2,138 matches
-
iar revizuirea anumitor ipoteze arată dinamica unei cercetări care este departe de a fi încheiată 1. În ceea ce privește tipologiile lingvistice aflate în concurență, nu voi face trimitere decât la Werlich (1975), care adaugă la cele patru mari tipuri (descriere, narațiune, expunere, argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aflate în concurență, nu voi face trimitere decât la Werlich (1975), care adaugă la cele patru mari tipuri (descriere, narațiune, expunere, argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
informa", "a descrie", la Mallarmé, sau, mai mult, "a povesti", "a explica", "a informa", la Sartre. Schema 1: Bazele de tipologizare După un prim capitol care prezintă cadrul teoriei secvențiale, capitolele 2 și 5 sunt consacrate formelor monogerate (povestire, descriere, argumentație, explicație), iar capitolul 6 are o formă compozițională poligerată (dialog). În ceea ce privește capitolul 7, acesta are drept obiectiv ilustrarea modului de inserție a secvențelor narative într-un gen dialogal prin excelență: teatrul. Am ales să vorbesc despre teatrul clasic pentru a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
atunci, acest capitol a mai fost completat cu analiza unor alte exemple și cu câteva reajustări în "Abordare pragmatică și textuală a monologului clasic" (Champ du signe, Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 1966: 159-173). În plus, am examinat gradualitatea inserției "Argumentației în dialog" într-un articol din numărul 112 al Langue Française (1996: 31-43). Una din principalele motivații ale teoriei secvențiale este reflecția asupra eterogenității compoziționale a textelor. Să ne amintim că, din această perspectivă, tipologiile de la nivelul 7 nu pot
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca cele argumentative. Cât despre descriere, aceasta se prezintă foarte rar în situație de autonomie; ea este de cele mai multe ori doar un episod într-un text narativ sau explicativ. La fel, o povestire poate reprezenta doar un episod într-o argumentație, o explicație sau o conversație și nu există povestire fără un minimum de descriere. Așa cum am văzut mai sus, mă ghidez după unul din principiile lui Bahtin: A învăța să vorbești înseamnă a structura enunțuri (pentru că vorbim prin enunțuri și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
secv. dominată] care va lăsa loc, de exemplu, sublinierii macro-propozițiilor unei secvențe narative prin conectori argumentativi (marcați parantetic): [secv. narativă > secv. argumentativă]. Astfel, în această secvență de debut din Prințesa și mazărea de Andersen, unde povestirea predomină vizibil și unde argumentația subliniază pur și simplu planul textului (notez propozițiile cu litere, ca și în exemplul precedent): (8) [a] Era odată un prinț [b] care voia să se însoare cu o prințesă, [c] dar să fie o prințesă adevărată. [d] Merse deci
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de T.A. Van Dijk și utilizată destul de sistematic în primele mele lucrări, această noțiune a ajuns să acopere unități textuale mult prea vagi. T. A. Van Dijk vorbește, într-adevăr, despre "suprastructuri" când este vorba atât despre povestire sau argumentație (1984 și 1981a), cât și despre sonet (1984). Preiau parțial prima sa definiție a suprastructurilor, deoarece aceasta ne va permite să perfectăm ipoteza lui Bahtin despre relațiile dintre unități și "întregul enunțului finit": Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
le plac femeile care au mâinile fine. degeaba este ea o unitate semnificantă a limbii și, prin aceasta, perfect inteligibilă luată chiar izolat, căci nu are sens decât în co(n)textul în care aceasta poate reprezenta atât premisele unei argumentații publicitare, cât și morala unei fabule sau a unei povești picante. Totul depinde de locul acesteia într-o succesiune secvențială dată și, în plus, ea capătă sens numai în situația unei enunțări specifice în cadrul căreia propoziția secundară (relativă) îi va
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
