1,130 matches
-
după ce le golesc le aruncă pe maidane, pe câmp, în albiile râurilor umbrind în acest fel lumina verde a frunzei aleasă ca brand de țară de Elena Udrea. Să vedem ce român ar arunca bicicleta ca pe un pet oarecare! Apusă este și epoca Vanghelie cu „micul și muștarul" electoral! Pe toți adversarii politici, o să-i calce bicicleta lui Nuțy, făcând doar mici excepții cu cei din UDMR. Și aici, gândurile chelului încă în pijamalele de dimineață, se îndreptară galeș spre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu are a-și reproșa nimic și nu are fapte ascunse. CRIMINALITATE ȘI LEGIONAROFOBIE Justiția spune: judecă, dovedește și apoi condamnă. Nerespectarea acestei rânduieli umane înseamnă criminalitate. Dar legionarofobia nu cunoaște acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt o „cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
incintei și mitropolia părea o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe o piatră. În sfârșit veni și ziua când aripatele vorbesc, zise. Și clipi din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
curios. Atracția pentru „pagina primară”, de care aminteam mai sus, au făcut din mine un căutător de documente inedite, înscrisuri de tot felul în care „văd” cum pâlpâie gânduri și visuri ce au dat conținut și farmec unor vieți „demult apuse”. Și ar mai fi ceva: surpriza venită din partea unui scriitor vechi și cvasi-necunoscut, al cărui nume îl reținusem, ca student, dintr-o anecdotă picantă, colportată odinioară de boema ieșeană (demult mutată la cimitirul Eternitatea!). Iată-l deci pe scriitorul nostru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Aron Peste drum de Butnaru își avea casa Gheorghe, fiul Dăniloaiei, zis Aron, ce locuia cu sora lui, pe care o chema Catinca. Casa lor era compusă dintr-o cameră cu tindă - ce era cu față la vale - vale însemnând apus. Avea la fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Romoșan Academia vieții(Publicat în „Pagini medicale bârlădene ” nr. 130 -131/2009 ) Înmormântată atâta vreme, memorialistica renaște. Renaște și se dovedește a fi - se putea altfel? - o literatură de interes. Mai ales aceea scrisă de autori care, într-o vreme, apusă, au plătit cu libertatea lor îndrăzneala de a se fi dovedit patrioți. Este și cazul volumului „Viața unui medic”, scrisă din inimă, cu înaltă simțire omenească, de către medicul ieșean, prin adopție, Liviu Romoșan, Editura Junimea, Iași, cu un cuvânt lămuritor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît pînă-n camera lui de la mansarda hotelului, de la fereastra căreia se zărește panorama apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să-și reîntîlnească iubitul, Pascal străbate mai multe străduțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de fiecare dată cu ușoară înclinare a capului și mâna dusă la inimă... După o vreme, ieșeanul a prins glas: -Și dealul vale să făcu, iar cei doi mușterii ai hanului de la răscruce de drumuri unde în vremi de mult apuse au poposit voievozi sau călărași de Țarigrad sunt nevoiți să pună punct aventurii lor din această toamnă... Târziu ne ridicăm și trimițând bezele frumoasei hangițe, ieșim... Mergem de ceva vreme fără să scoatem o vorbă. Știi ce ne lipsește acum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în prefața cărții de care ne ocupăm, Constantin Parascan sau Constantin Dram, din a doua prefață, conchizând într-o singură frază: „Proza lui Ion Muscalu este o literaturizare a istoriei
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă. ― Dacă am ajuns până aici și, cum mi se pare, respirăm aer ce seamănă cu cel cunoscut de noi, nu trebuie să riscăm. Singurul nostru tren este tot un marfar cu direcția apus! Locul unde ne aflam nu prezenta prea mare siguranță. Așa că am căutat altul. Pe un capăt de linie din apropiere se afla un vagon de marfă din cel Închis. Era hrentuit ca vai de lume, dar aveam totuși cum să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care l-a iubit și de care nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ușa, presat de nevoi urgente: Nesfîrșita mea iubită și scriitoreasă, au nu știi tu oare că-n țara asta bogații sînt proști și săracii deștepți? Hau, auuu! Nu fac parte (nici n-am cum) dintre cei care regretă sistemul editorial apus. Nu sînteți eficienți politic, tovarăși! Dacă nu scrieți cum vor Documentele, tipărim clasici, nu pe voi! perora, într-o ședință "lărgită" cu scriitorii și cu gazetarii, Ghiță Turcitu (încă n-avea probleme cu dantura). Propun! În Comisia Centralei Editoriale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe-aproape, prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu) nu-i a bine. L-am părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
multe șanse să fie tratate ca niște VIP-uri decât o persoană faimoasă pentru gustul ei impecabil În materie de blănuri. În sinea mea, mi se părea de Înțeles. Am Încercat să-mi readuc În memorie niște vremuri de mult apuse, când nu auzisem nici eu de Miranda Priestly - cu cinci săptămâni În urmă - dar nu am reușit. Știam Însă că astfel de vremuri de legendă existaseră cândva. Am invidiat indiferența Juliei, dar aveam o treabă de făcut și individa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucrare, Despre încarnarea Domnului, în 7 cărți, are drept conținut combaterea nestorianismului. Sf. Ioan Casian este un exponent însemnat al literaturii patristice din secolul al V-lea. Prin opera sa, el reprezintă o punte între cele două părți ale creștinătății, Apus și Răsărit, prin regulile vieții monahale și prin hristologia sa.42 Un alt cărturar și teolog de seamă din Scythia Minor este Dionisie Exiguul, pe care biograful și prietenul său Cassiodor îl prezintă ca fiind "de neam scit, dar de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
