4,701 matches
-
și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la noi. Și îmbrăcămintea oamenilor se deosebește de a noastră. Văd că ai ochi ager fiule și tot ce ai spus se potrivește cu felul de a fi al armenilor. Când te i sătura să privești la cele de prin armenime, să pornim spre ulița unde se vinde făina sau, cum i se mai spune, Târgul Făinei. Mă rezem de un gard și privesc cu nesaț la tot ce mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trebuie să îngăduie sfinția ta: Știu că la asta ești meșter. S-o auzim! Aș vrea să știu ce-i cu Arcăria asta? E o uliță aparte sau este o bucățică de loc din mahalaua Armenimii? Nu spuneam noi despre armeni că pe lângă că sunt buni negustori sunt și buni meseriași? Spunem. Așa că sunt și meșteri la arcuri. Iar Arcăria asta este așezată în capul dinspre Podul Vechi al Uliții Armenești. Ca să fii deplin lămurit, adu-ți aminte de un act
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Apoi cu împresurările locurilor altora sau locurilor obștești îi mare neorânduială. Uite că Scarlat Ghica voievod, la 8 octombrie 1757 (7266), trimite vornici de poartă să limpezească calea Podului Vechi și a ulițelor din jur. Aceștia adună „oameni buni mahalagii, armeni și moldoveni, oameni bătrîni...și alți oameni buni”.de la care au „aflatu precum c-au fost ulița veche de la Podul Vechiu dispre Păscărie, de merge pe din dosu pe lîngă crăcișma dumisali Aristarho vel vistiernic, pi la dial și ieșe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au „aflatu precum c-au fost ulița veche de la Podul Vechiu dispre Păscărie, de merge pe din dosu pe lîngă crăcișma dumisali Aristarho vel vistiernic, pi la dial și ieșe înspre poarta mănăstirii Golăi”. Și aici se vede că „dispre armeni s-au aflatu deschisă”, dar „dinspre locul mănăstirii Golăii s au aflat...închisă cu un grajdiu și o cuhnicioară (bucătărie), ce au făcut un beșleagă (căpitan de beșlii)”. Așijderea și „părintele Gherasim vlădica de la Golăie” a mărturisit „c-au fost
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
giudecat de-o parte breasla armenească de aice din Iași cu svințiia sa părintele Nicodim egumenul mănăstirii Golia, cari au ieșit vechil (apărător) din partea egumenului de la mănăstire Bărboiu pentru un loc de casă de pe Ulița Podului Vechiu, ce-l stăpînesc armenii”. Am povestit și călugărului gândurile ce mă frământă, iar el îmi atrage atenția asupra faptului că egumenul Bărboiului, deși nu deține nici un document doveditor că locul este al mănăstirii, are curajul să-l ceară. Armenii însă au un act din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Uite cum nu se gândesc călugării la judecata Celui de Sus!” Și, cu voce tare: Uite pentru ce s-au judecat. Pentru palma ceea de pământ de colo - a rostit bătrânul, arătându-mi un petec de loc sterp, pe care armenii au avut case, le-au dărâmat și au început să facă altele, dar „egumenul de Băboiu nu îngăduiește”. Pe unde am umblat, am tot întâlnit felinare. Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de făclierii întâlniți în cele cărți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de toată lauda. Și uite ce mai spune vodă: „cei ce se vor face preoți dintre dânșii să fie învățați... să poată ceti orânduiala bisericii după cum se cuvine”. Citind în cele cărți, am dat și peste un suflet de om - armean fiind - care nu vrea moarte pentru moart, deși la mijloc se afla fratele său, ucis de un țigan. Asemenea suflete găsești rar de tot și tocmai când te aștepți mai puțin. Aș vrea să ascult povestea asta, dragule. E vorba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
