1,119 matches
-
confecționate din blănuri de animale. Quinta. Conac sau casă de vacanță la țară. Rambla. La Barcelona și În alte orașe din lumea hispanică, rambla este o stradă lată, mărginită de arbori, destinată numai traficului pietonal. Refalosa. „Alunecoasa“ numele unui dans argentinian de perechi, În stil picaresc, foarte ritmat și cu o coregrafie care variază de la o regiune argentiniană la alta, și titlul unui cunoscut poem de Hilario Ascasubi. Rioplatense. Adjectiv gentilic care definește tot ceea ce se leagă de Río (râul) de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În alte orașe din lumea hispanică, rambla este o stradă lată, mărginită de arbori, destinată numai traficului pietonal. Refalosa. „Alunecoasa“ numele unui dans argentinian de perechi, În stil picaresc, foarte ritmat și cu o coregrafie care variază de la o regiune argentiniană la alta, și titlul unui cunoscut poem de Hilario Ascasubi. Rioplatense. Adjectiv gentilic care definește tot ceea ce se leagă de Río (râul) de la Plata sau de bazinul acestui estuar (287 km lungime și 222 km lățime la vărsare), pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Paraná Îl formează Între capul San Antonio (Argentina) și Punta del Este (Uruguay). Suprafața bazinului La Plata nu coincide cu regiunea Râului Plata, nume dat În general celor două țări care Înconjoară estuarul, Argentina și Uruguayul. Rivadavia, Bernardino. Om politic argentinian (1780-1845), mort În exil, În Spania. Rodó, José Enrique. Scriitor uruguayan (1871-1917) considerat unul din cei mai mari teoreticieni ai modernismului hispano-american; este autorul volumelor Ariel (1900), În care propune idelismul spiritualist ca armă de apărare culturală a țărilor ibero-americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de puncte. Truco. Joc de cărți cu mărire a mizei, practicat În Argentina, Paraguay și Uruguay, pentru care Borges și prietenii săi aveau un adevărat cult (dus până la mitizare) și În care șiretenia și prefăcătoria sfidează hazardul. Despre el scriitorul argentinian a spus că „este jocul unor oameni care au foarte puține sau nimic de făcut; e jocul câmpiilor, cuțitelor și al moșiilor. Eu l-aș compara cu ceaiul mate, În sensul că este mai curând o distracție cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
clasice grecești și spaniole, cât și din drame, comedii și vodeviluri contemporane. În 1939 se stabilește În America de Sud, unde interpretează roluri În piese scrise de Ramón del Valle-Inclán și de bunul său prieten Federico García Lorca. Yrigoyen, Hipólito. Om politic argentinian (1852-1933), cofondator al Uniunii Civice Radicale (1891), președinte al republicii (1916-1922 și 1928-1930), autor a numeroase și importante reforme sociale și politice, care au condus la democratizarea țării. Este inițiatorul represiunii Împotriva puternicelor mișcări contestatare ale studenților și muncitorilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au ajuns să fie doi. (Peste ani, ceva foarte asemănător avea să se petreacă și cu Dorian Gray.) Arta colaborării literare produce miracolul invers: izbutești ca doi să fie unul.“ Rezultatul acestui fericit proces de contopire a doi mari scriitori argentinieni au fost volumele Șase enigme pentru don Isidro Parodi (1942) și Două fantezii memorabile (1946), culegeri de povestiri publicate sub pseudonimul comun H. Bustos Domecq; Un model pentru moarte (1946), lucrare semnată cu pseudonimul B. Suárez Lynch; două scenarii cinematografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fel sau altul, literatura era lucrul cel mai important din viețile noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură detectăm azi nu numai ciornele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și glumelor, au ratat multe subiecte sau le-au lăsat pur și simplu nescrise. „Am vrut - povestește Bioy pe internet - să scriem lucruri serioase, dar am eșuat. Bustos Domecq devenise un glumeț insuportabil.