1,351 matches
-
invitații săi s-ar plictisi dacă nu le-ar oferi și ocazii de relaxare, de distracție. Din acest motiv, o atenție specială era acordată jocurilor, vânătorii și evenimentelor artistice care condimentau viața la palat. Sursa principală de inspirație a memoriilor apocrife o reprezintă evenimentele de la Versailles, aventurile persoanelor importante sau, pur și simplu bârfele locale. Acestea făceau deliciul cititorilor, dar, în același timp ofereau o imagine asupra moravurilor societății europene în secolul al XVIIlea. Printre memorialiștii oficiali, recunoscuți ai perioadei secolului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lor nu poate fi certificată. În anul 1913 doi cercetători, Émile Bourgeois și Louis André, au publicat un catalog, intitulat Les Sources de l’histoire de France, în care înregistraseră nu mai puțin de 1060 de titluri de lucrări memorialistice apocrife și oficiale, redactate în secolul al XVII-lea. Este un număr impresionant de cărți, în raport cu numărul redus de tipografii existente la acea vreme. O lucrare care a cunoscut un traseu special este cea intitulată: Secret Memoirs of the Mother of
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
toate acestea, în anul 1789, a intrat în posesia contelui de Veltheim o copie a manuscrisului original, care a fost publicat integral, fără modificări, în 1789 la Strasbourg. Fiindcă a fost publicată pe cheltuiala contelui, se consideră că lucrarea este apocrifă. În același an a fost publicată o nouă ediție, de data aceasta la Dantzick, în Germania, intitulată: Confessions of the Princess Elizabeth-Charlotte of Orleans, extracted from her letters addressed, between the years 1702 and 1722, to her former governess, Madame
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
prezinte o invitație scrisă. Seara începea cu un concert, apoi continua cu dansuri și jocuri de noroc, până la ora cinei. Mai exact, aceste momente de destindere aveau loc între orele șapte și zece, din luna octombrie până la Paști. În lucrarea apocrifă Les mémoires de M. le marquis De V. ou l’ histoire curiueuse du France se menționează o discuție dintre Rege și Delfină:„Doamnă, i-a spus acesteia la puțin timp după căsătoria sa, vreau ca să aibă loc seri de apartament
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
său, Ludovic Soare știa foarte bine cum să manipuleze restul zeilor și al muritorilor pentru a fi venerat continuu și pentru a-i provoca să intre în competiția pentru a obține atenția sa. Din episoadele descrise în detaliu de lucrările apocrife ale vremii, vedem cum se acordă un interes exagerat micilor gesturi de conveniență. De exemplu, un subiect important al acelor timpuri era dreptul de a sta jos în prezența Regelui și a Reginei. Din lucrarea apocrifă Secret Memoirs of the
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în detaliu de lucrările apocrife ale vremii, vedem cum se acordă un interes exagerat micilor gesturi de conveniență. De exemplu, un subiect important al acelor timpuri era dreptul de a sta jos în prezența Regelui și a Reginei. Din lucrarea apocrifă Secret Memoirs of the Court of Louis XIV, aflăm că ducele de Chartres - viitorul duce d‘Orlèans -, avea dreptul de a sta jos în prezența reginei și de a călători cu ea în aceeași caleașcă. Această onoare nu era permisă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Regelui. O singură dată, Ludovic al XIV-lea i-a permis unui Condé să stea pe locul din spate al trăsurii regale, un privilegiu rezervat numai câinilor regali. Acest eveniment nu s-a mai repetat niciodată după aceea. În lucrarea apocrifă mai sus menționată, cumnata regelui povestește: „[...]Regele nu era dispus să accepte nimic un compromis în ceea ce privește ceremonialul. Ducele de Lorraine a susținut că are dreptul să stea într-un fotoliu în prezența lui Monsieur și a mea, deoarece împăratul i-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
dreptul la un fotoliu; ducele de Lorraine, care nu era elector, avea dreptul la un scaun cu spătar, dar nu mai mult; pentru ceilalți demnitari, mai ales pentru doamnele cu poziție socială înaltă, existau taburetele. Cu toate acestea, în lucrarea apocrifă Secret Memoirs of the Court of Louis XIV ducesa d'Orlèans povestește despre Marly, singurul refugiu al regelui unde eticheta curții nu era respectată. Din acest motiv, la acest castel nu erau invitați niciodată ambasadori sau vizitatori de grad înalt
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
râs.“ Ludovic avea simțul umorului și uneori accepta să încalce eticheta, cu condiția ca întâmplarea și circumstanțele în care se produceau acest lucru să fie amuzante. Este cazul marchizului Antoine Gaston de Roquelaure, care a relatat întâmplarea în memoriile sale apocrife, dar care a fost repovestită și în lucrarea ducesei d'Orlèans: „într-o zi, înainte ca Roquelaure să fie făcut duce, era afară când a început o ploaie foarte puternică. I-a ordonat vizitiului să-l ducă la Luvru, unde
