2,025 matches
-
obiect, ci că se face apel la propria sa judecată. (Perelman și Olbrecht-Tyteca, 1988: 73) Mielului i-ar plăcea să fie în această arie sau încearcă, cel puțin, să-l atragă pe Lup, deoarece știe că: "A face apel la argumentație presupune stabilirea unei comuniuni spirituale care, atât cât durează, exclude violența" (1988: 73). Fabula lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
presupune stabilirea unei comuniuni spirituale care, atât cât durează, exclude violența" (1988: 73). Fabula lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un caz, cât și în celălalt, argumentația nu ar fi decât un artificiu, acordul obținut ar fi doar o formă ascunsă de pedeapsă sau o formă de bunăvoință. 4. În loc de concluzie Ceea ce am afirmat mai sus, în ceea ce privește povestirile de scurtă întindere sau povestirile mai complexe, confirmă definiția
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
intră și el în această polemică privind poezia descriptivă: "Ceea ce numim astăzi în Poezie genul descriptiv, nu era cunoscut de Antici. Este o invenție modernă care, după părerea mea, este și împotriva judecății și a gustului." (1787, vol. II, 440). Argumentația lui se bazează în întregime pe lipsa de autonomie a descrierii: Tuturor oamenilor li se întâmplă să descrie când vorbesc, pentru ca obiectele care îi interesează să fie mai ușor de perceput; iar Descrierea este legată de o povestire care o
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în acest sens, ceea ce nu va face decât să împiedice o reflecție generală asupra funcționării specifice a procedurilor descriptive 17. Teoretizând secvențialitatea descriptivă și lăsând la o parte, cel puțin pentru moment, fenomenele de eterogenitate textuală (raporturile sale cu narațiunea, argumentația, explicația etc.), ne rămâne doar să încercăm să găsim, dincolo de diferențele pur referențiale și tematice, o procedură descriptivă mult mai structurată față de ceea ce s-a cerut până acum. 2. De la enumerație la secvența descriptivă Așa cum apare în articolul "Descrierea" din
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
puneți în evidență dimensiunile semantice, enunțiative și ilocuționare ale acestui text de scurtă întindere. Capitolul 4 Prototipul secvenței argumentative Așa cum am notat mai devreme, nu trebuie să confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența descriptivă, despre care tocmai s-a discutat, cu funcția descriptiv-referențială a limbii, ori dialogismul cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența descriptivă, despre care tocmai s-a discutat, cu funcția descriptiv-referențială a limbii, ori dialogismul cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea funcție a limbajului, dacă luăm în considerare funcțiile emotiv-expresive, conativ-impresive și referențiale ale lui Bühler, adăugând la acestea funcțiile metalingvistică, fatică și poetico-autotelică ale lui Jakobson. Nu
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
În această ultimă perspectivă, datele informaționale nu sunt văzute ca fiind prioritare în reconstituirea sensului unui enunț ci ca fiind derivate ale valorii sale argumentative. Dacă urmărim schema 2, prezentată chiar la începutul acestei lucrări (pagina 29), noțiunea generală de argumentație poate fi abordată fie la nivelul discursului și al interacțiunii sociale, fie la nivelul organizării pragmatice a textualității. Dacă definim argumentația ca pe o construcție a unei reprezentări discursive aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale valorii sale argumentative. Dacă urmărim schema 2, prezentată chiar la începutul acestei lucrări (pagina 29), noțiunea generală de argumentație poate fi abordată fie la nivelul discursului și al interacțiunii sociale, fie la nivelul organizării pragmatice a textualității. Dacă definim argumentația ca pe o construcție a unei reprezentări discursive aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea dacă anumite succesiuni de propoziții pot fi marcate ca fiind succesiuni reinterpretabile în termeni de relație Argument(e) Concluzie, Informație(i) dată (e
