ce explică originea cîinelui, singura informație din scrierea lui Bonacursus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hegel, locul autenticității istoriale se mută definitiv din religie În filozofie, care preia misiunea revoluționară a religiei 24. Reprezentanții „revoluției permanente” sînt Kierkegaard și Marx: „Marx distruge lumea burghezo-capitalistă, Kierkegaard pe cea burghezo-creștină”25. În timp ce Marx Își publică Manifestul comunist, Apocalipsa societății capitaliste pe ruinele căreia Își va face apariția o societate fără clase, Kierkegaard publică un manifest anticomunist (Das Eine was nottut). Pentru Marx, 1848 a fost anul istorial cînd și-a făcut intrarea În istorie „starea a patra”; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Oetinger (1702-1782), adept al Kabbalei luriene, admirator al lui Jakob Böhme și discipol al lui Johann Albrecht Bengel (mort În 1752) - un personaj straniu, care se inspirase din teoriile lui Gioacchino da Fiore pentru a face predicții numerologice pe baza Apocalipsei lui Ioan, ajungînd la concluzia că lumea se va sfîrși În anul 1836. Acesta n-a apucat desigur să constate neîmplinirea prezicerilor sale, cum n-a mai apucat nici discipolul său Oetinger care, stimulat de apropierea finalului inerent (nu-1 despărțea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
isprăvește și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera sau persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acurateță și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid fizic și mai ales spiritual. O altă preferință a scriitorului-moralist, de care aminteam puțin mai sus, ține de fictivizarea obiectului și reprezentarea sa într-o eidetică a apocalipsei. Din unghi retoric, contestarea vehementă devine cea mai firavă formă de argumentare, în comparație cu imaginea horror pe care poetul-moralist o construiește, întotdeauna atent la forța simpatetică a detaliului. Ficțiunea se naște, foarte ades, dintr-o percepție distorsionată asupra unor evenimente reale
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și fără gloanțe în cartușieră, cu lancea pierdută și cu baioneta ruptă, soldatul pune mâna pe ce găsește și dă. În polemica vorbelor ea trebuie să fie infinită și n-ai de apărat numai opera s-au persoana, ci și apocalipsa lor. Nu dai ca să scapi: cinstea noțiunii se păstrează la inventar. Datoria cere originalitate, nivel, vigoare, acuratețe și exemplară onestitate, satisfăcând ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
II, Editura Adevărul, București, 1934. Iovian, Tudor, Gherla imaginarului arghezian, Editura Plumb, Bacău, 2003. Lovinescu, Eugen, Titu Maiorescu, Editura Minerva, București, 1972. Lovinescu, Eugen, Critice I, Editura Minerva, București, 1982. Lovinescu, Eugen, Opere 8, Editura Minerva, București, 1989. Melancu, Ștefan, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Editura Cartimpex, Cluj, 2001. Micu, Dumitru Opera lui Tudor Arghezi, București, Editura pentru Literatură, 1965. Micu, Dumitru, Arghezi, Editura Institutului Cultural Român, Iași, 2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983. Paleologu, Alexandru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literaturii românești contemporane, vol. II, București, Editura Adevărul, 1934, Iovian, Tudor, Gherla imaginarului arghezian, Bacău, Editura Plumb, 2003. Lovinescu, Eugen, Titu Maiorescu, București, Ed. Minerva, 1972. Critice I, București, Editura Minerva, 1982. Opere 8, București, Editura Minerva, 1989. Melancu, Ștefan, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Cluj, Editura Cartimpex, 2001. Micu, Dumitru Opera lui Tudor Arghezi, București, Editura pentru Literatură, 1965. Arghezi, Iași, Editura Institutului Cultural Român, 2005. Oprea, Alexandru, În căutarea lui Eminescu gazetarul,București, Editura Minerva, 1983. Paleologu, Alexandru, Simțul practic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sculele de măcelărie ale lui Tudor Arghezi", în Imaginarul violent al românilor, Editura Humanitas, București, 2003, pp. 37-54. 105 Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1979, pp. 418-441 (capitolul " Arta de a spurca frumos"). 106 Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2001. 107 Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian (eseu despre pamfletul arghezian), Editura Plumb, Bacău, 2003. 108 Vezi Ion Dur, Noica portretul gazetarului la tinerețe, Editura Saelucum, Sibiu, 1999. 109 Sintagma îi aparține lui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acționează la el (ca la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan ori spre vreun înțelept oriental; el însuși devine Don
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Natura care nu-nțelege" (Toamnă). În substanța lor intimă, risipitele sau compactele cântări despre moarte, niște tristia, sunt fragmente de monolog narativizat, recital de constante și variabile. Pigmenți de înțelepciune de pe Nil ("Cartea morților") și ecouri din Buddha, catastrofisme din Apocalipsă, trimiteri la "Marele Ordonator", la "Nirvana" și "Karma" sau la "Ultimul Dibuk" (ebraic), acorduri biblice despre "Gog" și "Magog", despre "Sfânta Vergură" ori despre "cămașa lui Hristos" acestea, cumulate, conduc la ideea de murire și regenerare în etern. "Moartea-și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape shakespearian, ca smintit și „poznă a firii”: „Jecmănindu-i pe săraci, totuși nu contenește a se lăuda că e sfânt și că stă de vorbă cu Sfântul Duh, care i se înfățișează prin vedenii și apocalipse, că e ajutat de îngeri în tot ce întreprinde și că de dragul lui a îngăduit Dumnezeu să dăinuie acest pământ...”. Bogată, efervescentă și, prin nestatornicia acelor ani și slăbiciunile firii lui V., inevitabil fragmentară, contribuția cărturarului rămâne într-un con
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]