1,111 matches
-
După două vocalize, suduia mai abitir decât un fierar betonist, drăcuia mai dihai decât o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spate o gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să priceapă că tot ce știuse despre femei nu mai rămânea în picioare. O posedase înainte să știe ce gândea despre ea, ceea ce nu i se mai întâmplase. Corpul ei satinat semăna cu o vioară de mare preț. Își mângâiase arcușul pe corzile ei, ca un somnambul, fără să recunoască vreo notă. Tot ce mai păstra din acel cântec năuc al primei lor nopți erau atingeri și șoapte, o electricitate a trupurilor, care răspândise scântei când se apropiaseră. Nu se îndrăgostise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
masa, vrând-nevrând și-a pus balțul și-a mers la biserică. Stere sosise la casa dogarului în haine noi. Până atunci îl zorise Aglaia să. termine mai repede cu bărbieritul, dar chip de scapă de țiganii care-i cântau cu arcușul în timp ce frizerul 0 potrivea din brici, să fie frumos! Le-a dat balaoacheșilor bacșiș, aceștia s-au suit pe capra trăsurii și au pornit grămadă spre casa miresei. Lina nu terminase cu spălatul și dichisitul. În jur, numai fete, prietene
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile de lemn ale instrumentelor. - Cine dă mai mult? zise Ghiță Bîlcu, fluturând o hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mireasă, îi cuprinse umerii cu brațul și ascultă mulțumit. Aglaiei îi jucau ochii în lacrimi. Șopti lui Grigore, pe care-l uitase Dumnezeu cu o sticlă în mînă: - Le-a ajutat Maica Domnului... Lăutarii struniră coardele și făcură repede pe arcuș: Mulți ani trăiască. - ...dragostea, fiii mei, se adresă brutarul mirilor, este într-un cuvânt un aluat de unde iese pâini mai multe, adică cei de-o să-i faceți, copiii voștri, pe care o să-i creșteți și o să-i vedeți ca pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară despre mireasă. El ceru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vrut să rămână singură cu maică-sa, să plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda aduse o găină vie, legată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un pahar și-l mușcă în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului, să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mîna-n nădragi și scoase sutele. O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura: Banii mei, banii mei, La Marița la bordei, S-a ales, bules de ei... ciripi vioristul, lăsîndu-l pe Ciolan
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari și vioristul a zdrăngănit la ăilalți arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei din casă. Vecinii nașului au ieșit la porți, s-au uitat la muiere și au strigat la proprietar. Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile, a poftit ploconul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la fiecare masă și le vindeau. Petrică Cîrcu ceru o sută și puse un pol pe masă. Bozoncea lăsă paharul. Vinul strălucea în lumina candelabrului. Ceru și el o sută. Împrejur se învîrteau serpentine și viorile se mișcau vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-așteaptă oamenii să-i cinstim cu câte un cîntec! Ușor de zis când duceai la subsuoară numai un arcuș colo și o știucă de vioară, dar ia să-l fi văzut pe puriul de Neacșu cărând nu armonica lui de-o ținea pe-un șold, ci blestemul, cum îi zicea Dumitru instrumentului, care știa ce știa pentru că îl trăgeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă, cântați, să-i speriem! Neacșu desfăcu armonica și umflă burduful. Un sunet prelung ieși din instrumentul ud și lupii se depărtară speriați. Dumitru, însuflețit și el deodată, bătu coardele țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului. Spre ziuă starostele înțepenise. Vioara îi căzuse din mână și o acoperise zăpada. Plângea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i iau cercei, pînă'n zece o să stau cu ea în brațe... Și în închipuirea sa înfierbîntată se vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul, aplecat peste instrument, nemaiștiind nimic... Dumitru privea coaja verzuie a zăpezii și umbrele nemișcate din jur. Mitică Ciolan zăcea cu ochii înțepeniți lângă el. Cum murise, cu spaima în priviri, ai fi zis că mai vede încă cerul albicios, nemișcat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu-și mai termina cântecul. Anghel râdea încet, și mâna lui dreaptă, rănită de ger, care mișca încă vioi arcușul aproape rupt, nu se opri nici când îl suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și am rămas holbându-mă la perete, debusolată. Deși felul lui Hugo de a vorbi era de obicei ușor răutăcios, facil, părea mereu relaxat, aceasta fiind și ideea, de altfel. Dar acum mi se păruse încordat ca o coardă de arcuș, lăsând să se simtă o mare discrepanță între cuvinte și modul în care le pronunțase. Și de ce-mi spunea Modesty 1? Am ridicat receptorul din nou și am format numărul direct al lui Hawkins. Minune, chiar era la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai tare cu bastonul, în pământ. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și își ridică privirile.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Fii un... te-am ruga cu toții... dacă nu te superi... fă și dumneata o pauză. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își așază arcușul pe scaunul de alături, își scoate o batistă și începe să se șteargă de sudoare. BĂTRÎNUL CU BASTON se întoarce la locul lui.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Șoptit.): A zis ceva? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL (Întinzându-și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa că poate se supără. BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că e pornit rău. DOAMNA CU VOAL: Oricum, parcă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de câteva ori același isterizant „o sole mio” după care se oprește și ea urmărindu-l pe BĂTRÎNUL CU BASTON. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne și el nemișcat, cu arcușul în aer.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Realizând, după câteva secunde, că a rămas singurul care cântă, se oprește și el.): Ce-i? Ce vă uitați așa? (Pauză lungă. Toată lumea îl privește în tăcere. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL pare că oftează - sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară numai cu arcușul în mână și cu umbrelele subsuoară. Violoncelul a rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și ale marelui duce Constantin, de tipul țiganski. Acestea Îmi erau insistent băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
al doilea motiv ar fi că, pe lângă faptul că povestea frumos, avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a șaptea, nu ar fi fost înscris în anul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]