1,217 matches
-
comisiei King-Crane afirma că evreii doreau în mod clar un mandat britanic, în principal datorită existenței Declarației Balfour. În schimb, francezii ar fi fost nemulțumiți de subsidiile britanice acordate emirului Feisal, care erau de fapt o mită mascată, în schimbul căreia arabii ar fi servit interesele englezilor. Acordul Faisal-Weizmann propunea ca pentru rezolvarea oricăror probleme aflate în litigiu, cele două părți să accepte medierea britanicilor. Această înțelegere cerea trasarea frontierelor de către o comisie special formată pentru acest scop după încheierea conferinței de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
crească în mod considerabil, ceea ce a dus la apariția resentimentelor din partea arabilor. Guvernul britanic a impus cote de emigrație a evreilor în Palestina. Realismul acestor cote a devenit subiect de controversă, în special în ultimii ani de mandat britanic. Atât arabii cât și evreii se opuneau politicii britanice de emigrare, fiecare comunitate din motive diferite. Pe 15 iunie 1920 a fost înființată organizația paramilitară evreiască Haganah, ca răspuns la atacurile arabilor împotriva comunităților evreiești. Tensiunile dintre cele două comunități au dus
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
datorită emigrației și investițiilor străine de capital, în vreme ce în sectorul arab a fost doar de 6,5%. Începând cu anul 1936, sectorul evreiesc al economiei era mai puternic decât cel arab. Evreii câștigau de 2,6 ori mai mult decât arabii. În comparație cu cetățenii altor state arabe, arabii palestinieni câștigau ceva mai bine. În ceea ce privește capitalul uman, diferențele erau foarte mari. Gradul de alfabetizare era în 1932 de 86% în rândul evreilor și de doar 22% în rândul arabilor palestinieni, cu o tendință
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
capital, în vreme ce în sectorul arab a fost doar de 6,5%. Începând cu anul 1936, sectorul evreiesc al economiei era mai puternic decât cel arab. Evreii câștigau de 2,6 ori mai mult decât arabii. În comparație cu cetățenii altor state arabe, arabii palestinieni câștigau ceva mai bine. În ceea ce privește capitalul uman, diferențele erau foarte mari. Gradul de alfabetizare era în 1932 de 86% în rândul evreilor și de doar 22% în rândul arabilor palestinieni, cu o tendință continuă de creștere pentru cei din
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
mai bine. În ceea ce privește capitalul uman, diferențele erau foarte mari. Gradul de alfabetizare era în 1932 de 86% în rândul evreilor și de doar 22% în rândul arabilor palestinieni, cu o tendință continuă de creștere pentru cei din urmă. Prin comparației, arabii palestinieni aveau o situație mai bună decât egiptenii și turcii, dar mai proastă decât libanezii. Într-un clasament pentru anul 1939, Indicele dezvoltării umane îi plasa pe evreii palestinieni pe locul al 15-lea, pe arabii palestinieni pe cel de-
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
din urmă. Prin comparației, arabii palestinieni aveau o situație mai bună decât egiptenii și turcii, dar mai proastă decât libanezii. Într-un clasament pentru anul 1939, Indicele dezvoltării umane îi plasa pe evreii palestinieni pe locul al 15-lea, pe arabii palestinieni pe cel de-al 30-lea, pe egipteni pe cel de-al 33-lea și pe turci pe cel de-al 35-lea. În 1942, populația evreiască din Palestina era în principal urbană (76,2%), în vreme ce cea arabă era
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
consiliu a fost împuternicit să se ocupe de administrarea așezămintelor religioase islamice, numirea cadiilor (judecătorii religioși) și a muftiilor locali. În timpul perioadei otomane, aceste sarcini cădeau în sarcina birocrației de la Constantinopol. Britanicii au preferat ca, în ceea ce-i privește pe arabii palestinieni, să negocieze mai degrabă cu elitele comunității decât cu membrii claselor de mijloc sau de jos. Herbert Samuel, înaltul comisar britanic, l-a ales pe Amin al-Husseini pentru funcția de mare muftiu, deși era tânăr și primise cele mai