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cuvântul de onoare decât în situații excepționale, însă secretele celorlalți erau păstrate ca propriile sale secrete. Și nimic nu putea să-l flateze mai mult pe rege decât confesiunile supușilor săi, care îi solicitau ajutorul. Saint Simon preia din sursele apocrife o întâmplare pe care o relatează în memoriile sale și care abordează exact acest context. Autenticitatea istoriei este verificată, deoarece chiar Ludovic o va povesti ani mai târziu într-o manieră în care protejează în totalitate intimitatea și numele persoanelor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și să se supună necondiționat ordinelor taților și soților. Văduvele, în funcție de statutul social, puteau să-și administreze averea și să ia propriile decizii. Datorită acestor reguli restrictive, starea de tensiune în familie era mare. De multe ori memoriile oficiale și apocrife făceau referire la întâmplări care contraziceau aceste norme, iar ideea de dragoste, curtoazie, căsătorie și relație familială fiind profund alterată. în funcție de statutul social, atitudinea față de femei era diferită. În Franța, ca pe întreg cuprinsul Europei de Vest, datorită războaielor în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
asupra căruia dorim să ne oprim este cel al curtezanei. Asociată adesea cu imaginea Evei, reprezintă femeia abilă care, într-o societate eminamente masculină, reușește să supraviețuiască prin eforturi proprii. V.1 Regina mamă în memoriile oficiale și în cele apocrife „ Natura a fost responsabilă de primele noduri care m-au legat de mama. Însă legăturile formate mai târziu prin calități comune spirituale sunt mult mai greu de rupt decât cele făcute numai prin legăturile de sânge“. Astfel descria Ludovic al
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
arătam compasiune, deoarece oamenii se nasc cu această înclinație, la fel cum poeții se nasc cu simțul rimei. Marchizul a murit la scurt timp de o boală a anusului, boală care, în acea perioadă, era foarte răspândită.“ Prin urmare, pamfletele apocrife care înfierau relația dintre cardinal și Regină nu erau justificate. Indiferent de realitate, Ana și Mazarin au păstrat o discreție demnă privind o posibilă relație, fie ea și platonică. Tindem să credem că a existat totuși o legătură, datorită corespondenței
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
XIV-lea era numit„Confidentul“. Pe lângă numere erau folosite și simboluri. Simbolul Anei era o linie tăiată, iar Mazarin era simbolizat de o stea. Regina suferea vizibil din cauza comentariilor legate de o posibilă relație dintre ea și cardinal. În lucrarea apocrifă Mémoires de Madame de M.C.N.V.P, publicată la Amsterdam în anul 1756 și tradusă apoi în limba engleză, un an mai târziu, este relatată o întâmplare menționată și de La Porte în Memoriile sale: „într-o zi a găsit un bilet
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vărul ei. Din păcate exista o incompatibilitate între cei doi. Ludovic crescuse la curtea Franței, unde moravurile erau suficient de permisive. Infanta, crescută în atmosfera rigidă și austeră de la curtea Spaniei nu avea nici o idee despre simțul umorului. În memoriile apocrife, a rămas celebră o discuție dintre Infanta și o măicuță. Întrebată de către aceasta dacă nu dorește să-i distreze pe tinerii de la curtea tatălui său, prințesa a răspuns că nu are nici o intenție să facă acest lucru, deoarece nu exista
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lacrimi, sau salutat printr-o simplă înclinare a capului. în timpul discuțiilor dintre cei doi frați, Ludovic al XIV-lea a avut permisiunea să treacă prin fața ferestrelor camerei unde se afla Infanta pentru ca cei doi să se poată privi. în lucrările apocrife, se povestește cum Ludovic a încălcat această permisiune și a stabilit cu cardinalul Mazarin să o vadă pe tânără înainte. Astfel, avea să intre în sala de conferințe dându-se drept un curtean obișnuit, în timp ce Infanta aștepta nerăbdătoare în ușa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aștepta nerăbdătoare în ușa palatului. Privind-o, tânărul rege a declarat că ușa i se pare foarte bună, această afirmație fiind un semnal discret transmis Cardinalului că este de acord ca Maria Tereza să-i devină soție. Tot conform surselor apocrife, se spune că noua regină l-a convins pe Ludovic să jure că în fiecare noapte va dormi lângă ea. Regele s-a ținut de cuvânt și, indiferent la ora la care își încheia ziua, se culca în patul conjugal
