3,560 matches
-
umane (distruge recolta, pretinde jertfe umane etc.). În aceste condiții, pentru evitarea instaurării Haosului și a dezordinii, apare ca inevitabilă înfruntarea dintre monstru/demon, pe de o parte, și zeu/erou sau preot/vrăjitor, pe de altă parte. Pentru mentalitatea arhaică românească, din această ultimă categorie, a celor care au menirea de a restabili/menține ordinea, făcea parte și solomonarul. Totuși, acesta nu pare să se lupte cu balaurul furtunii în sensul clasic al cuvântului, poate pentru că, de regulă, solomonarul nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din urmă este înlocuit de erou. În mituri și basme este o regulă care nu suportă excepție, ca eroul să ia de soție pe fata salvată din ghearele monstrului. Se pare că motivul „potolirea foamei monstrului” a înlocuit motivul, mai arhaic, „potolirea foamei sexuale a acestuia”. Dar substituirea nu s-a produs întotdeauna complet, astfel că în unele texte mito- folclorice au supraviețuit, suprapuse, ambele motive, prevalând însă cel bănuit de mine mai arhaic. Într-o legendă bănățeană, „la o fântână
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
potolirea foamei monstrului” a înlocuit motivul, mai arhaic, „potolirea foamei sexuale a acestuia”. Dar substituirea nu s-a produs întotdeauna complet, astfel că în unele texte mito- folclorice au supraviețuit, suprapuse, ambele motive, prevalând însă cel bănuit de mine mai arhaic. Într-o legendă bănățeană, „la o fântână, balaurul mănâncă în fiecare zi un chip de fată mare după ce o iubește” (81, p. 482), iar într-un basm rusesc, „zmeul a apucat-o pe fata de împărat și a târât-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de castitate și legarea monstrului Tarasque sunt gesturi a căror semnificație simbolică nu este decât foarte vag mascată. Sf. Martha își dăruiește propria virginitate balaurului, în vederea „legării” magico-erotice a acestuia. Punând în discuție posibilitatea supraviețuirii în forme folclorice a tradiției arhaice referitoare la preoții-anahoreți daco-geto-misieni, merită să comentez unele mărturii istorice și arheologice care fie au fost neglijate de cercetători, fie au fost abordate din alte perspective decât cea a studiului de față. Se știe - sau cel puțin se bănuiește - rolul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Tot despre o procesiune nocturnă cu torțe, în cinstea zeiței Bendis, organizată „pentru întâia oară” (circa 421-422 î.e.n.) de tracii stabiliți în Pireu, rela- tează și Platon (Republica, I, 327-328) (166). Odată cu influența romană în ținuturile carpato- danubiene, numele zeiței arhaice autohtone Bendis a fost înlocuit cu cel al zeiței omoloage, Diana. Numele zeiței daco-romane a supraviețuit în folclorul și în lexicul românesc într-o serie de credințe și, respectiv, cuvinte : zână - din Diana (Dziana) ; sânziana - din San[cta] Diana ; zănatic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 49) și Ioan Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc, zânele (sfintele, frumoasele, ielele) sunt Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune că „pocesc” (adorm, paralizează, „leagă”) pe cel care le surprinde dansând și cântând sau pe cel care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ce îl are în traistă, taie la mijloc gheața și atunci se ivește un balaur” (8, p. 147). Așa cum apar ele în credințe populare de tipul celor citate mai sus, gesturile solomonarului fac parte dintr-o sferă de semnificații mito-rituale arhaice și universale. În astfel de cazuri, apa și „duhul” care o locuiește se identifică. A lovi apa în orice punct, dar mai ales în „centru” („la mijlocul iezerului”) înseamnă, mitic și ritual, a lovi balaurul care guvernează această stihie. Să ne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
primordiale despicate de demiurg. „[Dumnezeu] și-a aruncat băltagul în apa cea mare. Și ce să vezi, din băltag crescu un arbore mare, iar sub arbore ședea Dracul” (13, p. 90). Într-o altă legendă cosmogonică, cu un fond mai arhaic, cel care a ieșit, „la începutul începutului, din hău[l] ăla de ape” este chiar șarpele-balaur, care „a ieșit odată cu copaciu ăla mare din ape, încleștat în rădăcinile lui” (85, p. 245). Gestul lovirii apei, ca substitut al gestului lovirii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doilea o menține sau o reinstaurează. Or, a menține/reinstaura ordinea cosmică, periclitată de o manifestare stihială, haotică, este, în ultimă instanță, un act care se raportează la înfruntarea cosmogonică primordială. Perpetua înfruntare dintre solomonar și balaur întruchipa, pentru mentalitatea arhaică, însăși instabilitatea echilibrului - dintre Ordine și Haos - care domnește în Univers. Echilibru