1,433 matches
-
complot" metafizico- teologico-hermeneutic. Diferența stă în aceea că lucrarea de față dublează simbolismul clasic, metafizic, cu unul psihologic. Schema hermeneutică a mijlocirii figurează în textul lui Diel ca un simbol ,,al intențiilor reale din sufletul uman". A unei realități psihice arhetipale, cu alte cuvinte. Ideea metafizică a realității originare ulterior camuflate rămâne, dar este justificată în termenii discursului psihologic. În sfârșit, parafrazându-l pe Mircea Eliade, eu consider această carte a lui Paul Diel o stimulare și o provocare. Deși restrictivă
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
în panteonul indo-european, celebrată și de strămoșii noștri geto-daci (Ion Ghinoiu). Peste ea s-au suprapus elemente din Saturnaliile romane și din cultura zeului persan Mitra. A venit apoi momentul Nașterii Mântuitorului, Crăciunul fiind asimilat de acum încolo acestui fapt arhetipal din creștinism. Personajul Crăciun, cel ostil Nașterii lui Isus Hristos, a dispărut. Peste timp a apărut din Laponia un al Moș Crăciun, unul mare, bonom și generos cu toți copiii pământului. El este Crăciunul ce desacralizează sărbătoarea, transformând-o într-un
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fundal și materie primă a narațiunilor grafice"91. Se confirmă și prin această cercetare teza specială lui Mircea Eliade privind supraviețuirea camuflată, dar activă, a miturilor în lumea modernă. Încetând a mai fi ,,poveste sacră", ,,revelație primordială", ,,istorie exemplară", ,,model arhetipal", mitul continuă să fie activ în universul oniric, în imaginarul social, în visele, dorințele, fobiile și nostalgiile omului actual. Fantasmele mitice au fost deseori preluate, transpuse într-un registru ideologic, apoi activate propagandistic (inclusiv prin mijlocirea benzilor desenate) pentru eficienta
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de copii. d. Metamorfoza animalelor Metamorfoza animalelor, include mai multe subtipuri (metamorfoza unui pește, o mreană de aur, o căpățână de cal, un rac, un porc). Prin metamorfoza unui pește apare deseori viitorul erou în narațiunile populare românești. Peștele, simbol arhetipal cu substrat sexual pronunțat, prezintă semne de ambivalență: el apare atât ca simbol feminin (îl aflăm în imaginea monstrului marin), cât și ca simbol falic (prezent în basme, unde eroinele rămân însărcinate mâncând un pește întreg, sau numai un os
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu se poate transforma în om decât dacă este luat de suflet. Feciorul de împărat blestemat să fie șarpe este găsit de către un moș; pus pe cuptor și hrănit bine, ajunge balaur [Niculiță-Voronca, II]. "Șarpele, după Ivan Evseev, este simbol arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi în concepțiile și în reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
medieval. Numele proprii ce vin din tradiție, spre exemplu, sunt trecute din imaginarul activ cotidian înspre legendă (orală sau scrisă), sunt deformate sau chiar adaptate la limbile locale; ele devin jaloane în traseul istoric al comunității, fiind susținute de memoria arhetipală. Se impune aici a fi discutată diferența dintre miturile moștenite și cele inventate de literatură, ele solicitând de altfel tipuri de analiză particulare - în diacronie, respectiv în sincronia apariției și asimilării lor. Studiul sincroniilor nu este însă niciodată suficient pentru
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și ea) sistematizatoare a medievistului elvețian, analiza imaginarului se poate desfășura pe trei planuri: primul, al imaginii, conceptuale sau figurative, care operează așadar cu limbajul sau cu artele mimetice; al doilea, al schemelor, modelelor și tipurilor; al treilea, al formelor arhetipale (urme de memorie, izolate, vide), preluate în mituri (înțelese drept povești fondatoare), prin intermediul schemelor și al imaginilor. Zumthor ia astfel distanță de definiția dată arhetipului de către Gilbert Durand (53). Pe această linie de interpretare se va înscrie și propria mea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
absolute ale lumii greco-romane și ale celei iudeo-creștine sunt cumulate într-un unic arhetip, al divinității, ca voință fondatoare a lumii. Arhetipul tinde însă aici către o reprezentare - o imagine mentală, în primul rând − a forței generatoare a universului. Principiul arhetipal, pe baza unei scheme emergente, se fixează mai întâi într-o formă vagă, abstractă, cu un conținut determinat pe bază lingvistică; ulterior, el poate deveni figurativ, dar aceasta este ipostaza cea mai îndepărtată, de fapt, de principiul său generator. Nu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Constanțiu II, fiul său, sau a lui Ștefan cel Mare, încă de la sfârșitul perioadei sale de domnie) și retroproiective (de tipul mitizării în perioada pașoptistă a lui Mihai Viteazul). În funcție însă de categoria temporalității, pot fi interpretate ca: mituri arhetipale (atunci