1,178 matches
-
Cea din dreapta era mai specială decât partenera ei. De origine asiatică, avea un nume specific, Maritsu Horotashi. Avea un nas mic, ochi migdalați și un magnific iris negru. Dar nu era un negru cum se întâlnește de obicei la rasa ariană, unul corcit cu cea mai închisă nuanță de maro. Nici acel negru ce se întâlnește câteodată la cei mai colorați dintre oameni, acela ce împrumută caracteristicile pielii lor, ușor de schimbat când este combinat cu o nuanță mai deschisă. Culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe cea românească, ci toată mitologia, de la cea grecească la cea celtică, indo-europeană, ariană, slavă, citise pe ascuns Eliade, gândindu-se, de fapt, la apariția mea în lume, eram muritor, venisem de sus, fusesem însemnat de zei prin bila de foc?, ce mituri născuseră pământurile din Cristești, credințele alea cu Muntele Kogaion, care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un KL, Christa are și o fire prefăcută, interesată, de jidancă, iar eu voi scăpa oricum de acest rușinos matriarhat, pentru că mă voi duce Împreună cu Horst să apărăm Germania de bolșevismul și iudaismul mondial, iar Klara, care are tipul fizic arian, ar trebui internată Într-un Lebensborn ca să scape de atmosfera nesănătoasă din casa noastră. Păcat că s-a grăbit să se ducă imediat cu pâra: — ...Uite, Grenma, ce scrie Walter despre mine! Și despre Klara uite ce spune! Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie sufletească, care a fost nevoită să Îndure toate provocările destinului...) “Nu credeam că viața mă va arunca de undeva de sus, Într-un loc Întunecat, bântuit de spaime și oameni lipsiți de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
specialist, astăzi , eu, Ariana Bronte, n-aș fi scris aceste rânduri, n-aș fi ascultat muzica sferelor albastre. E bine sau nu, nu știu, dar Încep să cred că toate se Întâmplă cu un scop anume. ( aceste Însemnări din jurnalul Arianei Bronte o bună prietenă vor face obiectul și “subiectul” unui roman care este În lucru Încă din anul 2004) Strada și poezia eminesciană S-au sărbătorit 163 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu. De ceva vreme mă gândeam la
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un interviu Hélènei Krà, căreia „îi incumbă toată partea creatoare a nouei edituri Simon Krà, avantgarda librăriei franceze”. Interlocutoarea enumeră cîteva succese de public ale suprarealiștilor: „Cele mai mari succese le datorăm însă tinereții. „Manifestul Surrealist“ a lui Breton și Ariane de Ribemont d’Essaignes sînt epuizate. Deuil p. Deuil par Desnos, o revelație. Horace Pirouelle de Philippe Soupault și Il était un boulangére de Benjamin Pérret (sic) sînt foarte căutate”, și promite promovarea literaturii române în Franța: „Am tradus mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iulian (Șeitin Arad); Moț Amalia-Miriam (Oradea Bihor) poezie; Bucovneanu Carmen-Elena (Prisăcani Iași); Cândea Adela (Târnăveni Mureș); Micșa AnaRebeca (Ramna Caraș-Severin); Pop Sergiu (Dobric Bistrița-Năsăud) proză. PREMIUL III: Dumitrache Andreea (Târgoviște Dâmbovița); Matei Georgiana (Niculițel Tulcea); Onea Adriana (Brad Hunedoara); Pop Ariana (Măru Caraș-Severin) poezie; Corozel Ella-Anelisse (Vaslui); Damșa DenisDavid (Timișoara Timiș); Mihai Miriam (Satu Mare); Rozsa Codruța (ClujNapoca. Cluj) proză. MENȚIUNE: Asăvoaei Corina (Șerbești Iași); Blanariu Adrian (Băișești Suceava); Chircan Adrian (București); Ignat Raluca (Jidvei Alba); Motorga Diana-Andreea (Malovăț Mehedinți) poezie; Barbu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mai poate albi!“. Așa le e soarta și nevestele trebuie să și-o ducă! — Și de ce, prietene, cine a hotărât asta? Salvatorul Islamului, Khomeini? Păi, de la Cyrus încoace sunt niște milenii să te convingă cine- au fost în istorie arienii! — Ia mai lasă-mă cu trecutul, pricepi? E la fel cum mi-ai spune că ar trebui să beau apă tot din tigvă de animal, când există computere! — Atunci, pesemne că Șahul era un prost când, la înscăunare, a pus
