1,720 matches
-
passim; Cornea, Itinerar, 151-195; Mîndra, Ist. lit. dram., I, 170-183, passim; Anton F. Komerzan, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chișinău, 1986; Vistian Goia, B.P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Anghelescu, Textul, 166-173; Vasile Sandu, Viața lui B.P. Hasdeu, București, 1989; Cornea, Aproapele, 264-299; Manolescu, Istoria, I, 294-311; I. Oprișan, Romanul vieții lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1990; ed. (B.P. Hasdeu sau Setea de absolut), București, 2001; Negoițescu, Ist. lit., I, 95-98; B.P. Hasdeu. Mărturii, îngr. Lidia Brânceanu, București, 1993; Micu, Scurtă ist.
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
în care dragostea poate ajunge la beatitudine. Cărțile ulterioare, Stare totală (1986) și Dorul (1991), o reprezintă pe J. cu adevărat. Ele cuprind meditații lirice asupra destinului dramatic al omului contemporan, virtuțile cele mai apreciate fiind bunătatea și dragostea pentru aproapele tău. Vibrantul examen de conștiință din volumul Stare totală este dublat, în Dorul, de o emoționantă angajare în problemele importante ale vieții sociale. SCRIERI: La șezători, pref. Pavel Boțu, Chișinău, 1975; Trecere în alb, Chișinău, 1980; Stare totală, Chișinău, 1986
JOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287675_a_289004]
-
Petrescu, Începuturile romanului românesc, VR, 1979, 11; Dicț. lit. 1900, 479-483; Aug. Z. N. Pop, Pe urmele lui M. Kogălniceanu..., București, 1979; Marian Barbu, Romanul de mistere în literatura română, Craiova, 1981, 139-143; Călinescu, Biblioteci, 7-24; Mănucă, Lectură, passim; Cornea, Aproapele, 67-116; Manolescu, Istoria, I, 206-212; Eugen Simion, Un geniu al chibzuinței, RL, 1991, 26, 27; Negoițescu, Ist. lit., I, 43-45; Faifer, Semnele, 289-291; Zaciu, Clasici, 24-38; Al. Zub, În orizontul istoriei, București, 1994, 55-61, passim; Mănucă, Analogii, 46-52; Dicț. analitic
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
sunt transpuse în versul muzical și nostalgic al postsimbolismului românesc. Ca topică și structură lexicală, poezia aceasta se reclamă din tradiția clasicilor. L. trece la roman după ce acumulase suficientă experiență lirică și gazetărească. În centrul câtorva dintre construcțiile ei epice - Aproapele meu (1979) și Femeia lui Loth (1990) - se află criza sociopolitică a unor cupluri. Sunt romane de familie, pe fundalul cărora personajele feminine au de înfruntat propria memorie traumatizată de malaxorul fascismului, care a strivit fie viața, fie sănătatea părinților
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
eroinei principale. Romanul, scris cu sensibilitate lucidă, a avut nu doar succes de public și de critică, dar a provocat și simpatie și solidaritate față de cei atinși de teribila maladie. SCRIERI: Oamenii, visele, București, 1968; Arpegii de toamnă, București, 1973; Aproapele meu, București, 1979; Pescărușii, București, 1984; Exerciții de luciditate, București, 1985; Femeia lui Loth, Tel Aviv, 1990; Reversul unui zbor, Tel Aviv, 1993; Mă numesc Alzheimer, București, 1995; Abel, București, 2001. Repere bibliografice: A. B. Yofe, Copilăria pierdută, „Hamiș-mar”, (Ierusalim
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
1984; Exerciții de luciditate, București, 1985; Femeia lui Loth, Tel Aviv, 1990; Reversul unui zbor, Tel Aviv, 1993; Mă numesc Alzheimer, București, 1995; Abel, București, 2001. Repere bibliografice: A. B. Yofe, Copilăria pierdută, „Hamiș-mar”, (Ierusalim), 1981, 7 iunie; Barbu Cioculescu, „Aproapele meu”, RL, 1980, 30; Adriana Kisseleff, Pledoarie pentru „aproapele meu”, SPM, 1980, 1 august; Felicia Antip, Însemnări din Londra, TBR, 1981, 15 aprilie; Elena-Esther Tacciu, Memoria necruțătoare, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1990, 3 octombrie; Armand Gufrin, „Femeia lui Loth”, „Adevărul
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
Tel Aviv, 1990; Reversul unui zbor, Tel Aviv, 1993; Mă numesc Alzheimer, București, 1995; Abel, București, 2001. Repere bibliografice: A. B. Yofe, Copilăria pierdută, „Hamiș-mar”, (Ierusalim), 1981, 7 iunie; Barbu Cioculescu, „Aproapele meu”, RL, 1980, 30; Adriana Kisseleff, Pledoarie pentru „aproapele meu”, SPM, 1980, 1 august; Felicia Antip, Însemnări din Londra, TBR, 1981, 15 aprilie; Elena-Esther Tacciu, Memoria necruțătoare, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1990, 3 octombrie; Armand Gufrin, „Femeia lui Loth”, „Adevărul” (Tel Aviv), 1990, 2 noiembrie; I. Suhor, „Femeia lui