când arhetipurile se individualizează în narațiunile civilizării lumii) și inaugurale (cele strict referitoare la geneza cosmosului), continue (ontologice: aventura inițiatică a eroului), periodice (un exemplu: tema originii latine a românilor în discursul prozelit catolic), contemporane obiectului (mitul naturii divine a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care românii le avuseseră cu el în trecut și care a continuat să-și exercite autoritatea asupra lor. Respectarea tradiției bizantine ca formă ideală de guvernare a devenit un mit, un model politic. (Pippidi 22) Țările Române, deși au preluat, arhetipal și mitic, religios și ideologic, în principal dinspre vechea civilizație imperială, imagini, simboluri, forme instituționale, coduri și structuri ritualice, au avut totuși libertatea să-și mențină dreptul cutumiar 25, iar domnitorii lor să adopte mode occidentale sau să modernizeze, cât
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și laic, fiecare sub-împărțit în două alte sub-categorii, aflate dihotomic sub semnul valorii acreditate sau negate); relația este prolifică atât în zona reprezentărilor "artistice", cât și pentru mentalități. Bipolaritatea pozitiv-negativ generează și consacră diverse modalități de transmitere a informației codificate arhetipal, fie prin ceea ce putem numi lumea cotidianului (mama, ca Vestală a focului, dar și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și pe apartenență (motivul tradiției) la un grup etnic sudat religios și cu o moștenire nobilă. Dat fiind că au creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și identitare. Celebra și funcționala dihotomie occidentală natură-cultură (altfel spus, sat-oraș, propusă de Le Goff) la noi mult timp nu este relevantă, pentru că în condițiile istorice
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de "profesiunile" care transformă în timp "ideologia" vânătorii într-una predominant pastorală. Această mărturie din cronica lui Ureche - ritualul întemeierii statale) - include și ea narațiunea vânătorii arhetipale și descrie înființarea unei vetre de civilizație într-un nou teritoriu: ... că umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacele, au dat de o hiară ce să chiiamă bour și după multă goană au gonit-o
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sa amintirea adevăratului ziditor de la Tismana. Imaginarul puterii a absorbit în final atât modelele populare, cât și realitatea istoriei, căreia i-a conferit dimensiuni mitice (fondatoare pentru vechea cultură "națională"). Încadrarea obligatorie a fenomenelor vieții în câmpurile semantice ale simbolurilor arhetipale coincide cu procesul semnificării acestora, iar la nivelul ontologic, cu luarea în posesie a tuturor circumstanțelor realului, prin logos-ul culturii. Unui astfel de tratament mental i s-a inserat ... întreaga și arborescenta problematică a întemeierii. (Vasile Tudor Crețu 68
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
târziu și păstrat la Mănăstirea Putna, precum și figura lui Eustatie Plachida pot fi privite ca două reacții complementare la același fenomen: contaminarea dintre istorie și imaginar, într-un schimb fecund de semnificații ce înscriu personajele în paradigma puterii sacre. Proiecția arhetipală întâlnește din nou ipostazele culturale ale epocii, în hagiografii. Imaginarul oferă codului eroic structura de basm a inițierii - proba și depășirea acesteia -, atât în povestirile cronicărești (mai ales în letopisețele moldovenești, mai atente la traseul meritoriu al personajelor), cât și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de a se dovedi (doar) apărător demn al dreptei credințe, apologet și zelos practicant ortodox. Toate aceste momente selectate de Neagoe în programul său inițiatic circumscriu topoï specifici, ce ordonează istoria vieții la Curte, pe care o transferă prin reprezentări arhetipale în imaginarul medieval. Masa, cu simbolistica ei mitică, a circularității, a valorilor fraternității și ale întâlnirii familiale, își află modelul creștin absolut în Cina cea de Taină [anti-modelul local, sancționat în istoriografie mai târziu, dar și în imaginarul colectiv, este
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
De fapt, ceremonialul investirii sau al căsătoriei recuperează semnificațiile originare ale ritualului întemeierii, cu implicații specifice, de trecere de la un statut social la altul superior. Procedeul amintește de soluția pars pro toto, prin includerea în secvența ritualică a unor gesturi arhetipale. În paradigma întemeierii, relația stabilită între domn și supus actualizează tot un jurământ inaugural, făcut cu acordul și în prezența grupului comunitar (în cadrul unui ritual sau ceremonial public), în baza valorilor tradiționale. Investirea are ca scop intrarea într-o casă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau nuclee narative care au circulat în timp și în diverse culturi, texte cu funcții magice sporite de emergența miraculosului creștin, cărțile populare au fost adaptate și pe alocuri reformulate în spiritul tradiției locului, dar tot pe schemele unei gândiri arhetipale. O primă sursă a acestei literaturi poate fi identificată în forma magiei populare "teoretico-practicistă" (Ciobanu 97) din cărțile de prevestire și de ghicit (Astrologhie, Gromovnic, Obrociri de zile, Cărți de visuri, Oglinda norocului etc). Eliade identifica în ele, stabilindu-i