instaurat odată cu actul cosmogenezei și care, de atunci, trebuie să fie menținut, clipă de clipă, de zeul demiurg și de preoții acestuia. Toate cele spuse până aici îmi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mea este că balaurul și învingătorul acestuia sunt și au fost întotdeauna două entități mitice inseparabile. Pe de altă parte, cred că este posibil ca tradiția referitoare la solomonari să fi perpetuat, într-o formă populară, tradiția referitoare la preoții arhaici care slujeau zeului autohton al furtunii, dublându-i prero- gativele mitice și imitându-i ritual comportamentul. Trebuie ținut însă seama de faptul că, în afară de degradarea lentă și continuă a tradiției (degradare liniară), datorită evoluției în timp a menta- lității populare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și cei ce spun norocul și ursita și genealogia și multe lucruri de acest fel, ...și cei ce se zâc gonitori de nori și vrăjitori, și cei ce confecționează amulete, și prezicătórii” (51, II, p. 433). Se știe că preoții arhaicelor populații europene (romani, greci, traci, celți etc.) aveau și atribuții meteorologice de alungare a norilor (de furtună, de grindină). Canonul sinodal citat mai sus este un indiciu că astfel de practici au supraviețuit, cu toată opoziția Bisericii creștine. Practici de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
maghiari. Ulterior, E. Agrigoroaiei a amendat soluția privind proveniența italică a celor doi termeni : „O aseme- nea proveniență italică nu poate fi sigură, căci răspândirea acestui tip de personaj în aria veche dacă ne duce mai degrabă la un cuvânt arhaic al dacilor romanizați, ca alternativă htonică și subacvatică a «călătorului prin nori»” (6, p. 244). Ca atare, cerce- tătorul român consideră cei doi termeni în discuție - maghiar și sârbo-croat - ca fiind „relicve lingvistice” provenind de la un pro totip tracic (din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că motivul „Cartea solomonarului” este „un motiv dacic, din substrat” (6, p. 244). Evident, o astfel de aserțiune este greu de susținut. Este greu de imaginat că un asemenea motiv a luat naștere în spațiul carpato- -dunărean, într-o epocă arhaică, preromană (cum încearcă să demonstreze Agrigoroaiei), și că el a fost perpetuat apoi, de-a lungul mileniilor, de o tradiție eminamente orală. „Cartea solomonarului” cuprinde, conform tradiției populare, „molitfe de ascultare și supunere [a balaurilor]” (9, p. 188), descântece de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de „călăuzire” a sufletului la cer : „Mergi suflete la cer...” (118, pp. 116-118). Este probabil că amulete similare, conținând diverse formule magico- rituale (de alungare a duhurilor rele, a bolilor, a furtunilor etc.), erau purtate în scopuri apotropaice de populația arhaică autohtonă, așa cum știm că se foloseau de către alte populații indo-europene sau semite. Poetul grec Euripide (secolul al V-lea î.e.n.) vorbește despre „descântece trace, înscrise de Orfeu pe tăblițe de lemn” (Alcesta, 962), iar scoliastul (Scolii la Euripide, Alcesta) susține
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Acesta putea fi imprimat fie în lutul unei cărămizi crude, care se cocea apoi (precum „zapisul” dintre Adam și Diavol, în tradiția populară ; cf. 180), fie pe fruntea bolnavului, fie în aluat, din care se cocea pâine (ca în această arhaică recomandare de descoperire a unui hoț : „De vrei să cunoști furul, să scrii pe pâine dospită : eța, stra, fa, ariga, eriafa - și să dai aceluia pă cine te vei căi, că să va vădi” ; cf. 120, p. 359), fie pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolului al XIX-lea) talismane sau amulete scrise care să-l facă pe posesor „stăpân” asupra demonilor (balaurilor) atmosferici. Acest fapt ne permite să presupunem că motivul „Cartea solomo- narului” este o achiziție relativ recentă, care s-a suprapus tradiției arhaice autohtone a înscrisurilor cu caracter magic și celei a vrăjitorului popular cu atribuții meteorologice. Motivul pare să fi fost preluat din legendele referitoare la regele Solomon, prin aceeași filieră (cărți populare și cronografe) și cam în aceeași perioadă (circa secolele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 68). Am avansat ipoteza că legendele talmudice referitoare la „pecetea lui Solomon” au generat sau, cel puțin, au influențat motivul „peatra [cartea] înțelepților [solomonarilor]” din tradiția populară românească. Numele de „carte” putea să-l primească având în vedere înțelesul arhaic, popular al acestui cuvânt : amuletă cu înscrisuri magice, talisman (cf. Cartea de Samcă). Dar, în aceeași măsură, motivul respectiv putea fi generat/influențat și de motivul „Cartea lui Solomon” (Solomonia). La jumătatea secolului al XIX- lea, pentru ardeleanul Paul Vasici
