1,567 matches
-
brigadă, însărcinat să apere Directoratul, Marie-Rose de Beauharnais, mai mare cu șase ani, a fost dragoste la prima vedere. În scurt timp Bonaparte a devenit tot mai important, s-a îmbogățit peste noapte, s-a mutat într-o locuință elegantă, aristocratică. Marie Rose îl privea cu interes pe tânărul general, l-a invitat în salonul ei. După o curte insistentă, a și luat-o în căsătorie, în anul 1796, înainte de campania din Italia. Pentru el a devenit Joséphine. Generalul, ce a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a purta un blazon prin naștere și altul prin căsătorie, de a aparține unor familii istorice de rezonanță Lahovari, Mavrocordat, Brâncoveanu, Bibescu ai căror membri făceau parte din elita politică a țării, a avut acces în medii regale și aristocratice, a participat la întâlniri politice, la evenimente culturale deosebite, a strălucit în saloane exclusiviste, la baluri și recepții, la evenimente mondene elevate în București, Paris, Berlin, Londra. Sociabilă și fermecătoare a cunoscut și a intrat în relații cu regi, prinți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în 1847, ce-l are în centru pe Lucien Chardon de Rubempré, un tânăr inteliget, fermecător, seducător, dandy superficial, poet, jurnalist, un ambițios ghinionist cu structură vicioasă, un geniu neisprăvit, care eșuează în dorința lui de a ajunge în lumea aristocratică a Parisului și care, doborât de eșec, încearcă să se sinucidă. Îl salvează Herrera (Vautrin, Jacques Collin, un ocnaș evadat, poreclit "Înșeală moartea"), meșter în arta construirii falselor identități, cinic, pentru care oamenii sunt marionete pe care le mânuiește după
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dezvăluie filosofia de viață. Ea alungase dragostea din viața ei și s-a hotărât pentru cariera de "cocotă" [...]. Dragostea nu se numără printre năzuințele ei. Nu dorește să se îndrăgostească de un tânăr drăguț și sărac. Își dorește o casă aristocratică pe Avenue du Bois și tot ce decurge din asta. Cei doi au petrecut zile și seri deosebite. Lui Henri îi plăcea comportamentul ei camaraderesc dar, pe nesimțite, s-a îndrăgostit de frumoasa și inteligenta brunetă, cu toate că își repeta, pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
îi este asociată Bula de Aur promulgată în două Diete imperiale, întrunite la Nürnberg (10 ianuarie 1356) și Metz (25 decembrie 1356)143. Bula a asigurat poziția privilegiată a principilor electori, a stabilizat regimul princiar și a consacrat o regalitate aristocratică de tip federativ, împiedicând formarea unei puteri centrale. Ea atribuia unui colegiu de 7 principi electori dreptul exclusiv de a de-semna noul împărat imperator electus -, acordându-le unele privilegii în raport cu alți "mari" ai regatului 144. Consacrând principiul majorității, Bula
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vor rămâne în sarcina Dietei imperiale. Bula de Aur a avut și alte consecințe importante pentru consolidarea poziției stărilor față de împărat. Lipsindu-l de armată, de finanțe și instanțe judecătorești în provincii, ea va stabiliza regimul princiar, consacrând o regalitate aristocratică de tip federativ și împiedicând formarea unei puteri centrale 145.Fără a inova în domeniul vieții publice, Bula de Aur a fixat în literă de lege "o evoluție veche de mai bine de un secol, care făcuse din imperiu un
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
europeană, p. 63). Crearea monarhiei bicefale este expresia naționalismului de existență (I. Horga, op. cit., pp. 224-225). Criza celor două monarhii a zdruncinat sistemul absolutist restabilit în 1849. Dar, în timp ce Austria evolua spre democrație, Ungaria rămânea "împietrită" într-un sistem dominant aristocratic. În urma împărțirii teritoriilor monarhiei, maghiarii "din oprimați devin opresori" (Jacques Le Rider, op. cit., p. 71). Uniunea din 1867 a fost singura soluție posibilă. Imperiul Austro-Ungar cuprindea două state distincte: Cisleitania (Austria) și Transleitania (Ungaria), fiecare având Camere legislative și guverne
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nu cei care dețin funcții politice trecătoare? - La români funcționează un clișeu: „Ăsta e băiat bun, dar bunică-sa a fost legionară, iar soacra-sa vinde castraveți în Piața Obor...”. Noi, românii, nu avem spirit de echipă. Nu cunoaștem gestul aristocratic și capacitatea de a spune da sau nu! Noi preferăm găinăriile. Rușii, un alt fenomen specific, nu umblă cu insinuări și bârfe, au alte metode de eliminare. După 1990, de exemplu, ei au anihilat vreo 70 de directori de bănci
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