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în defavoarea foiletonului pe care, de altfel, criticul l-a practicat. SCRIERI: Hierofantul, București, 1999; Modernități, București, 2001; Poezii, Drobeta -Turnu Severin, 2002; Spectacolul literaturii, București, 2003. Repere bibliografice: Ruxandra Ivăncescu, Poezia ca eternă sărbătoare, VTRA, 2001, 4-5; Valeriu Filimon, Hierofanie arhetipală, L, 2001, 21-23; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 295-296; Maria-Ana Tupan, Un antropolog al modernității, LCF, 2002, 13; Otilia Hedeșan, Antropologia ca fascinație, O, 2002, 19; Horia Gârbea, Secolul religios și hiero-fantele, LCF, 2002, 23; Ion Pop, Scormonind prin
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
individualizează demersul. Povestirea. Destinul unei structuri epice (1972) și Aventura formelor. Geneza și metamorfoza „genurilor” (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) sunt, în raport cu celelalte, cărți de accentuată reflecție teoretică. Prima poate fi considerată monografia unei „structuri”, privită ca „esențială și arhetipală” pentru forma epică. Cercetarea devine un ax în jurul căruia gravitează și alte monografii: „Cărțile” lui Mihail Sadoveanu (1981) și Pavel Dan. Zborul frânt al unui destin (1986).V. abordează universul prozei sadoveniene ca pe o suită de „cărți” care circumscriu
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
prin actul genezei, devenirii, dispariției, metamorfozei sau, pur și simplu, prin resurecția unor forme aparent revolute”. Se optează pentru conceptul formă/forme în locul termenilor gen și specie, considerați ca „inoperanți”. Postulând ipostaza unui homo narrativus ca „instanță originară și, implicit, arhetipală a formelor literare”, V. își ordonează reflecția pe capitole precum Reîntoarcere la sursele originare, În căutarea arhetipului, Sub semnul tutelar al Povestirii, Disciplina nuvelei, Heterogenitatea romanului, semnificative pentru coerența, substanțialitatea, originalitatea viziunii. Practicând cu fervoare și deosebită perseverență actul critic
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
Amintim, pentru că ni se pare edificator, ceea ce spune Victor Kernbach în Universul mitic al românilor-Ed.Șt. 1994, p.35, 105, care consideră :”cuvântul Ler un fenomen onomastic, singular, până acum nedescifrat, care, mai ales, în colind este un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană, o formulă obscură devenită aproape o formulă de sonoritate pură, un refren incantatoriu.” Vasile Lovinescu (Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin, București 1994, p. 23, afirmă:” colindele nu sunt bineînțeles
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
emigranți voluntari În căutarea realizării unor proiecte personale. Există În schimb și unii, precum Louis-André Sanguin, care consideră excesivă, dacă nu chiar abuzivă sau În orice caz „metaforică”, folosirea acestei apelațiuni ce corespunde unor realități mult prea Îndepărtate de profilul arhetipal. Thomas și Znaniecki au arătat astfel, Încă din 1918, cum transplantarea de țărani polonezi În Statele Unite a provocat o situație de anomie, de „dezorganizare socială” și de demoralizare a indivizilor, constrângându-i la o viață eratică, limitată la vicisitudinile cotidiene
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se desfășoară astfel conform unei scheme psihologice înnăscute, la fel cum dezvoltarea biologică este guvernată de genom, o schemă genetică încorporată speciei. Viața noastră constă într-o serie de evenimente și circumstanțe care sunt extrase dintr-un izvor de experiențe arhetipale comun tuturor ființelor umane. De fiecare dată când povestim ceva despre viața noastră ce urmează acest pattern sau reflectă un arhetip ori model universal, înțelegem mai bine traiectoria psihologică pe care ne situăm când învățăm ceva nou despre noi înșine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cultură arhaic stradală, primitiv exhibiționistă, cu mult înaintea începerii ei. Pojghița festivă e scrijelită de García cu un cinism subversiv care frizează perversitatea oricărei celebrări, explozie de furie și frustrare. Muzicieni și dansatori îl însoțesc pe García în demersul lui arhetipal, care lasă libere frâiele protestului și revoltei. Textul a fost scris pornind de la experiența directă din vârtejul unui carnaval, apropiat de o formulă de spectacol cu magnet instant. Castorf, un regizor al boxului cu imagini dement-copleșitoare Festivalul de la Avignon a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]