48,939 matches
-
care, în viziunea lui Eugen Dorcescu, se află în spațiul, indefinibil și imposibil de reprezentat, dintre întunericul subconștientului și lumina conștiinței: „Ființa se află la intersecția dintre penumbra luminoasă și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase și întunecate, Lupul și eul poetic, într-un stop-cadru magistral
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
intra în așa-zisele întovărășiri agricole și apoi în G.A.C.-urile de tristă amintire. Alteori, modifică registrul lexical al recruților, dominat de limbajul de lemn al sergenților și caporalilor, cu vocabularul mai modern și agresiv al Danei, care se apropie, prin comportament, atitudine și personalitatea în clocot, de atitudinea nonconformistă a adolescenților din zilele noastre. Cu alte cuvinte, scriitorul își nuanțează stilistic lexicul, ca element definitoriu caracterologic, după specificul, după încadrarea socio-culturală a personajelor sale, a locului și a timpului
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
amprenta pe ultima jumătate de secol și mai bine, dar pentru toți cei care-l știm din anii tinereții, imaginea tablou care s-a fixat în mintea tuturor este cea a unui Făt-Frumos. Acum când l-am întâlnit, deși se apropie de 80 de ani, încă mai păstrează ceva din parfumul și aroma piersicii de la care a împrumutat numele, încă mai calcă pe unele straturi energetice ale tinereții, iar impactul cu publicul a rămas neștirbit de timp. Considerat omul-spectacol, așa cum era
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > SINCERITATEA MEA... Autor: Neluța Stăicuț Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a adus necazuri... bucurii, Ma-ndepărtat de oamenii dragi mie, Și m-a apropiat chiar de dușmani! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a adus atât de multe bârfe, vorbe, ceartă... Am fost urâtă dar și adulată, Dar la final am fost apreciată! Sinceritatea mea în lumea asta, Mi-a fost prieten, și mi-
SINCERITATEA MEA... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380780_a_382109]
-
Domnul Stelian Gomboș, de fapt este o invitație la o călătorie inițitică, pentru a redescoperi și activa gena credinței, înscrisă în ADN-ul nostru de către Marele Creator la începuturi, călătorie la capătul căreia vom avea imensa bucurie de a ne apropia de Preasfânta Treime, de Maica Domnului - Născătoarea de Dumnezeu și de sfinții îngeri - păzitorii cerești. În încheierea acestor rânduri, felicitându-l pe distinsul autor pentru această inițiativă, îi dorim să aibă parte de inspirație divină în scrierile sale viitoare, spre
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
autoarea Dora Alina Romanescu pune în evidență o romancieră care se mistuie pe altarul creației numeroaselor sale romane publicate într-un răstimp foarte scurt. Bună cunoscătoare a mentalităților sociale și a multor subtilități de viață, în creațiile sale s-a apropiat cu căldură și înțelegere de oamenii simpli, de oamenii obișnuiți, cărora le relevă viața cotidiană într-un registru afectiv și în același timp, realist. Viața pulsează în scrierile sale așa cum o vedem și noi în fiecare zi, cu toate ale
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > ÎNAPOI ÎN VIITOR... ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ne întrebăm, uneori, dacă vom rămâne în viitorul apropiat fără mult râvnitele resurse de petrol, gaze naturale, cărbuni, dar în special fără prețioasă apă dulce pe care o regăsim în cantități tot mai mici pe glob. Așadar, nu este vorba despre “dacă”, ci mai degrabă despre “când”. Ne despart
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
monede medievale, orientale și europene (secolele 14- 16), ceramică uzuală, străchini smălțuite din sec. al IX-1 î.e.n., civilizație traco-getică, oale din ceramică de tip oriental din orașul Sehr-Al-Jedid (1340-1368). În timp ce mă documentam a intrat un grup de copii. M-am apropiat și am auzit-o pe profesoara care îi însoțea, vorbind rusește. Îl întreb pe un copil , de unde sunt. Puștiul, un blond simpatic, s-a uitat la mine mirat. Insist, întrebându-l la ce școală învață. Aceeași față nedumerită. Auzindu-mă
