3,161 matches
-
criză socială și politică. Imagine a haosului „eshatologic”, Imperiul Roman este în același timp o caricatură diabolică a împărăției cristice. În acest punct, Hipolit își prezintă teoria asupra caracterului mimetic al imperiului pământesc (IV, 9). Cea dintâi remarcă: romanii ating apogeul puterii lor exact în momentul nașterii lui Cristos, care vine să întemeieze pe pământ Împărăția cerească (a celor care cred). Împărații romani nu fac decât să imite „după lucrarea lui Satan” acest plan divin. Nu întâmplător primul recensământ a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
suma de cinci și jumătate, „ceea ce simbolizează cei 5 500 de ani la capătul cărora Mântuitorul se naște din Fecioară, aducând în lume Arca, adică propriul Său trup” (ibidem). În fine, dacă ținem cont că nașterea lui Cristos coincide cu apogeul Imperiului, rezultă că, din epoca în care trăiește Hipolit și până la a doua parusie mai sunt trei secole, deci un interval suficient de liniștitor. Miza exegetului este dublă. Pe de o parte, acesta trebuie să‑și convingă auditorii de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să se hrănească. În pofida deznodământului fericit, aceste două istorioare constituie dovada incontestabilă a persistenței, în sânul creștinismului oriental, a acestui curent profetic cu accentuată conotație politică, ce poate fi numit „profetism de masă” sau „popular” și care a ajuns la apogeu în mișcarea montanistă. Printr‑o simetrie semnificativă cu Christ., Com. Dan. se încheie în nota „katechonică” a epistolei 2 Tesaloniceni. Rezumat și concluzii generale Hipolit este primul autor creștin care a consacrat o monografie temei Anticristului, sub forma unei scrisori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
munți înalți, va încremeni marea” (3, 64), va țintui luna și soarele pe cer; va învia morții și va face tot felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare” (∗β<∀:4Η ν8≅(γ¬Φ∀) va ieși din adâncurile mării, va veni pe pământ și‑l va răpune. Cartea a IV‑a (redactată în jurul anului 80 d.Cr.) relatează un alt episod: dărâmarea Ierusalimului, numit Solymes, și distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștinismul african, ne obligă să ne oprim un moment și să prezentăm succint principalii protagoniști, etapele, precum și însemnătatea teologică a acesteia. Donatismul Ca fenomen istoric, donatismul apare în Africa, la puțin timp după „marea persecuție” din 303‑305. Ajunge la apogeu chiar în vremea în care Augustin devine preot, apoi episcop (în jurul anului 390), pentru a dispărea definitiv în secolul al VII‑lea, după cucerirea arabă. În opinia lui Frend, donatismul îmbină ultraspiritualismul lui Tertulian și puritismul lui Ciprian. De la Tertulian
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceasta nemulțumirea lui Constantin. În 10 noiembrie 316, acesta din urmă promulgă o lege aspră împotriva donatiștilor. Lui Majorin îi urmează în scaunul episcopal Donatus (cel care dă și numele mișcării), iar acestuia Parmenian, sub păstorirea căruia Biserica donatistă atinge apogeul prosperității și expansiunii sale. La scurt timp după moartea acestuia, izbucnesc conflictele. Prin edictul de Unitate din 405, donatiștii sunt declarați eretici, iar cultul lor este interzis. Vor continua să „reziste” încă multă vreme, mai ales în zonele rurale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1999, pp. 179‑196. Acest articol prezintă foarte clar principalele trăsături ale anticristologiei lui Hipolit. . ∼ΣΦΒγΔ (Δ ϑ∈ 20Δ∴≅<, ≡ Δ6≅Η, ΛΒ∀Δ< ƒΦϑ4< .™≅< 6∀ℜ Φ∀Δ6≅∃Δ≅< ΦΒ∀ΔςΦΦ≅< ∠<Λ>∴< ϑγ 6∀ℜ ∉∗≅¬Φ4<. . Venirea lui Cristos marchează apogeul puterii romane; ulterior, „apostolii au chemat toate neamurile și toate limbile pentru a face un singur popor al credincioșilor creștini” (IV, 9). Imperiul Roman este acuzat de a‑și fi însușit, „asemenea lui Satan”, două mari proiecte creștine: dominația universală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
li se luau drepturile (Routledge Reference Ressources online. Encyclopedia of Early Cristianity). 59. Larousse du XXe siècle, vol. III, Paris, Librairie Larousse, [1930], p. 658. 60. Dumitru Tudor, op. cit., p. 271; vezi și Jérôme Carcopino, Viața cotidiană în Roma la apogeul imperiului, [vers. rom.] București, Editura științifică și enciclopedică, 1979. 61. Ibidem, pp. 284-286. 62. Ibidem, pp. 263-265. 63. Vezi Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba română, București, Editura Academiei R.S. România, 1966, p. 230, 232. 