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sunt numai Trinitatea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. În schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: distincția aceasta este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă până la ultimele consecințe, îl face uneori chiar să disprețuiască orice știință teoretică, cu atât mai mult dacă e profană. A doua și a treia carte sunt dedicate acelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mântuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptând, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și VII-VIII tratează tema iubirii față de Dumnezeu și, respectiv, față de aproapele nostru. În sfârșit, în cartea a IX-a, Chiril ajunge să vorbească despre instituțiile veterotestamentare văzute în lumina principiului închinării în duh și adevăr: simboluri ale lui Cristos sunt altarul de pământ pe care Moise trebuie să-l ridice la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată Învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10,25 (sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează insistând asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte pot fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10,25 (sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează insistând asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier) cu o excelentă introducere (a lui M. van Parys) în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu (I, 129), iar filosofia discipolilor Domnului (I, 63) și virginitatea sunt superioare căsătoriei așa cum cerul e mai presus de pământ, iar sufletul e superior trupului (IV, 192). Totuși, viața de călugăr nu deplină fără respectarea poruncilor, fără dragoste față de aproapele nostru, fără umilință (I, 25, 286 etc.). Isidor e foarte îngrijorat de corupția din sânul Bisericii și din acest motiv îl atacă fără menajamente pe episcopul Eusebiu de Pelusium și pe unii din clericii săi care îi determină și pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stângaci în final, prin sinuciderea unuia dintre personaje. Gravitatea pe care prozatorul încearcă să o confere textului prin introducerea unei idei insolite - oameni-manechine sau manechine care prind viață - nu face decât să întărească aerul de superficialitate. Piesa Lovește-l pe aproapele tău (1995), subintitulată „comedie tristă”, își motivează titlul prin propunerea unei așa-zise noi porunci divine, la antipodul moralei creștine, dar necesară într-o perioadă confuză (cum este cea din România de după 1989), caracterizată de sentimentul răsturnării valorilor. Cu o
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
creatori împotriva cărora se ridică așa-zisa lor creație. SCRIERI: Te urăsc, iubita mea, București, 1976; Cu tango înainte, București, 1982; Iarna când au murit cangurii, București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
pentru dinte», Eu Însă vă spun vouă: Să nu vă Împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, Întoarce-i și pe celălalt”9. Hristos spune chiar mai mult: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”10
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
automobil ar conduce Iisus”? Unul dintre sponsorii religioși a acuzat Chevrolet și alți producători de automobile, că „Încurajează oamenii să cumpere automobile care otrăvesc creația lui Dumnezeu”21. Alt purtător de cuvânt religios a Întrebat: „Cum pot să-mi iubesc aproapele ca pe mine Însămi dacă Îi umplu plămânii cu aer contaminat ?”22. Campania a atins un punct nevralgic. Alți lideri religioși și comentatori politici au sărit În apărarea industriei automobilului. Un ascultător supărat a sugerat chiar că „Iisus ar conduce