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ciudată pânză de păianjen” (8, p. 197). În textele vedice și postvedice, Zeul suprem este frecvent numit „țesătorul” cosmic și asociat alegoric cu păianjenul care țese lumea din propriul său fir (83, pp. 215-218). Mircea Eliade consideră că apelul speculațiilor arhaice indiene la noțiuni de tipul „fir, păianjen, tramă, țesătură” este cel mai adecvat pentru a exprima ideea că Universul este „o unitate bine îmbinată și articulată”. „Pânza de păianjen exprimă într-un mod strălucit posibilitatea de a «unifica» spațiul, plecând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai umil muritor - să fie sancționați în vreun fel. Miturile grecilor și, în general, cele ale anticilor nu sunt, în primul rând, lecții de etică și echitate. Pe de altă parte, „sacrificarea ucenicului de către arhitect” pare a fi un motiv arhaic degradat, acela al sacrificiului ritual înfăptuit în vederea întemeierii creației. Motivul „arhitectul care, din invi- die, își sacrifică ucenicul, aruncându-l de pe schelă” este atestat și pe teritoriul românesc. Vezi tradițiile populare referitoare la construirea Bisericii Negre din Brașov și a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
diminuat pe parcurs. Pentru a reface coordonatele inițiale ale acestui rol, va trebui să caut date nu atât în trama legendei, cât în afara sau în jurul ei. Și pentru că procesul de reabi- litare a Ariadnei, de reconstituire a rolului său mito-simbolic arhaic presupune din partea cercetătorului parcurgerea unui traseu labi- rintic, va trebui să-mi iau drept călăuză chiar „firul Ariadnei”. Nu este nevoie să insist prea mult asupra relației tradiționale dintre femeie și actul torsului (țesutului, cusutului etc.) (22 ; 103). Istoria tehnicii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tors în cealaltă (62, fig. 193, 299). Lancea și furca de tors sunt arme/unelte analoage, în esență, cu cele primite de Tezeu din mâna Ariadnei : securea și ghemul. Aceste două simbo- luri sunt doar aparent antinomice. Din perspectiva mentalității arhaice, ambele sunt folosite (așa cum face și Tezeu) ca „arme” de răpunere a principiului haotic - cu alte cuvinte, de ordonare a Haosului. Vezi în acest sens posibila înrudire dintre cuvântul latin texo („a țese, a împleti”), cel sanscrit taks („a tăia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
î.e.n., pentru sculptorul Bathycles, un motiv mitic logic (legarea Mino- taurului de către Tezeu) a devenit în secolul al II-lea e.n. - prin degradarea și dispariția semnificației - un motiv mitic fără sens pentru istoricul Pausanias. De altfel, unele date ale formei arhaice a scenariului mitic în discuție par să fi supraviețuit și în relatări mai târzii ale mitului. Astfel, cronicarul bizantin Ioannes Malalas (secolul al VI-lea) relatează că Minotaurul s-a ascuns în Labirint (o peșteră labirintică în munte) și că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
reprezentarea iconică a lui Bathycles (legarea Minotaurului) este subînțeles în relatarea lui Malalas, iar ceea ce este cert la acesta din urmă (sacrificarea Minotaurului în afara Labirintului) este subînțeles la Bathycles. Mă pot încumeta acum să încerc să reconstitui o posibilă formă arhaică a scena- riului mitic : Tezeu l-a „legat” pe Minotaur și l-a scos viu din Labirint, după care l-a sacrificat, probabil în public, pe un altar din centrul cetății. Mare parte dintre aceste motive se regăsesc redate explicit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
călăuzesc la întoarcere după „firul” de pietricele, de mălai sau de cenușă (94). Pe de altă parte, Väinämöinen nu leagă ursul la propriu, ci pe cale magică, prin descântec. Nu trebuie să insistăm prea mult asupra faptului că, din perspectiva gândirii arhaice și tradiționale, cele două acțiuni sunt perfect omoloage. Felul cum celții, de exemplu, îl reprezentau pe eroul lor mitic Ogmios este revelator, didactic chiar (vezi gravura din 62, p. 181). Fiind patron al elocvenței și inventator al scrierii (ogama = „rune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era înscris descântecul (2, p. 163 ; vezi și nota 95). De altfel, datele de semantică lingvistică nu vin decât să confirme omologia acțiunilor în discuție (a lega - a vrăji), probând faptul că fenomenul a fost generat de un mecanism mental arhaic 330 Ordine și Haos și universal. În limba română, de exemplu, a lega are, în afară de sensul propriu, și pe acela de „a efectua o operație magică”. Iată asemenea fertile bivalențe semantice și în alte limbi : în turco- - tătară bag, baj
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]