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii căprui, ca ai arienilor. El era însurat și străin de port, ea - o fată a credinței, dar un lucru fusese lămurit între ei: o plăcea și ar mai fi vrut s-o revadă. O îndrăzneală care i-ar fi făcut pe amândoi să atârne
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
declară ofensat: „Sunt ca tine, străin, am și eu copii, cum se poate?“. Cu alte cuvinte, se dovedi că avea un prieten nou, care cântărea cât Godun. Prin el și prin stăruința antreprenorului de bazine pătrunse în comunitatea locală a arienilor, care număra șase sute de suflete. Erau amestecați și destul de învrăjbiți, unii își luaseră neveste din Est și le convertiseră. Cineva construise un hipermarket cu de-ale lor și un loc pentru rugăciune. Femeile convertite nu țineau însă Ramadanul ca ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Tot atunci am aflat despre noi cupluri de sfinți. Nu știu de ce, dar când era puțin supărat și se ocupa de problema sfinților, tatei îi plăcea să amintească de cupluri precum sfinții mucenici Macarie și Gaian, sfinții mucenici Filimon, Apolonie, Arian și cei dimpreună cu ei. Chiar așa: și cei dimpreună cu ei. Ca să fiu puțin răutăcios, mărturisesc faptul că atunci când era în pană de memorie, tata cam așa zicea și cei dimpreună cu ei cum spuneam eu, la școală, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega mea cu păr blond de cea mai ariană calitate caută bibelouri chinezești și stampe japoneze „ce să fac, sînt o estetă, zice, vreau să fie neapărat foarte vechi și autentice“. În altă situație: „...Dacă Îmi scade contul la bancă sub 300 000 sînt un om pierdut!“. Eu caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai ești și brunetă“. Am Împietrit. Dacă oamenii aceia blonzi, atît de arieni, ar fi cunoscut-o pe mama, al cărei tată se numea Heinrich Schmidt, poate că și-ar fi revizuit părerile Înainte de a-mi desface contractul de muncă... dar atunci ar fi aflat că femeia aceea foarte albă și cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din Sciția Mică, unde sunt aduse noi unități militare la Noviodunum și se construiesc fortificații în zonă. După moartea lui Constantin, în ciuda succesului conciliului de la Niceea (325), arianismul face progrese în nordul Dunării Wulfilas (311-384), episcop got, predică un creștinism arian, în nordul și sudul Dunării, în limba greacă, latină și gotă. Impăratul Iulian (361-363) restabilește religia tradițională romană, fiind adept al lui Mithra (Sol invictus), o victimă creștină din acești ani este Sfântul mucenic Aemilianus din Durostorum (Silistra, sudul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismului, spunea în cartea sa, Contribuții epigrafice...: "Către anul 300, creștinismul în forma sa latină ajunsese biruitor până la Dunăre, pe toată întinderea ei, până la Noviodunum (Isaccea) inclusiv. Dincolo de Dunăre, în nordul ei, goții primiseră creștinismul, prin Wulfila, în forma orientală, ariană și greacă. În anul 325, la nord de Dunăre, undeva în Gothia, exista chiar un episcopat gotic. În sfârșit, înspre anul 350, toate orașele însemnate ale celor două Moesii erau reședințe episcopale".2 Scriind douăzeci și cinci de ani mai târziu, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De pildă, arianismul, în prima jumătate a secolului al IV-lea, este un fenomen sud-est european, ce își exercită influența în zonă, să nu uităm că Arie a fost exilat la Dunăre, iar Audius (adept al său) în Sciția, soboarele ariene sunt convocate la Serdica și Sirmium. Fierberea produsă de arianism a contribuit și ea să imprime o viață latină, fiindcă era o credință populară a acestor regiuni. Dar alături de erezie, datina ortodoxă este prezentă și ea la romanicii nord-danubieni, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost mai limitată, tradiția mai puternică, disciplina mai relaxată. Astfel, în aceste teritorii românești sau în cea mai mare parte a lor, starea credinței și disciplinei creștinilor nord-dunăreni trebuie să fi fost foarte apropiată de cea înfățișată pentru germanii eretici (arieni) de către Salvianus: "aceștia au mai degrabă tradiții decât învățătură, fiindcă ei nu păstrează ceea ce îi povățuiește adevărul legii (creștine), ci ceea ce le-a inoculat stricăciunea unei rele tradiții. Barbarii nu știu nimic altceva decât ceea ce aud de la "învățații" lor și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