proiect, derulat în New York, are și în prezent contribuții majore la păstrarea peisajului urban. William H. Whyte, sau „Holly”, cum i se mai spunea, era, în vremurile de plină activitate, un personaj vizionar și îndrăgit. Avea părul cărunt și mina aristocratică a unui bancher WASP de modă veche, și cu toate acestea se îndrăgostise de străzile din New York și muncea din greu pentru a afla cum le-ar putea folosi oamenii mai bine. Contribuția cea mai importantă a lui Whyte a
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
erau rezervate oamenilor liberi și victoria, se spune, nu avea alt sens decât revelarea forței divine care făcea la rândul ei cel mai bun atlet. În Roma, pentru divertisment, se băteau învinșii și sclavii. În Franța de altădată, petrecerea timpului aristocratic nu se amesteca niciodată cu jocurile populare. Se vede uneori că se întâlnesc, dar niciodată nu se confundă. Sprinterul sau maratonistul timpurilor moderne nu este deloc descendentul direct running footman, acești valeți care îi făceau să concureze pe gentlemenii englezi
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
la ring sau la gimnastică, calitățile cerute nu diferă deloc, centrate pe forța musculară, pe răbdare. Luptele, cu toată forța lor masivă, erau un sport popular cu un picior în târguri și un picior în orășele. Boxul, la origini sport aristocratic, a fost foarte repede luat în asalt de acei care nu aveau decât mâinile lor, adică pumnii. În concurența arbitrară a pieței de lucru și inegalitatea din viața de toate zilele sportul opune o oarecare manieră de abandonare a identității
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
echilibru în noile condiții. Încearcă să se mențină sau să se formeze din nou într-un cartier sau pe o stradă care nu mai sînt făcute pentru el, dar pe un amplasament care era al său. Mult timp vechile familii aristocratice, un patriciat urban, nu și-au abandonat de bunăvoie cartierul în care, din timpuri imemoriale pînă astăzi, își fixaseră reședința, în ciuda solitudinii care îi copleșește și a noilor cartiere bogate care se dezvoltă în alte zone, cu bulevarde mai largi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cum își va juca rolul de mesager în fața reginei. El este, rând pe rând, mesager în calitate de brav luptător, regină și alter ego admirativ. Don Rodrigue este, în primul său monolog din Cidul, o ființă scindată: fiul, apărător al valorilor clanului aristocratic trebuie să înăbușe ezitările tânărului îndrăgostit etc. Pentru a reda aceste forme subtile ale polifoniei teatrale, actorul este mult mai mult decât un simplu locutor. De pildă, un rol important îi revine modului în care intonează și expresiei chipului în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Mérimée, alta din Léon Bloy, care au cam același decor, o biserică pariziană din secolul al XIX-lea: Tocmai se terminase ultima slujbă la Saint-Roch și pălimarul închidea pe rând capelele goale. Avea să tragă grilajul unuia dintre aceste sanctuare aristocratice în care câțiva enoriași își cumpără permisiunea de a se ruga la Dumnezeu, separat de restul credincioșilor, când observă că o femeie încă mai era acolo, cufundată în meditare, cum părea, cu capul plecat pe spătarul scaunului ei. Este doamna
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un substantiv, poartă marca genului acestui antecedent. 1. 3 În textul din Labiche, există o confruntare între vorbirea aristocrată (în care soții își vorbesc cu "dumneavoastră") și vorbirea burgheză (în care soții se tutuiesc). Baroana încearcă să impună un cadru aristocratic conversației, dându-i astfel de înțeles soțului său că refuză să evoce trecutul soților Potard. Soțul, în schimb, încearcă să impună adresarea cu tu când amintește de originea lor burgheză. În această discuție, ceea ce este spus este în armonie cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în același oraș contele Anatol Demidov, în fruntea unei expediții științifice ale cărei rezultate le va consemna în al său Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie. Imaginea lui asupra preumblării aristocratice de la Șosea seamănă mult cu aceea a Iașilor în viziunea lui G.A. Ramsay: „șirul trăsurilor este lung și înghesuit pe drum și afli aici în orice seară, credincioasă întâlnirii, toată elita acestei națiuni împestrițate, care își schimbă astăzi moravurile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
A. Vaillant interpreta adoptarea ei ca un semn al adeziunii la progres, cu două decenii mai încoace un compatriot al său, pictorul Lancelot, va socoti că „oribila șapcă plată de piele [...] trădează, la purtătorii ei, un atașament încăpățânat față de ideile aristocratice și antinaționale“! Tempora... „Cel întâi român care și-a schimbat hainile pe un frac și o pălărie a fost multă vreme, pentru curțile boierești din Iași și din București, un soi de caraghioz sau, după limba nouă, un bufon“ (A
