1,697 matches
-
ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde pune cu mișcări nesigure un ceainic cu apă pe ochiul aragazului. El se învârte pe lângă ea. Nu prea mai e timp, spune el. Vreau să-ți arăt ceva. Înainte să răsară soarele. Mâinile ei se răsucesc în sus și-l împing în piept, mai întâi ușor, apoi tare. Ea dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu emoții artificiale), gândindu-mă de unde să apuc un anume subiect. În momentul în care ajung, într-un sfârșit, să mă așez la birou, am totul deja foarte clar în cap, întors pe toate fețele, în timp ce m-am învârtit pe lângă aragaz, în timp ce am spălat oglinda de pe hol, pe care Natalia își lasă mereu amprentele, sau în timp ce am fost cu ea în parc și s-a prins în joacă cu alți copii. De cele mai multe ori, la birou ajung să mă instalez noaptea
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
ideea asta cu liberalismul. Profită de ea pentru ca fraieri de felul tău să-i slugărească". Eu oftez înțelept și îi promit solemn că nu mă mai duc, că, uite, nu am cerut partidului nimic, nici măcar o repartiție pentru butelie de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce vrei, de ce te duci", zice companionul meu în vremea în care adăstăm la vodcă, la un bar boem. Eu motivez, explic, justific și-mi îndulcesc vinovăția
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de vînturi. Cînd deschise ușa de la dormitor, proprietăreasa strigă din bucătărie: — Tu ești, Lanark? Da, doamnă Fleck. — Vino să vezi chestia asta. Bucătăria era o încăpere curată, supraîncărcată de diverse obiecte. Fotolii, un bufet, o masă albă curățată bine, un aragaz grosolan, cu rafturi deasupra, pe care erau tot felul de oale și crătiți. O mașină de gătit din fier ocupa aproape un întreg perete, iar sub fereastră erau o chiuvetă și un suport de vase. Toate suprafețele orizontale erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-o debara de mărimea unui dulap. Nu era nici un scaun, așa că Lanark se așeză pe podea și se sprijini de pat. Radiatorul încălzi odaia strîmtă atît de repede, că își putu scoate haina îmbibată de ceață și jerseul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ridică din umeri: Bate cîmpii! Cum găsești crema? ― Delicioasă. Totdeauna... ― Stai! Doamna Miga o opri cu un gest: Ce se aude în bucătărie? Parcă mișcă ceva... ― Fii serioasă, dragă, râse Șerbănică. E mobila veche. ― Vrei să-mi spui că scârțâie aragazul? Melania își duse mâna la inimă clipind speriată. ― Dumnezeule! Nu mai faceți astfel de glume. Tăcură brusc. De astă dată se auzea limpede. Erau pași, pași care se apropiau. Traversau bucătăria, acum coridorul... Bătrânii priveau înspăimîntați ușa, incapabili să facă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți o ascultau cu inima strânsă. Mirciulică încremenise pe un scaun. Coada încovoiată, rigidă, ridica un semn de întrebare negru. Scarlat se sprijini de marginea aragazului. Își șterse fruntea și oftă. ― Dumnezeule mare! Încep să cred că ne-am avântat în larg cu o barcă găurită. Ionescu râse. Se uita la cratițele agățate în perete. Cărămizii, cu o ștampilă triunghiulară albă: ideal. ― Cel mult echipajul e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Acesta este modul meu de a vedea lucrurile. Doamna Miga ridică din umeri și se îndreptă spre bucătărie. Nucu Scarlat o opri cu un gest. ― Ceaiul îl preparați aici, doamnă! ― Adică ce-i în capul dumitale? Cum am să car aragazul în sufragerie? ― Modalitatea vă privește. ― Florence! glasul lui Șerbănică era răgușit, ai putea folosi fierbătorul electric. Îl găsești în sertar... Căruntul își privi ceasul. ― Vă dau două minute ca să vă întoarceți cu tot ce vă trebuie: apă, zahăr și celelalte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
strecură ca o umbră pe ușa bucătăriei. O încăpere cu șase mașini de gătit, șase dulăpioare agățate în perete pentru vase, șase rânduri de oale... Ascultă zgomotele din casă apoi începu un joc ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva linguri, mai subtiliză o ceapă și un pumn de minciunele din dulăpiorul Melaniei Lupu și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încăpeau o mașină de gătit, o măsuță pliantă, câteva rafturi pentru vase. Cristescu bănuia că granițele erau apărate cu înverșunare, orice încălcare stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