“ Borges a iubit foarte mult esența net argentiniană, de porteño, aș zice, a lui Bustos Domecq, deși acesta nu e originar din Buenos Aires, ci din Santa Fe (evident, din Pujato) și locuiește În zona de vest a capitalei, În mahalaua Concepción. Iată cum l-a descris În diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dincolo de hazul nebun și chiar de hohotele de râs pe care le poate trezi marginalul narator fără nume din poate enigmaticul, pentru un român, monolog Sărbătoarea Monstrului. Despre ce sărbătoare poate fi vorba și despre ce Monstru cu majusculă? Monstrul argentinian e un prieten al monstrului român căruia nu de mult Încercam să-i luăm majusculele de la numele propriu Nicolae Ceaușescu, fără să i le punem la funcția de monstru: este chiar dubiosul lider „justițialist“-fascist Juan Domingo Perón, sub al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu ajutorul comportamentului ( În cazul nostru, mai ales cu ajutorul limbajului protagonic) și, deopotrivă al faptelor pe care ele le comit. În ce privește construcția acestor narațiuni polițiste, ale căror intrigi Bioy mărturisește că Îi aparțin Întru totul lui Borges, semnalăm că pentru marele argentinian primul element important de ficțiune polițistă il constituie moartea violentă, crima care Închide În ea ceva esențialmente atrăgător. Atracția generează plăcerea pe care o trezesc În noi furtuna nervilor și teama În fața perspectivei pline de oroare că faptul criminal e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de la Bariera Vergului. Iar micile diferențe vin tocmai de la hrana, ușor diferită, pe care o extrag aceste radăcini la sud de Río Grande și la nord de Munții Balcani. În rest, pe asfalturile fierbinți ale micilor orașe vecine cu Pampa argentiniană sau cu Bărăganul românesc, nu vorbele sunt importante, ci complicitatea cititorului cu argoul. Dar poate că, pentru ca cititorul să Înțeleagă mai adânc textura borbioyescului lunfardo, ar fi utilă o paralelă Între acest excentric argou de laborator, care evoluează În universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Daneri e un personaj comic, dar, la urma urmelor, este parte dintr-un text care nu e comic sau, În orice caz, nu aspiră să fie comic, ci fantastic“. Negând, câteva rânduri mai jos, că Daneri ar fi arhetipul scriitorului argentinian mediocru, Borges explică parțial misterul: „E un prieten al meu - de numele căruia nu vreau să-mi amintesc - care a citit povestirea, nu s-a recunoscut În ea, i-a plăcut textul și m-a felicitat“. În opinia mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
povestirea, nu s-a recunoscut În ea, i-a plăcut textul și m-a felicitat“. În opinia mai multor critici, prototipul parțial al acestuia ar fi poetul Roberto Godel. Cel al doctorului cu nume italian Mario Bonfanti, amestec de cordobez argentinian și de spaniol, nu e Arturo Capdevilla, pe care Borges l-a admirat, iar cel al lui Gervasio Montenegro e jumătate cumnatul lui Borges și jumătate, așa cum Îi mărturisește Borges lui Sorrentino, Enrique Larreta: „Pe ici, pe colo, În paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este adjectivul gentilic aplicat ființelor și obiectelor din orașul-port Buenos Aires. El apare În aceste texte mai ales cu cel de-al doilea sens. Sau, În scopuri satirice, după cum se va vedea, cu amândouă În același timp. V. creol. Ahile. Termen argentinian ce-i desemnează pe italienii care vorbesc stâlcit limba spaniolă. În original, una quinta papal, unde quinta Înseamnă și „chintă“, iar papal Înseamnă atât „papal“, cât și „teren cultivat cu papas, cartofi dulci“. Ziua națională a Argentinei, care marchează cucerirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
glumeț-Înșelător pe care Îl va adopta Borges, În Încercarea de a deschide ficțiunii drum În realitate. După primii doi istorici, reali de altfel, urmează alte două nume: Grosso, probabil referire la Alfonso Grosso, care, Însă, nu este nici istoric, nici argentinian, ci romancier spaniol, și Radaelli, care nu figurează În nici o enciclopedie. Doctorul Mario Bonfanti apare și În bine cunoscuta ficțiune borgesiană Aleph. „Carlos Argentino Daneri recibió el segundo Premio Nacional de Literatura. El primero fue otorgado al doctor Aita; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
d’antan?“ ) din Strofele pe care, În secolul XV-lea, le-a scris poetul Jorge Manrique la moartea tatălui său: „De infanții de Aragon/ Ce s-a ales?/ Ce-au ajuns toți curtezanii?