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia lui Carol I, vechiul costum cu anteriu, brâu și, în loc de ișlic, o șapcă rusească“ (Constantin Moisil, Bucureștii vechi). Să fi însemnat însă părăsirea veșmântului boieresc și lichidarea mentalității aristocratice? Proclamația de la Islaz înscria, între cele 22 de puncte ale ei, „egalitatea drepturilor politice“, „contribuția generală“ și „desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții“. La 6 septembrie 1848, arhondologia a fost arsă în mod simbolic de către revoluționarii munteni, gestul lor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de la Paris, care stipula în articolul 46: „Moldo 46 venii și românii [muntenii] vor fi toți d-o potrivă înaintea legii...“ Un paradox al evoluției, sesizabil deopotrivă în natură și în societate, imprimă uneori declinului aparențele vitalității renăscute. Niciodată pretențiile aristocratice nu s-au manifestat la noi mai puternic decât în prima jumătate a secolului XIX, când temeiul lor juridic se măcina rapid și ireversibil. Cercetând arhivele facultății de drept din Paris pentru a sa Histoire de l’esprit public en
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și locuitorii lui în 1840). Un echivalent epic al acestor propoziții ne oferă nuvela Amelia Stefanesco de Marie Boucher (Steaua Dunării, 1859), descriind moravurile intime ale boierimii prin ochiul cuiva care le cunoscuse în amănunțime. Raporturile de familie în lumea aristocratică se definesc prin uscăciune și convenționalism, de reale sentimente paterne sau filiale neputând aici fi vorba. Părinții îi supun pe copii la o „atârnare silită“ și se mulțumesc cu manifestarea exterioară a respectului, „fără să-și bată capul de a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
uni sub autoritatea unor guvernanți ce corespund idealurilor lor. Acest deziderat, relativ nou, datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și se datorează revoluțiilor, mai întîi americană și apoi franceză, triumfului legitimității democratice asupra celor sacre, ereditare, aristocratice, etnice sau obținute pur și simplu prin luptă. În al doilea rînd însă devine semnificativă nelămurirea cu privire la ceea ce este indezirabil. Sentimentul național ar trebui considerat drept suport indispensabil al guvernării reprezentative și apoi democratice. Întrucît puterea, în accepția modernă a
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
constituia un scop în sine: nu era decît instrumentul subordonat obiectivului primordial, acela de readaptare a oamenilor într-un nou univers. Vorbind despre "specialiști", era de preferat ca aceștia să fie extrași din medii închise, cu educație umanistă, ecleziastică sau aristocratică, după caz, pentru a fi apți să-și însușească noi cunoștințe de o înaltă cultură mai tehnicizată. Și, vorbind despre mase, era important să li se substituie țăranilor legați pe viață, cît și plebei urbane, fără nici un dumnezeu, o populație
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
excelență al revoluției industriale. Cînd era industrială se instaurase, casta literaților britanici se fortificase și mai mult încă într-un particularism cultural, cu accent propriu, valori, școli și universități elitiste. Ea se izolase mai mult ca niciodată printr-un concept aristocratic al unei libertăți foarte permisive dar despre care consideră că nu poate fi decît apanajul propriu, al unei minorități luminate, singura capabilă de a o folosi în mod conștient, singura în măsură să facă dovada autodisci-plinei147 self-control -, cerință indispensabilă pentru
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru care Austria trebuie să rămînă inamicul ereditar. În Anglia fenomenul este și mai puternic cînd, între anii 1689-1709, se constituie deja teatrul unei exaltări naționaliste susținute de către whigs ce denunță în același timp căile absolutiste ale monarhiei și pretențiile aristocratice ale tories-lor. Toate acestea ating punctul culminant în 1763, o dată cu închiderea deputatului John Wilkes, herald al luptei pentru libertate națională. Atunci lumea întreagă se mobilizează. Epoca prerevoluționară este într-adevăr paradoxală. Pe de-o parte, absolutismul regal își aruncă ultimele
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai elevate părți ale burgheziei capitaliste și intelectuale. Se crease astfel un nou echilibru politic care, printr-un aranjament tacit între categoriile de proprietari de toate felurile evita pericolul unei bulversări revoluționare într-o societate ce rămînea profund ierarhizată și aristocratică în spirit, în ciuda adeziunii sale precoce față de guvernul reprezentativ. Toate elementele acestei elite compozite împărtășeau aceleași interese materiale și morale. Cu toții concepeau regimul parlamentar ca pe o formulă definitivă ce viza mai curînd concilierea intereselor distincte și nu impunerea unei
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]