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Relația [Informație dată Concluzie] poate fi considerată drept o secvență de bază, în măsura în care o serie este întreruptă și se resimte un efect de închidere (Apothéloz și al. 1984: 38). Această idee este susținută astăzi de un număr de specialiști în argumentație, precum M.J. Borel, de exemplu, care exprimă o poziție foarte apropiată de cea sistematizată în prezenta lucrare: "O concluzie nu poate exista în afara unei premise și reciproc. Spre deosebire de premise, specificul unei concluzii este cel de a mai putea servi ulterior
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau chiar pentru o respingere 25. Cu alte cuvinte, chiar dacă informația dată-argument aduce cu sine PROBABILUL sau VEROSIMILUL (adverb modal al posibilității) concluzia este posibilă în cadrul unei restricții sau a unui contra-argument (NUMAI DACĂ). Pe scurt, schema de bază a argumentației este o punere în relație a informațiilor date cu o concluzie. Această punere în relație poate fi implicit sau explicit fondată (garant sau suport) sau contrazisă (respingere sau excepție). Dacă informația dată este de cele mai multe ori explicită, suportul este adeseori
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentativă a unui enunț. Următoarea schemă argumentativă completă (preluată în parte de la Toulmin,26) sintetizează această mișcare: Analizând mai în profunzime regulile de inferență (sau de trecere), ar fi cu siguranță posibil să propunem o tipologie a formelor comune de argumentație și să facem distincția dintre demonstrație (înlănțuire deductivă de propoziții) și argumentarea propriu-zisă. Las la o parte această problemă destul de delicată pentru a acorda mai mult interes schemei generale, care ar putea furniza baza unui prototip al secvenței argumentative. Înainte de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dar este necesar să subliniem că ne găsim în fața unei reprezentări perfecte a ceea ce am definit mai devreme ca fiind un caz de eterogenitate de tip [Secvență dominantă > Secvență dominată]. Dacă povestirea se află aici în poziție de dominantă în raport cu argumentația, aceasta se datorează, pe de altă parte, unor segmente lingvistice de suprafață: prezența organizatorului narativ "Era odată" și a cuplului verbo-temporal imperfect-perfect simplu, la persoana a III-a (el / ea) și, pe de altă parte, din motive generice: acest text
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
așteptăm, bineînțeles, ca articolul în sine să aducă o explicație în ceea ce privește aparenta contradicție. Odată cu exemplele (14) și (15), se pare că schema argumentativă a propozițiilor ipotetice nu mai poate fi aplicată la fel de ușor și că se glisează, aproape insesizabil, de la argumentație la explicație. Într-adevăr, în structura explicativă de tipul [Dacă p este (pentru) că q], se pare că relația de orientare argumentativă liniară [Dacă premiză p → (atunci) concluzie q] se inversează într-o nouă ordine [Dacă p ← este (pentru) că
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
necesar unui act concluziv." (Apothéloz și colab. 1984: 39). Mișcarea prin care se face trecerea de la macro-propoziție premisă (sau informație dată) la macro-propoziția concluzie necesită o analiză specială. În concepția lui Perelman, această mișcare reprezintă un transfer de adeziune: "Prin argumentație nu se realizează transferul unei proprietăți obiective de la premise la concluzie, precum cea de adevăr cum se întâmplă în cazul demonstrației -, ci se încearcă o trecere către concluzie a unei adeziuni îndreptate către premise. Această adeziune se află întotdeauna în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adeziuni îndreptate către premise. Această adeziune se află întotdeauna în relație cu un auditoriu și poate prezenta un grad mai mare sau mai mic de intensitate, în funcție de interlocutori. " (1983: 173) Dacă ideea de transfer de adeziune pare interesantă, distincția dintre argumentație și demonstrație este destul de dificil de realizat. Perelman insistă totuși asupra necesității acestei delimitări: "Într-un sistem formal coerent, oricine trebuie să ajungă, prin calcul, la același rezultat. Aceasta nu se întâmplă însă și în cazul argumentației, în care un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