niceo-constantinopolitan (325-381). Pe parcursul secolului al IV-lea, în sudul Dunării, s-au afirmat mai multe erezii, mai ales cea ariană, încât aceasta a divizat episcopiile sud-dunărene: cele de Sirmium, Singidunum (Moesia Prima), de Ratiaria (Dacia Ripensis) au fost luate de arieni, iar altele ( de Viminacium, Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți apărători ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dunărean) a fost învins definitiv, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Imperiului la nord de Dunăre, la mijlocul secolului al IV-lea, aceasta este și o dovadă că pe malul stâng se închegaseră comunități creștine. Împăratul Valens (364-378) a urmat exemplul celor doi împărați, el a trimis episcopi și misionari printre goți (arieni). În concluzie, creștinarea devenise garantul fidelității față de Roma.28 Răspândirea creștinismului în regiunile extra-carpatice consolida legăturile dintre comunitățile nord-dunărene și cele din sudul fluviului, acestea fiind favorizate și de extinderea jurisdicției arhiepiscopiei de Constantinopol, la sfârșitul secolului al IV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alt element de menționat: exilarea în "Scythia" de dincolo de Istru a ereticului Audius, prozelitismul acestuia și viața creștină exemplară a adepților săi au contribuit la difuzarea noii credințe la nordul Dunării. În privința confesiunii, credincioșii extra-carpatici erau, deopotrivă, ortodocși și eretici, arieni și audiani, dar ei conviețuiau în liniște, o particularitate a societății multietnice și religioase (confesionale) din nordul Dunării. Primii creștini din nordul gurilor fluviului erau ortodocși (niceeni): ei erau atât autohtoni din teritoriile controlate de Imperiu cât și prizonieri capturați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o realitate. După ce vizigoții au părăsit nordul Dunării (Muntenia), sub presiunea hunilor, bisericile creștine din spațiul extracarpatic, alcătuite în special din populație autohtonă, și-au continuat existența și legăturile cu Imperiul. Dintre creștinii nord-dunăreni, cel mai cunoscut era Ulfila, episcop arian al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nordul Dunării (Muntenia), sub presiunea hunilor, bisericile creștine din spațiul extracarpatic, alcătuite în special din populație autohtonă, și-au continuat existența și legăturile cu Imperiul. Dintre creștinii nord-dunăreni, cel mai cunoscut era Ulfila, episcop arian al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începuturile creștinismului popular românesc. În aceste teritorii s-au aflat și urme arheologice, dar acestea sunt puține și nesemnificative. Specificul vieții creștine la est și sud de Carpați era, în acest interval, conviețuirea bisericii (comunității) ortodoxe cu biserici (comunități) heterodoxe, ariană și audiană-aspectul cel mai interesant este reprezentat de elementele locale, aparte, ceea ce a dus la anumite particularități ale creștinismului nostru. Între comunitatea ortodoxă și cea ariană au existat mai multe afinități în organizarea bisericească, în liturghie și practica religioasă, factori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai însemnată și originală a spațiului acesta la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la cuvântul "Crăciun" contribuția cea mai importantă și singura la geneza creștinismului popular al românilor. Creștinii de la sud și est de Carpați nu abandonaseră complet vechile credințe, în secolul al IV-lea, ba mai mult, conviețuirea în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]