DRUMURI DE LUMINĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380813_a_382142]
-
suflu nou, erau marile schimbări aduse de o pătură socială mai nouă, burghezia. Aflată la începuturile ei, mica burghezie, care își făcea simțită prezența în mai toate satele, era un factor de înnoire a vieții, cu vădit progres, care ne apropia de civilizația europeană. A început să se dezvolte comerțul. Pană atunci oamenii produceau în propriile gospodării tot ce aveau nevoie. Din puținul ce le prisosea, cumparau de la târg numai ce nu puteau produce ei: petrol, sare, lampa de iluminat în
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
povestite mai târziu nepoților, iar aceștia să le transforme în legende și chiar mituri. Cu ei ca eroi principali! În acest timp, la primărie, tot staff-ul, în frunte cu domnul primar, muncește de două zile, fără odihnă, pentru că se apropie alegerile și treaba nu-i simplă deloc. Cui și cât, de unde și cum, care-s ai noștri care ai lor, hee, heee, dureri de cap, nu alta. Pe la prânz sosește de la bufet și consilierul pe probleme de politici sociale care
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
timp de 5 zile să se declanșeze exploziile. Nu am folosit focuri de artificii, pentru a nu speria copiii și cocoșii. Oricum, am speriat tare, rău de tot și încă mai speriem orice duh rău. Numai să îndrăznească să se apropie de casă! În a doua zi a Festivalului am fost la celebra Stone Forest (Pădurea de Piatră) la aprox. 80 de kilometri de Kunming. Împreună cu noi l-am avut pe Michael (medic pneumolog britanic, scriitor, prieten și coleg cu Nick
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
care am trecut cu barca pe un lac, nu albastru, dar încărcat cu flori de lotus. Despre acestea voi povesti poate într-un episod viitor. În drumurile noastre am simțit adesea parfumul minunat al lanurilor de orez în pîrg. Se apropia secerișul, în nordul Vietnamului fiind strînse trei recolte pe an.
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
trei, și am făcut niște fotografii excelente. Austin zâmbi. - Așadar, spuse el, camonii au continuat să urce pe stradă, s-au oprit lângă Angelo care ședea pe bancheta lui de lemn și-și încerca muzicuța, unul dintre ei s-a apropiat de el și a spus girls și a mai făcut și cu brațul gestul respectiv, we want girls, Angelo a zis girl e mă-ta, pricepi, sau ai nevoie de lămuriri? da, mă-ta, camonul a râs către ceilalți, unul
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
ortodoxiei, era un militant pentru reînoirea bisericii, pentru reconstrucția prezenței acesteia în spațiul public, dar și un spirit european senin, fără crispări și fără patetisme. Încercînd și prin pictura sa, cu precădere prin cea din ultima lui perioadă, să se apropie de spiritualitatea creștină și de lumea eclezială, fondul său rămîne unul senzorial și panteist, devoțiunea sa manifestîndu-se mai mult printr-o enormă vitalitate afirmativă decît prin conceptualizări și transcripții teologale. Pozitivist și dionisiac, lucid și frămîntat de romantisme, ludic și
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
fiu și mai a dracului!" - Uraaaa! Bis!, am strigat eu către micul ecran. - Vai nouă!, a gemut prietenul având deja vreo trei tescovine sub frunte. Important a fost, însă, că am recunoscut-o imediat cu toții și, liniștindu-ne, ne-am apropiat și mai mult de MegaVijăn, doar prietenul se frământa inexplicabil, astfel că, până la urmă, a început să povestească: - Iubiții miei, cercetări de mare actualitate ne-arată cum că de pe la începutul lunii septembrie încep să se întoarcă demnitarii noștri de pe meleaguri
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