interesantă, distincția dintre argumentație și demonstrație este destul de dificil de realizat. Perelman insistă totuși asupra necesității acestei delimitări: "Într-un sistem formal coerent, oricine trebuie să ajungă, prin calcul, la același rezultat. Aceasta nu se întâmplă însă și în cazul argumentației, în care un discurs pentru un auditoriu format din necunoscători, considerat a fi eficient, poate să nu convingă spiritele mai critice." (1983: 174) Această distincție presupune, după cum putem observa, un ideal de logică al discursului științific, care totuși nu este
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1983: 174) Această distincție presupune, după cum putem observa, un ideal de logică al discursului științific, care totuși nu este întru totul conform realității. În loc să ne oprim la această distincție, aș spune doar că dinamica generală este aceeași și în cazul argumentației, precum și în cel al demonstrației. Într-adevăr, așa cum subliniază G. Vignaux: "orice text științific se construiește prin argumentație și discuții în contradictoriu, fără a mai adăugăm, la aceasta, și elementele stilistice care vor fonda, autentifica, ceea ce este perceput sau cunoscut
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este întru totul conform realității. În loc să ne oprim la această distincție, aș spune doar că dinamica generală este aceeași și în cazul argumentației, precum și în cel al demonstrației. Într-adevăr, așa cum subliniază G. Vignaux: "orice text științific se construiește prin argumentație și discuții în contradictoriu, fără a mai adăugăm, la aceasta, și elementele stilistice care vor fonda, autentifica, ceea ce este perceput sau cunoscut ca fiind o retorică a științei." (1988:51) Dat fiind că oamenii, așa cum subliniază celebra formulă a lui
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
perceput sau cunoscut ca fiind o retorică a științei." (1988:51) Dat fiind că oamenii, așa cum subliniază celebra formulă a lui Pascal sunt guvernați "de capricii și rațiune" ("De l'esprit de géometrie"), trebuie să insistăm asupra alegerii premiselor unei argumentații. Faptul că o argumentație este îndreptată întotdeauna către un auditoriu sau un public specific explică importanța acestei alegeri: "Este necesar ca [locutorul] să-și formeze, printre altele, o reprezentare cu privire la auditoriul său. Nu doar în ceea ce privește cunoștințele pe care acesta le
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fiind o retorică a științei." (1988:51) Dat fiind că oamenii, așa cum subliniază celebra formulă a lui Pascal sunt guvernați "de capricii și rațiune" ("De l'esprit de géometrie"), trebuie să insistăm asupra alegerii premiselor unei argumentații. Faptul că o argumentație este îndreptată întotdeauna către un auditoriu sau un public specific explică importanța acestei alegeri: "Este necesar ca [locutorul] să-și formeze, printre altele, o reprezentare cu privire la auditoriul său. Nu doar în ceea ce privește cunoștințele pe care acesta le deține, ci și valorile
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ne preocupă în prezent. Cu siguranță, trebuie să admitem rezervele exprimate atât de J. B. Grize: Dacă vom observa textele, care în sens comun pot fi considerate ca fiind argumentative, constatăm că există forme foarte diferite unele de altele [...]. O argumentație nu prezintă niciun indiciu de omogenitate" (1974:186), cât și de M. Charolles: Argumentația nu implică, în cazul discursurilor produse, nicio formă specifică" (198:38). Se pare că aceste rezerve sunt justificate din punct de vedere textual global: textele-discurs argumentative
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
B. Grize: Dacă vom observa textele, care în sens comun pot fi considerate ca fiind argumentative, constatăm că există forme foarte diferite unele de altele [...]. O argumentație nu prezintă niciun indiciu de omogenitate" (1974:186), cât și de M. Charolles: Argumentația nu implică, în cazul discursurilor produse, nicio formă specifică" (198:38). Se pare că aceste rezerve sunt justificate din punct de vedere textual global: textele-discurs argumentative sunt, cu siguranță, la fel de variate precum modurile textuale specifice narațiunii. Aceasta însă nu împiedică
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]