“. În original Paja Brava. Aluzie la scriitorul argentinian de orientare radicală Ricardo Rojas (1882-1957), autor de romane criollistas. Formă stâlcită a expresiei Tigre de Bengala, „Tigrul bengalez“. În limba spaniolă există proverbul a río revuelto, ganancia de pescadores, „În apa tulbure stă norocul pescarului“. În original Pibe Sinagoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se preface că nu știe numele sătucului din La Mancha unde locuia Don Quijote. * Într-un impromptu care ni-l revelează de sus până jos, Paladión a ales, după câte se pare, traducerea lui Scio de San Miguel (n.a.). În spaniola argentiniană, oriental are și sensul de „uruguayan“, ceea ce adaugă frazei pretențioase conotația ironică a derizoriului. Două din lecturile favorite ale lui J.L.Borges. Creionul cu două capete, unul albastru și altul roșu, apare și pe coperta ediției J.L. Borges. Opere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cioroi“. * Văd În dicționar că un montante este un espadón (nota lui H.B.D.) Cât privește un espadón, acesta este o „spadă foarte mare care În general se mânuia cu ambele mâini“ (n.tr.). Ați observat, desigur, În text, că steagul argentinian este alb-albastru. Mai mult ca sigur că textul borbioyesc este contagios. J.L. Borges, Obras en colaboración. I. Con Adolfo Bioy Casares, Madrid - Buenos Aires, Alianza Editorial - Emecé Editores, 1981, coperta IV. Este semnificativ faptul că pe coperta volumului apărea o pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toate personajele din carte. Pe de altă parte, volumul le-a fost dedicat În mod ironic lui Picasso, Joyce și Le Corbusier, căci autorii considerau că publicul acorda prea multă atenție „acestor trei mari uitați“. Prietenul meu, scriitorul și eseistul argentinian Fernando Sorrentino, a publicat, la editura argentiniană El Ateneo, două cărți simetrice de dialoguri cu Borges și Bioy, intitulate amândouă Șapte convorbiri. Multe din opiniile exprimate de Borges și Bioy pe temele de interes pentru această postfață le-am denișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parte, volumul le-a fost dedicat În mod ironic lui Picasso, Joyce și Le Corbusier, căci autorii considerau că publicul acorda prea multă atenție „acestor trei mari uitați“. Prietenul meu, scriitorul și eseistul argentinian Fernando Sorrentino, a publicat, la editura argentiniană El Ateneo, două cărți simetrice de dialoguri cu Borges și Bioy, intitulate amândouă Șapte convorbiri. Multe din opiniile exprimate de Borges și Bioy pe temele de interes pentru această postfață le-am denișat În aceste două volume extrem de interesante, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele baluri, despre risipa de frumusețe și bogăție care se petrecea cînd se bea șampanie din pantofii ei, cînd cînta gramofonul toată noaptea numai tangouri argentiniene și cînd, din pricina iubirii ce i-o purta, prințul se purta ca un descreierat. Apoi au apărut alte povești, alte imagini despre vremea cînd prințul, și asta se petrecea din ce în ce mai de demult, cînd prințul era înconjurat de mistere numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a încăperii și-a schimbat semnul, cineva avu ideea simplă dar genială să deschidă geamurile, de afară se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty. Ministrul Coriolan Popa, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru gimnastica zilnică. Mă uit îndelung la ghetele mele. Mă gândesc la cele scrise în urmă cu șaisprezece ani. Caut în mine - uitarea. N-o găsesc. Știu foarte bine ce scriam acum șaisprezece ani. 6: Crowhurst coboară într-un port argentinian, Rio Salado, pentru a face unele reparații bărcii. Această hotărâre ar putea să-l piardă. În primul rând, regulile concursului interzic navigatorilor solitari să caute ajutor pe uscat. Dacă s-ar afla, Crowhurst ar fi descalificat. Și pe urmă, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe urmă, toată lumea știe că el se află lângă Australia. La Rio Salado, Crowhurst se descurcă greu, în franceză, dar găsește lemnul necesar reparației. Își repară singur barca, în taină, cu noroc, și pleacă spre sud, de-a lungul coastei argentiniene. 7: Hélène Brobecker revine la suprafață, după ce a trăit o lună într-o cavitate a masivului Audibergue, la 80 metri sub pământ: lecturi din Socrate, Schopenhauer și Dalí, muzică la flaut, jurnal zilnic. „Cea mai serioasă problemă pentru asemenea experiențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o mamă respectabilă de familie se poate transforma într-o sirenă seducătoare”. Crowhurst insistă: „201 zile de la plecare. Sunt în Insulele Falkland”. În Falkland a fost, dar cu o lună înainte. Acum, în schimb, întinde pânzele de-a lungul coastei argentiniene. Aparatul de radio îi dă o veste neplăcută. I se transmite că numai el și încă un concurent dintre cei aflați în întrecere au mai rămas în cursă; dar acesta, Robin Knox-Johnston, s-a întors în țară și a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]