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sultanul era și calif. Legea otomană nu recunoștea noțiuni precum etnia sau cetățenia. Aceasta făcea ca toți musulmanii, indiferent de etnie, să se bucure de aceleași drepturi și privilegii cu restul musulmanilor. S-a spus chiar că, în aceste condiții, arabii musulmani au considerat Imperiul Otoman ca un Imperiu Islamic renăscut. Cu toate aceste, în ciuda faptului că sus-numitul califat a jucat un rol foarte important în istorie, existența reală a acestor sentimente ale arabilor poate fi pusă la îndoială cu mult
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
care autorul își realiza scrierile. Războiul arabo-israelian din 1948 (noiembrie 1947 - iulie 1949), numit de israelieni Războiul de Independență sau Războiul de Eliberare și de arabi Catastrofa „al-Nakba”, s-a declanșat ulterior unui război civil de șase luni (1947-1948) între arabii și evreii din Palestina mandatorie, în urma retrocedării mandatului britanic în Palestina Organizației Națiunilor Unite în anul 1947 și a hotărârii (Rezoluția 181 din noiembrie 1947) Adunării Generale a ONU de împărți Palestina între evrei și arabi. Pe lângă faptul că a
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
convins de un singur lucru și acela era că nici un popor nu își poate uita identitatea proprie și misterioasă și mai ales resursele proprii, iar limba arabă, spune el, nu iese din aceste tipare. Ba chiar este ferm convins că arabii pot sănătos înghiți toate influențele culturale și cu toate acestea să producă acel stil de scrieri și artă, având ca inspirație însăși existența lor, etos-ul lor ( A celebration of Life, Jabra, 1988: 13). Până să înceapă Al Doilea Război
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
anilor, un lucru a rămas stabil : limba arabă. Chiar dacă s-au infiltrat și alte limbi și culturi precum limba persană și limba turcă, acestea nu au reușit să înlocuiască araba . [ În literatură arabă, influențele străine nu pătrund. Deși, spre exemplu , arabii au îmbrățișat filozofia greacă, dar au fost reticenți în ceea ce privește drama și poeziile . Au tradus Aristotel de aproape trei ori. În schimb, literatura arabă a influențat restul lumii exterioare, fie prin contact direct, fie indirect. Poezia arabă andaluziană avea să înlocuiască
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
a luat hotărârea ca Palestina să fie trecută sub mandatul Regatului Unit. În 1923, britanicii au transferat o parte a Înălțimilor Golan sub mandatul francezilor, care, la rândul lor, au cedat în favoarea britanicilor regiunea Metula. Imediat după plecarea administrației otomane, arabii au proclamat la Damasc un stat independent, care a fost prea slab, atât din punct de vedere economic cât și militar, ca să poată rezista presiunilor puterilor europene. Britanicii și francezii și-au stabilit rapid controlul în regiune. În cursul deceniilor
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Chalcedon, Biserica Alexandrină este împărțită în două ramuri: calcedoniană (cei care au acceptat prevederile conciliului), și monofizită sau necalcedoniană (cei care au respins prevederile). Majoritatea egiptenilor erau de monofiziți, ceea ce a dus la persecutarea lor de către bizantini. În anul 641, arabii invadează Egiptul, cucerindu-l cu puțină rezistență din partea populației locale. Mișcările de rezistență au apărut după ce egiptenii le-au impus creștinilor impozite mari , cunoscute sub numele de Jizya. Egiptenii care se converteau la islam erau scutiți de plata acestei taxe
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
-l cu puțină rezistență din partea populației locale. Mișcările de rezistență au apărut după ce egiptenii le-au impus creștinilor impozite mari , cunoscute sub numele de Jizya. Egiptenii care se converteau la islam erau scutiți de plata acestei taxe . În secolul VII, arabii nu foloseau termenul de "egiptean", ci cel de "copt", pentru a se referi la populația autohtonă a Egiptului, iar Biserica Egipteană necalcedoniană a devenit cunoscută sub numele de Biserica Ortodoxă Coptă. Deși la început viața religioasă a egiptenilor creștini a
Copți () [Corola-website/Science/320654_a_321983]
-
cu evreii, precum înțelepții satului, profesorii, studenții, lucrătorii agricoli, asistentele medicale sau afaceriștii. Aceste evenimente nu doar că au întrerupt contactele arabo-evreiești, dar i-au forțat pe evrei să preia sarcinile și muncile pe care nu le-au mai făcut arabii, precum munca în agricultură, munca pe docurile din Haifa sau negustoria.