altă enunțare-monolog, este prevăzută pentru a fi înțeleasă, este orientată spre o lectură în contextul vieții științifice sau al realității literare de la acel moment [...]. (1977: 105-106) În acest spirit, nu putem interpreta scurta povestire giscardiană (citată la pagina 32) și argumentația care vine în completare (exemplul 6, pagina 36) în afara înlănțuirii actelor de vorbire: presiunea lui Chirac care îl somează pe Președinte să treacă la fapte, intertextul cu trimitere la discursul dreptei clasice, care acuză Frontul popular de dezastru și care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Tocmai acest dezechilibru aduce explicația privind suportul moralei. Fără a face o analiză a structurii acestui dialog amplu căruia îi vom consacra capitolul 6 voi adăuga doar că acesta ilustrează perfect ceea ce putem afirma, împreună cu Ch. Perelman, despre condițiile prealabile argumentației, despre opoziția dintre libertate spirituală și constrângere: Folosirea argumentației implică faptul că s-a renunțat la recurgerea la forță, că se ține seama de adeziunea interlocutorului, obținută cu ajutorul unui act de persuasiune rațională, că nu este tratat ca un simplu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a face o analiză a structurii acestui dialog amplu căruia îi vom consacra capitolul 6 voi adăuga doar că acesta ilustrează perfect ceea ce putem afirma, împreună cu Ch. Perelman, despre condițiile prealabile argumentației, despre opoziția dintre libertate spirituală și constrângere: Folosirea argumentației implică faptul că s-a renunțat la recurgerea la forță, că se ține seama de adeziunea interlocutorului, obținută cu ajutorul unui act de persuasiune rațională, că nu este tratat ca un simplu obiect, ci că se face apel la propria sa
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
obiect, ci că se face apel la propria sa judecată. (Perelman și Olbrecht-Tyteca, 1988: 73) Mielului i-ar plăcea să fie în această arie sau încearcă, cel puțin, să-l atragă pe Lup, deoarece știe că: "A face apel la argumentație presupune stabilirea unei comuniuni spirituale care, atât cât durează, exclude violența" (1988: 73). Fabula lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
presupune stabilirea unei comuniuni spirituale care, atât cât durează, exclude violența" (1988: 73). Fabula lui La Fontaine ilustrează ceea ce Ch. Perelman și L. Olbrecht-Tyteca prevedeau totuși: Unii vor pretinde că, de cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, recursul la argumentație nu este decât o eschivare. Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Nu ar reprezenta decât o aparență a dezbaterii argumentative, fie prin faptul că oratorul impune auditorului obligația de a asculta, fie că acesta din urmă se mulțumește prin a construi un simulacru: atât într-un caz, cât și în celălalt, argumentația nu ar fi decât un artificiu, acordul obținut ar fi doar o formă ascunsă de pedeapsă sau o formă de bunăvoință. 4. În loc de concluzie Ceea ce am afirmat mai sus, în ceea ce privește povestirile de scurtă întindere sau povestirile mai complexe, confirmă definiția
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
intră și el în această polemică privind poezia descriptivă: "Ceea ce numim astăzi în Poezie genul descriptiv, nu era cunoscut de Antici. Este o invenție modernă care, după părerea mea, este și împotriva judecății și a gustului." (1787, vol. II, 440). Argumentația lui se bazează în întregime pe lipsa de autonomie a descrierii: Tuturor oamenilor li se întâmplă să descrie când vorbesc, pentru ca obiectele care îi interesează să fie mai ușor de perceput; iar Descrierea este legată de o povestire care o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în acest sens, ceea ce nu va face decât să împiedice o reflecție generală asupra funcționării specifice a procedurilor descriptive 17. Teoretizând secvențialitatea descriptivă și lăsând la o parte, cel puțin pentru moment, fenomenele de eterogenitate textuală (raporturile sale cu narațiunea, argumentația, explicația etc.), ne rămâne doar să încercăm să găsim, dincolo de diferențele pur referențiale și tematice, o procedură descriptivă mult mai structurată față de ceea ce s-a cerut până acum. 2. De la enumerație la secvența descriptivă Așa cum apare în articolul "Descrierea" din
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