64. Lazăr Șăineanu, Dicționar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a mai fi un spectacol public, transformându-se În prezentarea/analiza de caz. Spectacolul medico-psihiatric al nebuniei atinge apogeul În perioada celebrelor „Leçons de mardi” despre isterie, prezentate de către J. M. Charcot la Clinica de la Salpetrière din Paris. S. Freud transferă „spectacolul medical” al cazurilor clinice În „dialoguri de intimitate”, psihanaliza vizând În special „privirea interioară” a „cazului”, mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ranjit Singh le lua zilnic (În fiecare seară câte o pilulă de 3 grame), precum și băuturile alcoolice tari pe care obișnuia să le bea În diferitele ore ale zilei Îi provocau regelui o anumită stare de tulburare ce ajungea la apogeu seara, mai ales după consumarea unei cantități Însemnate de alcool. Toți Îl iubeau, dar În același timp se și temeau de el. Deținea o armată de o sută de mii de oameni, care inspira admirație și respect, jumătate din ea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost Întrerupte, iar guvernul a fost obligat să dea ordin ca morții să fie duși și prin alte porți; astfel sikhșii și hindușii au fost, ca și musulmanii, duși prin respectivele douăsprezece porți ale orașului. Când epidemia a ajuns la apogeu, erau mai bine de opt sute de morți În fiecare zi, dintr-o populație de șaptezeci de mii. În timpul perioadei fatale am avut ocazia să fac un mare număr de experimente, dar cele șase săptămâni cât a durat epidemia au trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
168. Cf. JA, 1835, cu observațiile ulterioare ale lui E. Jacquet. Astăzi există o mai bună percepție a cercetărilor de arheologie Întreprinse În India și În Orientul Mijlociu de către non-englezi, Într-o perioadă În care dominația engleză tindea, treptat, către cunoscutul apogeu. Dacă primul savant european care scrie o introducere În budismul indian Îi va rezerva un loc și lui Honigberger (cf. ediția postumă Eugène Burnouf, Introduction au bouddhisme indien, Paris, 18762), aceasta se datora deja interesului orientaliștilor francezi de a Începe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
teatru. Împreună cu Victor Eftimiu traduce în 1912 drama Păpușile de Pierre Wolff. A compus și proză scurtă: narațiuni moralizatoare, caracterologice și cu intenție satirică, evocări. Încă demne de atenție rămân meditațiile lirice sub forma poemului în proză (gen ce atinge apogeul la noi în această epocă, sub semnul poeticii simboliste), construite în jurul unei propoziții-nucleu, reiterată astfel încât să centreze și să ritmeze dezvoltările descriptive și componentele narative. Toamna - crizantemele, Cei care se mută, Toamna..., Urma, Tăcerile, Primăvara sufletului și alte câteva pot
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
diferite, personajele se înrudesc prin permanenta lor dispoziție introspectivă. Ajunși într-o situație râvnită, dar și în momente de criză, oamenii își cercetează propriile acte și sentimente, încercând să afle dacă și unde au greșit. Întâlnirea Cristinei Predeleanu, aflată la apogeul carierei jurnalistice, cu fiica unei foste colege de facultate, abuziv exmatriculată (prilej de întoarcere în timp la ani și evenimente nefaste), declanșează confruntarea ziaristei cu ea însăși. Ideea greșelii săvârșite, a vinovăției și răspunderii în fața urmașilor se insinuează treptat, ducând
SAVULESCU-VOUDOURIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289525_a_290854]
-
practic, imediat. Nu mai puțin semnificativ era apelul la tradiție ca sursă de legitimitate; mesajul contestatar al omului politic se fundamenta astfel pe un argument familiar discursului conservator. Afinitatea politicianului cu „branșa conservatoare” avea să devină mult mai clară la apogeul perioadei de instabilitate guvernamentală. Într-un discurs din 9/21 decembrie 1870, pronunțat În contextul unei crize internaționale care părea să genereze o criză dinastică, nesigur gestionată de un cabinet minoritar și al unor alegeri municipale tensionate, Boerescu definea două
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
noii grupări ; detașarea de conservatori părea și mai clară prin absența fostului ministru din comitetul electoral comun organizat de „centru” și „dreapta” În vederea alegerilor pentru Senat din luna aprilie . Ca un nou paradox, asumarea conservatorismului În discursul boerescian a cunoscut apogeul tocmai În perioada imediat următoare, În contextul implicării României În „criza orientală”. La 26 noiembrie/8 decembrie 1877, fostul șef al diplomației prezenta o declarație privitoare la politica externă În numele „partidei conservatoare”. Este suficient a menționa că principiul unic al
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
odată cu dezvoltarea rapidă a vechilor activități, cu apariția altora, cu extinderea relațiilor comerciale și culturale și corespunde trecerii de la „simple consemnări de fapte”, la analiza comparativă a datelor, la „descrierea faptelor” în interacțiune. Curentul „descrierea statului” (sec. XII-XVIII) a atins apogeul când în Germania s-a format o adevărată școală. Reprezentanții de seamă ai acestei școli, Herman Conrig, Martin Smeitzel, Gotffried Achewald etc., au introdus pentru prima dată denumirea de statistică („status situația sau starea socială”), au dezvoltat atât mijloacele de