de televiziune fojgăie de colo-colo, iar camerele de filmat ne arată sala de ședințe părând o suprafață decupată din Deșertul Gobi sau dintr-o zonă selenară. - Aracan di mini șî Doamne ferește-ne de rău!, își face cruce soacra lui Haralampy apropiindu-se și mai mut de televizor. Unde zâceai, dragu' lu' mami, că s-o pitrecut nacazu' de-o murit cu tățîî ? - Noa, șăzi ș-ascultă, că îți spune pretenu' lu' dumneatale, Văcăroiu... Și, într-adevăr, președintele Senatului, cu o grimasă
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
punți de legătură. E ca atunci cînd autorul vrea să întindă mîna spre un cititor de a cărui minte este despărțit printr-un spațiu vid prin care nici o mînă nu poate pătrunde: nici o moleculă de materie intuitivă nu-i poate apropia pe cei doi. Rezultatul seamănă cu spectacolul unei întreprinderi zadarnice: rîndurile cărții dau naștere în mintea cititorului unor reacții pe care, dacă autorul le-ar fi putut bănui, ori și-ar fi scris cartea altfel, ori ar fi renunțat s-
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
putut bănui, ori și-ar fi scris cartea altfel, ori ar fi renunțat s-o mai scrie. Cea de-a doua condiție se impune în clipa în care cea dintîi nu poate fi îndeplinită. Cînd nici o experiență nu te poate apropia de reprezentările autorului nu-ți rămîne decît să te apropii tu de el prin empatie. Te pui în pielea lui și încerci să vezi lumea cu ochii lui, străduindu-te să-ți închipui cum ai reacționa tu dacă ai fi
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
ar fi renunțat s-o mai scrie. Cea de-a doua condiție se impune în clipa în care cea dintîi nu poate fi îndeplinită. Cînd nici o experiență nu te poate apropia de reprezentările autorului nu-ți rămîne decît să te apropii tu de el prin empatie. Te pui în pielea lui și încerci să vezi lumea cu ochii lui, străduindu-te să-ți închipui cum ai reacționa tu dacă ai fi pus în aceleași situații. Și astfel, empatia este singura cale
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
numit Bernard; nici nu știu de ce; așa mi-a venit. Era alb - un alb strălucitor și avea un zbenghi negru pe cap. A venit la debarcader de pe Întinderea de ape care se desfășurau În dreptul ferestrei mele. La Început s-a apropiat neîncrezător, la câțiva pași de mine. Când a simți că nu-l pândește nici un rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
zbenghi negru pe cap. A venit la debarcader de pe Întinderea de ape care se desfășurau În dreptul ferestrei mele. La Început s-a apropiat neîncrezător, la câțiva pași de mine. Când a simți că nu-l pândește nici un rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el cuibărindu-se lângă mine. Când nu coboram lângă fluviu, Bernard urca cu greu malul abrupt, până În curte, ca să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
uita. Într-o zi a sosit Împreună cu două rățuște. Prietenele lui erau albe ca și el. Oricât s-a chinuit să le arate cât de bun prieten le sunt eu rățuștelor, tot nu a reușit să le convingă să se apropie și ele de mine. Într-o bună zi a urcat Însoțit de-o rățușcă și de șase boboci, ca niște bulgări de puf. L-am mângâiat pe penele albe și strălucitoare ca niște perle, dar rățușca a rămas, cu pui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar eu Îl invit să ia de la mine, să mănânce Împreună cu mine. Dar el vine, se apropie de mine și cu un prim gest mă Îmbrățișează, mă sărută frățește pe frunte, pe față și-mi strânge mâna În sens de mulțumire și de prietenie, după aceea Îmi ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât se apropia mai mult cu atât agitația profesorului creștea. Își frământa mâinile tot mai mult. Când automobilul se opri, trupul Îi era cuprins de frisoane. Soarele Își Continua revărsarea peste pământul Încins zile de-a rândul. Intrară fără a mai fi opriți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă civilul. - Nu este al Mariei! Îl priviră stupefiați. Ne-am continuat drumul În Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]