devreme. Poate că văzuse ceva. Maggie nu era sigură nici dacă băieții se jucaseră aici sau în celălalt capăt al aleii. Își pierduse cu totul simțul orientării. Stătea acum ghemuită în colțul canapelei, în timp ce salvatoarea ei aprindea ochiul mic al aragazului pentru a-i face un ceai de mentă, când singurul lucru după care tânjea Maggie era o cană de Typhoo pregătită de mama ei cum îi plăcea tatălui său, cu trei cubulețe de zahăr. Își privi mâinile, care tremurau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca și el, de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș de cocioabe, o mahala. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se făcea reclamă la televizor pentru un aparat nou de bucătărie, doamna Mancuso îl cumpăra, indiferent cât de obscură era întrebuințarea lui. — Ș-acu’ spune-mi ce-a zis omu’. Doamna Reilly puse să fiarbă o oală cu lapte pe aragazul ei victorian. Cât am de plătit? I-ai spus că-s o biată văduvă care are de-ntreținut un copil? — Da, i-am spus, zise polițistul Mancuso, stând foarte drept pe un scaun și privind cu jind spre masa de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pregătesc ceva de mâncare. — În confuzia produsă de leșinul domnișoarei Annie, se pare că ai uitat că m-ai expediat azi-dimineață la Levy Pants. — O, Ignatius, ce s-a întâmplat? întrebă doamna Reilly, aprinzând un chibrit în dreptul unui ochi al aragazului pe care îl deschisese cu câteva secunde mai înainte. Avu loc o mică explozie localizată deasupra sobei. Doamne, aproape c-am luat foc! — Iată-mă angajat la Levy Pants. — Ignatius, strigă mama lui, cuprinzându-i capul cu păr bine uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era fata lui John Weller. — Nici tu nu crezi asta, îi spuse ea lui Tom. — Ba da. Tu spui doar ce vrea mama să spui. Lisa lua un muc de țigară dintr-o scrumieră plină ochi și se aplecă peste aragaz, ca să o aprindă de la arzător. — Era beat când a avut accidentul? — Nu știu. Pariez că era mangă. Sau că luase steroizii ăia, pentru culturism. Tatăl lui Tom fusese culturist. Se apucase târziu de asta și chiar participase la concursuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se duse în bucătărie. Fiica ei purta blugi cu talie joasă și o bluză scurtă, genul pe care l-ar fi purtat o prostituată la muncă. Acum, chiar și fetele din liceu se îmbrăcau așa. Georgia oftă. — Uită-te deasupra aragazului, Jen. — Ți-am spus. M-am uitat. — Mai uită-te o dată. — Mi-o dai tu, mamă? Întârzii. Doamna Bellarmino rămase fermă. — Deasupra aragazului. Jennifer se ridică pe vârfuri, deschise ușile și se întinse după cutia de cereale, care era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prostituată la muncă. Acum, chiar și fetele din liceu se îmbrăcau așa. Georgia oftă. — Uită-te deasupra aragazului, Jen. — Ți-am spus. M-am uitat. — Mai uită-te o dată. — Mi-o dai tu, mamă? Întârzii. Doamna Bellarmino rămase fermă. — Deasupra aragazului. Jennifer se ridică pe vârfuri, deschise ușile și se întinse după cutia de cereale, care era chiar acolo, bineînțeles. Dar doamna Bellarmino nu se uita la cutie. Se uita la stomacul expus al fiicei ei. — Jen ... iar ai vânătăile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de când te-am cunoscut, știu că nu e așa. Fran închise ochii și așteptă, cu răsuflarea tăiată. Acesta avea să fie momentul pe care-l visase de când îl văzuse prima oară în noaptea aceea? Foarte meticulos, el stinse focul de la aragaz. Îi luă mâna într-a lui și o sărută, plimbându-și limba pe pielea moale din podul palmei până când Fran începu să tremure de nerăbdare. O mai sărutase până atunci, dar niciodată așa. — Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și o cumnată. Zic că nu sunt de acord, dar din motive... divorțăm. Fără să știu, ea făcuse și de partaj, și de copiii. Noi locuiam la un cămin de nefamiliști, în șantierul naval. Ce-aveam de împărțit, amărâți, frigider, aragaz, canapele, s-a adunat bagaj, nouă ani de zile, indiferent ce casă. Eu am refuzat tot bagajul, fiindcă a luat copilul. A refuzat să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la noi acolo. Și-am furat argintul industrial - 40 de kilograme. De la macarale, contactori, pastile d-alea. Am muncit o lună de zile, de le-am dezlipit cu cuțitul toată noaptea, zi și noapte. Și alea, înroșeam vârful cuțitului la aragaz și dădeam așa... Am furat și după (de pe) BIG, la macaralele alea, că e blocurile alea. Era 300 de mii kilogramul. Și el m-a dat în primire. A făcut: „De unde le-ai luat?“. I-a dat două... nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dinspre casa scărilor. — A așa e, o aprob eu, ridicînd din umeri. Cei doi tocmai intră Înapoi În bucătărie, cînd zăresc un bărbat cu umeri largi și păr În dezordine. — SÎnteți În regulă, fetelor? se interesează Fran, repezindu-se la aragaz pentru a salva supa ce Începuse să dea peste marginile oalei. Mi-e teamă că, astăzi, organizarea noastră lasă de dorit. A, Îl cunoașteți pe Charlie? — Salut, Charlie, eu sînt Sally. Sally plutește către el, cu mîna Întinsă. — Încîntat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când ea, cu sânii goi, se ridică poruncindu-i bărbatului să schimbe copilul. În tot cazul, acum ea dansa cu Karim. Formau un cuplu bizar, el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vorbește. Dar n-am să recunosc așa ceva. Mă ocup eu, zic pe un ton de om de afaceri și încep să-mi strâng hârtiile. Mersi, Maggie. Și-a mai avut o întrebare. Maggie se uită pe hârtie. Cum se aprinde aragazul ? O clipă continui să-mi strâng hârtiile, ca și cum n-aș fi auzit. Evident că știu cum se aprinde propriul meu aragaz. — Păi. Răsucești... ăă... butonul, zic în cele din urmă, încercând să-mi iau un ton detașat. E foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]