2,797 matches
-
rost. AM FOST CÂNDVA DOAR O SĂMÂNȚĂ Micuță, firavă, plăpândă, din ea crescut-am an de an, dar viața dură, nemiloasă, asupra mea venea avan. Dar iată, rădăcini vreo șapte, șapte ramuri îmi crescură, spre Domnul iar brațul întindea deja apriga făptură. Trecură anii-n zbor ca gândul, cu soțu-i drag, prin vremi trecu, mai aprigă, dar și plăpândă, familia o susținu. O ghindă mică, într-o seară, căzu, prinsă-n zbor de-un vultur, zbură departe, hăt departe, la rându
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
de an, dar viața dură, nemiloasă, asupra mea venea avan. Dar iată, rădăcini vreo șapte, șapte ramuri îmi crescură, spre Domnul iar brațul întindea deja apriga făptură. Trecură anii-n zbor ca gândul, cu soțu-i drag, prin vremi trecu, mai aprigă, dar și plăpândă, familia o susținu. O ghindă mică, într-o seară, căzu, prinsă-n zbor de-un vultur, zbură departe, hăt departe, la rându-i fiind bun sâmbur. Stejarul rămuros se-ntinse, cu umbra-i deasă protejând mulțimi de
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
simbol al iubirii, daca nu al suferinței! Abia în 1633 cu prilejul căsătoriei fiului său Dara Shikoh via\a de la curte reintră în normal. Fastul și petrecerea vor fi costisitoare. În 1647 Shah Jahan se îmbolnăvește, lupta pentru succesiune fiind aprigă între cei 4 fii: Dara, favoritul lui Shah Jahan, care avea provinciile Allahabad, Punjab și Multan, Shuja care era guvernator al Bengalului, Aurangzeb vice rege în Deccan și Murad care guverna în Malwa și Gujarat. Cei 3 frați s-au
TAJ MAHAL PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343981_a_345310]
-
pedepsiții titani viteji. Brad falnic și îndurerat, Pătimit-ai de cruzimea multora... Fost-ai tăiat și aruncat în ale zării uitare: Un Osiris al timpurilor apuse, Ce dorește din nou lipirea. Din cetatea eternă a palatinului, Sălășuie încă duhul dârzeniei aprige, Ce-n veci ne va hrăni-n fața străinilor haini Și ne va aduce cununa martirică. Drumul călăuzitor al marelui Pleistoros, Acoperind draconul și acvila-n mreje, Ne conduce vijelios în al nostru ideal Ca împreună să biruim lanțurile temătoare
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
moștenire De la strămoși, cu legământ, Să-l apărăm cu îndârjire. Suntem cu toții fii de daci, Recunoscuți peste hotare. Cinstită ramură de traci, Cu viață-n pace și onoare. Suntem urmași de domnitori Și voievozi cu drag de glie, Viteji și aprigi luptători În orice sfântă bătălie. Suntem supuși lui Dumnezeu Prin vrerea noastră creștinească. Nu-mbrățișăm idol sau zeu Căci n-avem viață păgânească. Suntem adesea visători, Crescuți să cultivăm iubirea, Să dăruim buchet de flori Celei ce-aduce fericirea. ............................................ Suntem
CE SUNTEM, ÎNTRE IERI ŞI AZI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343603_a_344932]
-
mă! Gură spurcată! Artileria sovietică, deși slab pregătită mă face să mușc din țărână iar multă vreme după am să simt gust de pământ rusesc între gingii.. Dealuri! Dealuri pe care trebuie să alerg cu pușca în mână, prin focul aprig al inamicului spre niște puncte ale naibii de cucerit.Noaptea vin rușii peste noi și din nou apelăm la Bunul Dumnezeu și șansă.Sunt plin de sânge pe față, noroi, iar baie doar când plouă..Slavă cerului că plouă destul de
INGERI CAPTIVI P 2 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343649_a_344978]
-
în plete de zapezi și ploi ne risipeam mereu din doi în doi... Săruta florile înrourate Săruta florile înrourate atunci când se ivește aurora și pleacă-te iubirii preacurate binețe dând și pace tuturora. E-un dans de suflete înlănțuite în aprigă și tandra încleștare tu vino-n calea inimii, iubite, și-ascultă a “Cântărilor Cantare!” Mi-e sete, vino să-mi aduci potirul cu lacrima iubirii tale sfinte și-atunci când s-o curma, al vieții - firul să-ți simt răcoarea gurii
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