Aplicaţii ale statisticii matematice. In: Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
Mobilizat în august 1916, cu grad de sublocotenent, peste nici trei luni va prefera să moară decât să se retragă fără ordin de pe pozițiile apărate. T. și-a început cariera într-un moment oportun, când luptele dintre curentele literare, depășind apogeul, intraseră în declin și când criticii de întâmpinare, activi anterior, tăcuseră ori trecuseră la alte preocupări. Firea lui reflexivă, cultura largă și formația universitară l-au făcut discipol al lui Mihail Dragomirescu, acesta privindu-l, de altfel, ca pe „unicul
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
din străinătate. Prin contribuția la realizarea și răspândirea cărților de cult, prin harul artistic, U. a fost un adevărat ctitor de cultură. Arta sa caligrafică și miniaturistică a devenit model și temei pentru școala moldovenească de copiști și miniaturiști, cu apogeul în epoca de înflorire culturală a domniei lui Ștefan cel Mare. Manuscrisele artiștilor din Moldova au influențat întreaga arie slavonă, iar unele elemente grafice au fost perpetuate prin preluarea lor de către primii meșteri tipografi. SCRIERI: Evanghelia slavo-greacă (1429), în Documente
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]
-
spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită volumul de interviuri Biografia debuturilor (1978), care grupează o serie de convorbiri cu scriitori și cărturari (din diferite generații, dar mai degrabă vârstnici, aflați la apogeul notorietății) cuprinzând, ca element recurent, întrebarea despre împrejurările în care interlocutorul a debutat în domeniul în care s-a ilustrat ulterior și solicitând un comentariu asupra evenimentului și a consecințelor lui. Discuțiile sunt consistente, de un remarcabil nivel intelectual și
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
lui Paul Verlaine. Întâlnirea cu N. D. Cocea îl determină pe V. să îmbrățișeze ideile socialiste, articolele sale de atitudine transformându-se, nu de puține ori, în virulente pamflete împotriva fruntașilor Partidului Național Liberal și îndeosebi împotriva membrilor familiei Brătianu. Apogeul publicisticii lui literare este atins la „Contimporanul”, când promovează, împotriva tendințelor îngust-naționaliste, ideile și mișcările europene de înnoire. Înfățișat de E. Lovinescu drept „principalul factor al extremismului [literar] român”, acuzat, de cealaltă parte, de avangardiștii formați la școala „Contimporanului” că
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
puterilor sale sufletești, culminând în funcțiile conștiinței active și clare”. Aici opinia coincide cu a lui G. Ibrăileanu, care nu credita decât antumele eminesciene. Perfecțiunea, în genere, e raportată la travaliul înverșunat, esteticianul întâlnindu-se astfel - în chiar momentul de apogeu al avangardei - cu Ion Barbu, partizan al creației trudnice. În alt context, într-un eseu concentrat (Dubla intenție a limbajului și problema stilului), Eminescu devine argument pentru ilustrarea diferențelor dintre funcția tranzitivă și cea reflexivă a cuvântului, despre care poieticienii
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins în pictura vieții de ocnă. Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
În unele perioade ale vieții, aceștea sunt foarte cilălitori, furioși, excitabili. În acest timp tensiunea afectivă poate apare și la ei crește În intensitate fără vre-o cauză vădită. (autohton). Și Într-un caz și În altul această tensiune atingînd apogeul se descarcă printr-o arupție puternică În vremea căreia se comit actele agresive. Spre deosebire de alte tipuri de personalități patologice la aceștea actele agresive poartă un caracter mai violent (leziuni corporale, omoruri). Pentru acestea destul de caracteristice sunt și acțiunile clastrice, care
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
Personalitățile anacaste frecvent au disperare cu sentimentul inferiorității, sentimentul lipsei securității. La trăirile psihotraumatizante trenante acestea dau reacții cumulativ-explozive, care se soldează cu erupții afective puternice În vremea cărora ele săvîrșesc acte agresive Trăirile acestora poartă un caracter stagnant. La apogeul erupțiilor afective la ei au loc Îngustări pronunțate ale conștiinței, Încetinirea și chiar barajul proceselor asociative, cauză din care nu Își controlează acțiunile, acestea purtînd caracter spontan, impulsiv. Aceste acțiuni, după manifestările sale, contravin structurii caracterologice ale personalității și criteriilor
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]