puneți în evidență dimensiunile semantice, enunțiative și ilocuționare ale acestui text de scurtă întindere. Capitolul 4 Prototipul secvenței argumentative Așa cum am notat mai devreme, nu trebuie să confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența descriptivă, despre care tocmai s-a discutat, cu funcția descriptiv-referențială a limbii, ori dialogismul cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
confundăm unitatea compozițională, pe care o desemnez cu termenul de secvență argumentativă, cu argumentația în general, și nici secvența descriptivă, despre care tocmai s-a discutat, cu funcția descriptiv-referențială a limbii, ori dialogismul cu dialogul. Din punct de vedere general, argumentația poate fi văzută ca cea de-a patra sau cea de-a șaptea funcție a limbajului, dacă luăm în considerare funcțiile emotiv-expresive, conativ-impresive și referențiale ale lui Bühler, adăugând la acestea funcțiile metalingvistică, fatică și poetico-autotelică ale lui Jakobson. Nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
În această ultimă perspectivă, datele informaționale nu sunt văzute ca fiind prioritare în reconstituirea sensului unui enunț ci ca fiind derivate ale valorii sale argumentative. Dacă urmărim schema 2, prezentată chiar la începutul acestei lucrări (pagina 29), noțiunea generală de argumentație poate fi abordată fie la nivelul discursului și al interacțiunii sociale, fie la nivelul organizării pragmatice a textualității. Dacă definim argumentația ca pe o construcție a unei reprezentări discursive aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale valorii sale argumentative. Dacă urmărim schema 2, prezentată chiar la începutul acestei lucrări (pagina 29), noțiunea generală de argumentație poate fi abordată fie la nivelul discursului și al interacțiunii sociale, fie la nivelul organizării pragmatice a textualității. Dacă definim argumentația ca pe o construcție a unei reprezentări discursive aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
aparținând unui enunțiator (planul A3 de organizare) care își propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea dacă anumite succesiuni de propoziții pot fi marcate ca fiind succesiuni reinterpretabile în termeni de relație Argument(e) Concluzie, Informație(i) dată (e
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Relația [Informație dată Concluzie] poate fi considerată drept o secvență de bază, în măsura în care o serie este întreruptă și se resimte un efect de închidere (Apothéloz și al. 1984: 38). Această idee este susținută astăzi de un număr de specialiști în argumentație, precum M.J. Borel, de exemplu, care exprimă o poziție foarte apropiată de cea sistematizată în prezenta lucrare: "O concluzie nu poate exista în afara unei premise și reciproc. Spre deosebire de premise, specificul unei concluzii este cel de a mai putea servi ulterior
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sau chiar pentru o respingere 25. Cu alte cuvinte, chiar dacă informația dată-argument aduce cu sine PROBABILUL sau VEROSIMILUL (adverb modal al posibilității) concluzia este posibilă în cadrul unei restricții sau a unui contra-argument (NUMAI DACĂ). Pe scurt, schema de bază a argumentației este o punere în relație a informațiilor date cu o concluzie. Această punere în relație poate fi implicit sau explicit fondată (garant sau suport) sau contrazisă (respingere sau excepție). Dacă informația dată este de cele mai multe ori explicită, suportul este adeseori
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentativă a unui enunț. Următoarea schemă argumentativă completă (preluată în parte de la Toulmin,26) sintetizează această mișcare: Analizând mai în profunzime regulile de inferență (sau de trecere), ar fi cu siguranță posibil să propunem o tipologie a formelor comune de argumentație și să facem distincția dintre demonstrație (înlănțuire deductivă de propoziții) și argumentarea propriu-zisă. Las la o parte această problemă destul de delicată pentru a acorda mai mult interes schemei generale, care ar putea furniza baza unui prototip al secvenței argumentative. Înainte de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]