controversată: ce religie a fost înlocuită de creștinism ? Legea lui Zalmoxis sau religia romană tradițională ? Sau și una și alta ? Răspunzând la aceste întrebări, P. P. Panaitescu afirmă că "amândouă aceste religii, a dacilor și a romanilor, erau de mult apuse, când și-a deschis calea, în secolele IV-VI, creștinismul în Dacia". Dar chiar el menționează apoi pe "unii istorici", care au vorbit de "legea lui Zamolxis, apropiată prin morala ei înaltă de creștinism, care ar fi înlesnit astfel introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a secolului al XIII-lea. Cucerirea Constantinopolului, în 1204, nu mai e concepută ca un accident istoric, ci ca un nou episod în deriva puterii bizantine. Eclipsa acesteia începuse la sfârșitul secolului al XI-lea, după declanșarea cruciadelor, când presiunea Apusului roman asupra sud-estului controlat de bizantini a fost constantă. În ciuda restaurației politice ulterioare (1261), vulnerabilitatea sa structurală s-a menținut până la sfârșit. Ca o consecință a cuceririi din 1204, extinderea cruciatei în partea Europei răsăritene împotriva "schismaticilor" (ortodocșii) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ieșise împlătoșată din țeasta lui Jupiter, gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de temut, tânăra respinge toate incursiunile asaltatorului ei, indiferent dacă sunt îndreptate asupra sânilor, coapselor sau a porțiunii dintre coapse. Ca o fecioară din vremurile apuse, este o fortăreață de necucerit. Sleit curând de această "luptă oceanică" și simțindu-se "împins până la marginea demenței", Stingo se hotărăște să joace totul pe-o singură carte. Ia mâna lui Leslie și o strecoară pe furiș în șlițul pantalonilor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simte încă în gură gustul acela "roz bombon, dulce al flirtului", pe care știe totuși că nu-l va putea nicicând regăsi. Acest "început al vieții", această minunată "descoperire a celuilalt, a ta și a sexualității" sunt, pentru el, definitiv apuse. Departe de a vedea în acest joc amoros, precum moraliștii perioadei Belle Époque, o degradare, un crepuscul al iubirii, Hervé Prudon vede în el mai curând "prospețimea unui răsărit" ce nu se va mai ivi niciodată 196... "Orice... dar asta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pozitivi?ți. �n domeniul teoretic, tendin?a cea mai semnificativ? este cea a descompunerii modelului clasic �n care sistemul social ?i indivizii �?i corespundeau precum �ntregul cu p?r?ile sau cauza cu efectul. ��ntoarcerea la actor� este general? dup? apusul structuro-func?ionalismului; �holismul� este acum du?manul, iar interac?iunea � celulă germinativ? a socialului. Acest aggiornamento �mbrac? �ns? forme radicale �n anumite curente ale interac?ionismului simbolic ?i ale individualismului metodologic, p�n? la punctul �n care pare s? se
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
el într-una din criticile sale pe tema "populismului cultural" al studiilor culturale britanice ori ale altor studii înrudite. 36 Stuart Hall a accentuat cîndva semnificația rupturilor din interiorul unei problematici "în care sînt disputate linii de gîndire învechite, constelații apuse sînt dislocate iar elemente vechi și noi sînt regrupate în jurul unui set diferit de premise și teme. Schimbările într-o problematică transformă în mod semnificativ natura întrebării puse, forma în care acestea au fost formulate și maniera în care li
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
extravagante, precum cea a cronicarului monden Mișu Văcărescu. Ritualul povestirii implică și aici, în stil matein, ritualul inițiatic al călătoriei și al cinei nocturne. Alternând tăcerea și contemplarea, narațiunea devine un halou luminos în obscuritatea tainei ce învăluie o lume apusă, ireversibil ficțională. "Dilemateca", anul III, nr. 26, iulie 2008 O carte fără sfârșit A treia reeditare a Dicționarului onomastic*, volum prin care Mircea Horia Simionescu a inaugurat tetralogia Ingeniosul bine temperat, reafirmă statutul de scriitor clasic al autorului și prilejuiește
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dramatism a Timișoarei interbelice, și În afara gloriei (1994), primul volum al unei calde și ample evocări a lui Eftimie Murgu și a timpului său. Deși privesc epoci diferite, romanele au în comun dorința autorului de a reînvia specificul unor vremuri apuse, convocând mijloace variate, de la documentul inedit până la fantezia aprinsă. Dacă primul roman are în centru un erou colectiv (urbea), proiectat în destine individuale, cel de-al doilea este epopeea unui erou care își asumă destinul comunității. Se conturează astfel intenția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
dintre ei. Confesiunea lui Mavrodin începe firesc, fără vreo încercare forțată de motivare sau de ,,testare” a ascultătorului, fără vreo umbră de îndoială. Pentru el, destăinuirea nu înseamnă numai posibilitatea de a retrăi prin cuvânt un trecut de mult timp apus, ci și aceea de a reanaliza niște evenimente confuze care i au marcat existența (,,Și apoi mi se pare că am să găsesc undeva, printre amintirile acestea, dezlegarea întâmplărilor care au urmat” - p.10). Intenția aceasta declarată de la început se
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]