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
de încetare a focului este încălcat în mod flagrant și că Consiliul de Securitate este sfidat. A descrie aceste fapte ca «incidente» dovedește o lipsă de sensibilitate, aceeași lipsă de sensibilitate pe care Contele Bernadotte o dovedește când sugerează că arabii au vreun motiv să spună nu [negocierilor de pace]...O asemenea părtinire este de rău augur pentru reluarea de către mediator a misiunii sale” . Contele Bernadotte a fost asasinat, la 17 septembrie 1948, de membrii grupului radical naționalist israelian Lehi, îndeobște
Contele Folke Bernadotte () [Corola-website/Science/321586_a_322915]
-
fost menționată în mod explicit. Regiunea litorală mediteraneană, care face parte în zilele noastre din Liban, era destinată să facă parte din viitorul mandat francez. După terminarea războiului, dimensiunile acestei zone litorale a devenit subiect de dispută. Hussein afirma că arabii din Beirut se vor opune puternic izolării lor de orice stat arab viitor, dar nu a adus niciodată în discuție problemele Palestinei sau Ierusalimului. Chaim Weizmann avea să noteze în cartea autobiografică "Trial and Error" că Palestina a fost exclusă
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
liderului arab: „Reîntoarcerea acestor [jaliya] exilați în patria lor se va dovedi o școală spirituală și experimentală pentru frații lor [arabi]], care sunt alături de ei pe câmpuri, în fabrici, comerț și toate lucrurile legate de pământ”. El îi îndemna pe arabii din Palestina să-i întâmpine pe evrei ca pe niște frați și să coopereze cu ei pentru binele comun. După publicarea Declarației, britanicii l-au trimis pe comandantul David George Hogarth să se întâlnească cu Hussein în ianuarie 1918. Hogarth
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
putut fi asigurarea securității Canalului Suez, care făcea parte din ruta maritimă către India Britanică, și a oleoductului Mosul - Haifa, terminat în 1935. De altfel, după declararea independenței Israelului în 1948. Pomparea țițeiului spre Haifa a fost întreruptă de Irak. Arabii și-au exprimat nemulțumirea în noiembrie 1918 în timpul paradei care marca aniversarea Declarației Balfour. Asociația musulmano-creștină a protestat împotriva arborării „steagului alb-albastru cu două triunghiuri inversate în mijloc”. Asociația a atras atenția autorităților asupra consecințelor grave ale oricărei implicări politice
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
dezbrăcate, lucru ieșit din comun în Israelul puritan din vremea aceea. Prin mijlocirea lui „Haolam Hazè” Uri Avneri a condus campanii combatante în trei domenii. Pe planul politicii naționale - a predicat fără încetare ideea concesiilor teritoriale și a conviețuirii cu arabii palestineni vecini, si a „integrării” Israelului în spațiul Orientului arab, a luptat cu înverșunare pentru încetarea regimului de guvernământ militar în zonele cu populație preponderent arabă (ea avut loc până la urmă în 1966), și împotriva expropierii, sub motive militare etc.
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
aflat în urma întâlnirii, în centrul unui scandal public, a fost acuzat după aceea, nu o dată, de o admirație aproape orbeasca față de liderul palestinian. Avneri s-a apărat de aceste afirmații,susținând că e necesar un dialog cu aceia pe care arabii palestineni i-au ales drept conducători. În anul 1984 Avneri a sprijinit crearea și prezentarea la alegerile pentru Knesset a unei Liste arabo-evreiești chemată Lista progresista pentru pace, în frunte cu prietenul său, generalul în rezervă Matityahu (Mați) Peled și
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
adăugat ministrul transiordanian, SUA au recunoscut statul evreiesc imediat, deși existau încă anumite probleme legale. Abdullah a explicat Consiliului de Securitate motivele intrării forțelor sale armate în Palestina spunând „noi suntem obligați să intrăm în Palestina să-i apărăm pe arabii neînarmați împotriva masacrelor similare celui de la Deir Yasin." După ocuparea Cisiordaniei în timpul războiului din 1948 -1949 cu Israelul, Abdullah și-a luat titlul de Rege al Iordaniei și a schimbat numele țării în Regatul Hashemit al Iordaniei în aprilie 1949
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
moderata Transiordanie, extinzând recunoașterea celor două state în mod simultan. În opinia președintelui american, cele două state ar fi fost legate inevitabil ca două state surori emergente: unul dintre ele servea ca refugiu pentru evrei, iar cealaltă urma să absoarbă arabii palestinieni strămutați de colonizarea evreiască. În plus, președintele Truman era informat cu privire al înțelegerea dintre liderii Agenției evreiești și regele Abdullah I al Iordaniei, În 1978, Departamentul de Stat la SUA a publicat memorandumul conversației din 5 iunie 1950
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
-o în Statele Unite, unde a fost păstrată la Muzeul Smithsonian până în 2007.Vestă de atunci a fost trimis înapoi la Coreea și este în prezent pe prezentarea către public. În timpul dinastiei Goryeo, Coreea a avut o relație comercială sănătoasă cu arabii , japonezii, chinezii, si manciurienii. Un exemplu de port prosper, comerțul internațional este Pyongnam. Coreenii au oferit bijuterii, ginseng, mătase, si porțelan, renumit celebru în întreaga lume. Dar, în timpul dinastiei Joseon, confucianismul a fost adoptat că filozofie națională, si, în procesul
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]