În orice întreprinzi în viața asta, că ești scriitor, muzician, miner, artist, pictor sau orice altă meserie ai avea, totul vine din suflet. Dacă nu pui suflet în tot ceea ce faci, nu reușești să faci mai nimic. E lupta asta aprigă împotriva valorii. E o lipsă a societății ca întreg sau a conducătorilor ei? Unde e problema? George ROCA: Da a societății! Conducătorii sunt efemeri. Avem mereu intenția să dramatizăm... de parcă românii sunt cei mai amărâți din lume! Ce așteptăm, să
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
fond albastru, se află o cruce, având capul și vârful terminate în formă de obadă de roată, de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, cu trei turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate Cocoșul de munte semnifică firea aprigă a locuitorilor orașului Avrig. Crucea, având capul și vârful terminate în formă de obadă de roată, reprezintă cea mai veche emblemă a localității, atestată în documente, pe pietrele de hotare sau pe case. Aceasta a fost folosită ca însemn de
HOTĂRÂRE nr. 1.186 din 25 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289214]
-
de umbră plină, Umbră deasă care nu mă lasă ca s-ajung acasă. Atârnând speranțe pline de înțeles și de iubire, Pier comorile din mine printre cuiburi de suspine, Plâng și nu mi-e bine, fiindcă nu ești lângă mine, Aprig dor de tine mă sugrumă-n noaptea lină Și sărut și lacrima din mine, când iubirea s-a pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă, prin casa pustie Iubirea ta aici, o regăsesc azi doar prin mine
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii. Acesta umbră din tristețea imensității provinciale cezaro-craiesti strică vioiciunea verdelui peisaj cu care copilul Eminescu venise de acasă. În această năvălire de zidărie germanica, bisericuța de lemn, învelita cu șindrila, mai sta că un semn al simplității pământului
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
părinților lui Genny că vrem să încercăm să fim proprii noștri stăpâni, să avem cuibușorul nostru și să ne descurcăm singuri, ca atâția alți tineri căsătoriți. Nu mică i-a fost uimirea soției mele, când a văzut că cea mai aprigă împotrivire a manifestat-o “drăgălașa” mea cumnată, ce se afla întâmplător acasă. În cele unsprezece luni care au trecut după plecarea noastră de la țară, prin diverse tertipuri numai de ea știute, cumnățica a reușit să schimbe hotărârea lui Genny, mai
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
tot posibilul să nu mă deranjezi, ai auzit? Ne duci acasă și taci din gură. - Da domn comisar, să trăiți! Bogdan îl cunoștea pe comisar foarte bine. Știa că este un om bun și integru, dar când era nervos, era aprig la mânie, așa că nu mai spuse nimic. Întoarse mașina și-o porni spre barul Scânteia, barul lui Suciu. Apoi ieși de pe acea stradă și înaintă spre casa comisarului. În spate, domnul Tică o ținea pe doamna Mariana în brațe și
RĂPIREA (7) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378447_a_379776]
-
al smeritei cugetări, un reper moral și duhovnicesc, un traitor al vieții creștine autentice. El este un bun ascultător, un iscusit povățuitor, un vrednic duhovnic, un “doctor” al sufletelor bolnave, un mărturisitor al credinței ortodoxe, un iertător, prin excelență, un aprig apărător al dreptei-credințe. Lecția Din această experiență unică am învățat că nu oricine poate fi călugăr, că îți trebuie, pe de o parte, o chemare specială încredințată direct de Dumnezeu sau prin mesageri, pe de altă parte, este nevoie de
CINE SUNT MONAHII? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378864_a_380193]
-
2009; - Notă informativă bătută la mașină / 2011 De remarcat este că aproape toate scrierile sunt romane. În plus, subliniez faptul că primul cititor al acestor volume, dar și cenzorul manuscriselor, a fost soțul doamnei Ileana, poetul Romulus Vulpescu, cel mai aprig și corect critic literar al autoarei. Se pare că nici nu a avut nevoie de alții. De altfel nu am descoperit un critic literar care să se fi ocupat special de opera Ilenei Vulpescu. Nici domnia sa nu l-a căutat
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