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a format micul ei grup de vorbitori de limbă spaniolă; își petrecea zilele discutând cu aceștia și serile jucând jocuri de noroc. Dar nici măcar Maria Tereza nu a reușit să evite un scandal public, care a rămas înscris în memoriile apocrife. În biblioteca Sfânta Genévièève din cartierul Latin din Paris, există un portret al unei femei de origine africană, îmbrăcate în haine de măicuță. Pe o plăcuță modestă este inscripționat: Louise Marie Thérese, călugărița neagră, pictat de Moret. În paranteze, două
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regim de viață auster, căsătorită cu un soț care nu a fost al ei decât în noaptea nunții, a trebuit să-și reprime toate supărările și să accepte cu demnitate poziția de soție de rege. V.3 Curtezanele și memoriile apocrife Curtezana, în accepțiunea societății secolului al XVII-lea, era o prostituată sau amantă, adesea fiind apropiată bărbaților din clasele nobiliare înalte, bărbați bogați sau care dețineau puterea politică. În Europa renascentistă, curtezanele jucau un rol important în societate, înlocuind uneori
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
că nu-și va semna memoriile, deoarece nu ar avea curajul să își exprime deschis părerile. Însă, deoarece i ar plăcea să ridice cortina și să expună anumite taine, va alege masca anonimatului. Din punct de vedere al manifestării, memoriile apocrife se apropie mult mai mult de roman, însă, în orice caz, nu le putem încadra în zona biografiei, fie ea și romanțată. Marguerite Yourcenar sublinia în Carnets de notes de Mémoires d`Hadrien că aceste scrieri sunt o reconstituire făcută
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de regulă unui personaj celebru, dar fără documentele justificative necesare. Cu toate acestea valoarea umanistă este întărită de fidelitatea cu care sunt raportate faptele". Din punct de vedere al formei, "memoriile imaginare" se contopesc până la un anumit punct cu memoriile apocrife, ambele curente cel memorialistic și cel apocrif fiind la modă în Europa secolului al XVII-lea. Pentru cercetători sunt importante și direcțiile pe care aceste scrieri s-au axat relatări despre războaie și despre călătorii, dar și povestirile cu notă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
documentele justificative necesare. Cu toate acestea valoarea umanistă este întărită de fidelitatea cu care sunt raportate faptele". Din punct de vedere al formei, "memoriile imaginare" se contopesc până la un anumit punct cu memoriile apocrife, ambele curente cel memorialistic și cel apocrif fiind la modă în Europa secolului al XVII-lea. Pentru cercetători sunt importante și direcțiile pe care aceste scrieri s-au axat relatări despre războaie și despre călătorii, dar și povestirile cu notă comică, amintirile din copilărie, aventurile galante. în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
secolului al XVII-lea. Pentru cercetători sunt importante și direcțiile pe care aceste scrieri s-au axat relatări despre războaie și despre călătorii, dar și povestirile cu notă comică, amintirile din copilărie, aventurile galante. în secolul al XVII-lea memoriile apocrife scrise de curtezane sunt destul de rare. Cele scrise de doamna de La Guette constitue o mărturie importantă asupra vieții cotidiene din timpul Războiului de 30 de ani. Umorul său inimitabil, memoria vizuală uimitoare și limbajul utilizat fac din ea o mare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sunt destul de rare. Cele scrise de doamna de La Guette constitue o mărturie importantă asupra vieții cotidiene din timpul Războiului de 30 de ani. Umorul său inimitabil, memoria vizuală uimitoare și limbajul utilizat fac din ea o mare povestitoare. Textele sale apocrife sunt o adevărată revelație pe plan istoric si literar. Curtezanele cele mai cunoscute ale lui Ludovic al XIV-lea sunt domnișoara de La Vallière, marchiza de Montespan, și, desigur, viitoarea soție secretă a regelui: marchiza de Maintenon. Pentru exemplificarea conceptului de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al XIV-lea sunt domnișoara de La Vallière, marchiza de Montespan, și, desigur, viitoarea soție secretă a regelui: marchiza de Maintenon. Pentru exemplificarea conceptului de curtezană, vom prezenta imaginea domnișoarei La Vallière, așa cum apare prezentată în scrierile oficiale și în scrierile apocrife. Louise-Françoise de La Baume de La Vallière era cu șase ani mai tânără decât Regele. Provenea dintr-o familie nobilă, scăpătată. A crescut într-o atmosferă de austeritate și era o persoană foarte religioasă. Neavând finanțele necesare pentru a beneficia de o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]