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sînt numai Treimea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. în schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: această distincție este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă pînă la ultimele consecințe, îl face uneori să disprețuiască toate științele teoretice, cu atît mai mult dacă sînt profane. Cărțile a doua și a treia sînt dedicate acelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mîntuit trebuie să ducă însă o viață conformă cu voința divină, luptînd, grație puterii pe care i-o dă Cristos, împotriva înclinației spre păcat (cărțile IV și V). Cărțile VI și VII-VIII tratează tema iubirii de Dumnezeu și, respectiv, de aproapele nostru. în sfîrșit, în cartea a IX-a Chiril ajunge să vorbească despre instituțiile veterotestamentare văzute în lumina principiului închinării în duh și adevăr: simboluri ale lui Cristos sînt altarul de pămînt pe care Moise trebuie să-l ridice la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10, 25 (și urm.) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează, insistînd asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10, 25 (și urm.) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează, insistînd asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte îi pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier) cu o excelentă introducere (a lui M. van Parys
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu (I, 129), iar filozofia ucenicilor Domnului (I, 63) și fecioria sînt superioare căsătoriei așa cum cerul e mai presus de pămînt, iar sufletul e superior trupului (IV, 192). Totuși, viața de călugăr nu deplină fără respectarea poruncilor, fără dragostea față de aproapele nostru, fără umilință (I, 25, 286 etc.). Isidor e foarte îngrijorat de corupția din sînul Bisericii, și din acest motiv îi atacă fără menajamente pe episcopul Eusebiu de Pelusium și pe unii dintre clericii săi, care îi determină pe ceilalți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
imaginat scene memorabile din Titus Andronicus. Am auzit chiar vocea lui Ștefan Iordache, rămasă desigur în acest minunat spațiu. Cred că toată atmosfera caldă și generoasă de la Melbourne, descoperirea unor oameni care știu să se dăruiască și să-și iubească aproapele, întîlnirea cu Dana Lovinescu, soția lui Horia Lovinescu, directorul atît de invocat al Teatrului Nottara, cu Ana-Maria Beligan a adunat energii și vibrații pozitive care i-au încărcat pe actori. Spectacolul de la Melbourne a avut ceva special, o forță dramatică
Din inima Australiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17147_a_18472]
-
părinții lor. Pentru că am o pregătire teologică și predau religie, nu pot să nu menționez contribuția profesorului de religie În ameliorarea agresivității. Profesorul de religie caută să dezvolte la copii caracterul moral-religios, având În centru principiile creștine de iubire față de aproapele, iertare, de ascultare, răbdare, milostenie, blândețe, smerenie, pace etc. Modelul creștin este al Mântuitorului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne Învață că „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea faceți și voi lor” (Matei 7,12). Suportă
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
coparticipare a unei persoane la suferința sau nenorocirile altuia (etimologie: latinescul pietas = milăă. Ca semnificații distingem următoarele: - calitatea celui care este pios sau milostiv, a celui care este fidel sau atașat față de datoriile sale morale (față de Dumnezeu, de părinți, de aproapele său și față de oameni În generală; - respectul și comportamentul corespunzător față de celelalte persoane și lucruri; - simpatie sau compătimire față de suferința altora, concomitent cu dorința de a-i ajuta, de a le ușura suferința sau greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dumnezeu, de care omul este inseparabil. În suferința sa, Iov este asistat de prietenii săi cei mai apropiați, care vin ca să Împartă cu el durerea și să-l consoleze. Este un gest sufletesc și moral care exprimă mila, iubirea pentru aproapele său. Suferința și durerea, nenorocirea altuia, ne mișcă. Ea ne amintește că fiecare dintre noi poate fi În locul celui care suferă. Consolându-l pe cel aflat În suferință ne Învestim sufletește și moral cu capacitatea de a putea evita propria
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]