Știind că-i semnal când natura moare. Pe-o harpă antică, ecouri răsună, când vântul bate frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet să îmi
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
Românie scump pământ, Să-ți dau un meritat veșmânt, Primind simplu învățământ. Tu ești țara mea bogată, În vechea Europă situată, Cunoscută-n lumea toată, Cu buni prieteni învecinată. Ai oameni tari și muncitori, Prin viața grea răzbătători, Trecuți prin aprige ninsori, De oaspeți mereu primitori. Nu am cuvinte care mint, Să trec prin vastul labirint, Ca sufletul să-mi reprezint, Să aduc noi vase de argint. Vreau să știi patria mea, Căci oriunde m-aș afla, Cu orișice m-aș
NU AM CUVINTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379897_a_381226]
-
ca un șirag de mărgele din Arabia. Omul ei drag nu venise nici de data aceasta, ceea ce nu o putea opri să nu aștepte următoarele corăbii, în zilele care urmau. Una dintre ele va aduce ceea ce sufletul ei aștepta cu aprig dor! Pentru Hans, ziua cea mare sosi, Domnul îndurându-se de așteptările și rugăciunile sale. Totul era pregătit, ca el să se întoarcă în Olanda cea veche, țara natală. Se va întoarce acolo, s-o regăsească pe aleasa inimii sale
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
voievodului Serbiei, pe când el era de partea unei oștiri păgâne, numeroase, câtă iarbă și frunză! Ca la un semnal, cele două oștiri porniră una împotriva celeilalte. Milan vedea cum avangarda sârbilor se apropie, pe cai viguroși, iar în urma lor grăbeau aprigii arcași și pedestrași. O puzderie de săgeți umplu câmpul de bătălie, și dintr-o parte, și din cealaltă. Iată, flăcăii sârbi ajunseră la treizeci de pași, apoi la zece pași. Erau flăcăii cei vrednici, neînfricați ai Serbiei, al căror grai
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
împotriva sârbilor chiar undeva în apropierea lui Milan. Îl văzu pe camaradul său căzut la pământ, îl văzu că nu se mai ridicase. Ar fi vrut să-l ajute, dar îl crezu mort, așa că își văzu mai departe de lupta aprigă din jurul său. Deși erau oșteni viteji fără seamăn, sârbii, fiind puțini, pierdură repede lupta, iar ultimele rămășite ale oștirii lor se risipiră în codrii și luncile Moravei. Otomanii puseră stăpânire din nou pe țară, umblând acum să jefuiască satele rămase
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
la cabană. La plecarea mea apăru și fata în prag să admire cum căram gemantanul la deal. Apoi a intrat în grădina casei, nu înțelegeam cu ce treburi pe acolo. Nu avu însă tihnă nici de data asta, căci vocea aprigă a maică-sii o și trimisese să aducă niște cânepă din țarc. Ce splendid mai era soarele dimineții! Și ce verde era otava de prin pajiști! Urcam sus, tot mai sus, spre libertate, spre țelul meu! Am ajuns acolo, pe
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
nevastă-sa, care, aflată deja în picioare, se îndrepta către ușă... Mela, uite-o pe fetița noastră! A venit să te vadă! se auzi mirat și el de tonalitatea vocii sale și, mai ales, de siguranța îndemnului. Urmase o îmbrățișare aprigă între cele două... Ușa se deschisese, iarăși, apărând și măicuța. O apucase de mânuță pe copilă, explicându-i că trebuie să plece... Uitându-se mai bine, constatase că măicuța avea ochii propriei sale mame, pierdute de atâta timp... * Mela și-
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne că un adevărat potop se-apropia. Tu, cotropit de somn, n-auziseși nimic. Casa, clădită pe
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Țara, de el ar fi condus, Am fi fost cu mult mai sus. El a trăit intens, s-a consumat, C-a văzut țara la mezat. Din răsputeri a tot strigat, Dar nimeni nu l-a ascultat. Cu ascuțita-i aprigă pană Încondeia până la rană. Și critica în mod concret Cu stilu-i cunoscut și prin pamflet. Nimic de interes nu îi scăpa Dezvăluia, analiza și critica Pe hoți, pe trădătorii din „pleiade” Și hotărât semna - ALCIBIADE. El vizitat a fost de
S-A STINS TRIBUNUL... de IONEL GRECU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381881_a_383210]