percepția prezenței îngerilor. Amândoi simțeau prezența acestor entități de rang superior, credeau în menirea lor ca martori tăcuți, dar și ca îndrumători spirituali. Prințul își trăia viața respectând armonia dintre rațiune, sensibilitate și sex. Inițierea o primise de la un negustor armean din Moldova la care își făcuse ucenicia. De la el învățase arta de a trăi, arta de a negocia, arta folosirii limbajului vorbit, ca și pe cel al hainelor sau al gesturilor, pentru a-și apropia oamenii; arta de a gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-o lungă perioadă deosebit de încordată, dar, în cele din urmă, obținuse o mică-mare victorie: într-adevăr, reușise să determine acceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uite așa uitam să-ți dau cadourile lui Moș Crăciun. Nicolae se târî ca un bebeluș printre perne până la colțul divanului și reveni cu Afinitățile elective de Goethe. ― ține! Tocmai am primit-o zilele astea. ― Dar cum ai reușit? ― Prietenii armeni de pretutindeni... Prin amabilitatea prințului, desigur. Citește-o! Mărturisesc că eu am devorat-o deja. Mii de scuze, nepotache, dragule! Ah, să vezi! Am dat și peste o chestie de-a dreptul comică despre pendulul lui Campetti. Știi, celebrul pendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atât de departe. ― Aș spune că nu numai eu cred asta, Alteță. Peste tot se vorbește că ați reușit imposibilul. Or, cam cu așa ceva se ocupă și doctorul Franklin. Și, spre surprinderea prințului și a celorlalți invitați, Marioritza continuă în armeană. Deși, date fiind condițiile din această parte a Europei, mă îndoiesc că el ar fi reușit la fel de bine în misiunea de a muta negocierile de la Giurgiu, la București, cunoscând dinainte că, prin această mutare, va stârni furia celui mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi reușit la fel de bine în misiunea de a muta negocierile de la Giurgiu, la București, cunoscând dinainte că, prin această mutare, va stârni furia celui mai important și temut om al lumii. Și conversația continuă, cei doi trecând cu ușurință de la armeană la franceză și italiană, spre disperarea lui Nicolae, care înghițea cu noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne-ai cucerit și suntem foarte curioși să aflăm cât mai multe lucruri despre tine. Poate vom afla ceva și despre împrejurarea în care a apărut strania ta dorință de a învăța o limbă atât de puțin vorbită, cum este armeana noastră. Acum spune-mi: ce piatră îți poartă norocul? Marioritza ezita dar, descifrând o tăcută încurajare în zâmbetul prințului care, prin fumul ciubucului, o privea din celălalt capăt al salonului, acceptă. ― Nu sunt nici înger, nici demon. Sunt doar femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cea mai bună dovadă este că acel ucaz a zăcut luni bune încuiat într-un sertar. Rușii aproape că uitaseră de el, dacă nu le-ar fi reîmprospătat memoria cine altul decât adversarul nostru comun, nimeni altul decât același zaraf armean despre care încă se mai vorbește și astăzi la Constantinopol că-și trecea cuiele palatelor sale prin rupii, irmilici, ruble și napoleoni de aur, necinstind distinsele capete încoronate reprezentate pe acei bani. Oh, vă asigur, distinsă doamnă, că acest armean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
armean despre care încă se mai vorbește și astăzi la Constantinopol că-și trecea cuiele palatelor sale prin rupii, irmilici, ruble și napoleoni de aur, necinstind distinsele capete încoronate reprezentate pe acei bani. Oh, vă asigur, distinsă doamnă, că acest armean este unul dintre cele mai originale exemplare umane care au pășit sau vor păși vreodată pe ulițele acestui mărunt oraș. Zaraful deține adevărata putere, puterea de a mânui evenimentele în sensul dorit de el. O veritabilă forță ocultă! Prudența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu intră și nu iese nici măcar o muscă. Toate încercările de a afla ce se discută și se petrece acolo au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a fi prea târziu! ― Nu i-ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, sub aparența nepăsării, ochii ei cercetau totul foarte atent. ― Oh! Hm! Cred că am moștenit ușurința de a învăța tot felul de limbi de la tatăl meu. El mi-a vorbit de multe ori despre asemănarea dintre hayeren sau limba armeană și cea dacă. Era convins că armeana are o origine balcanică. Așa că am învățat-o. Și mi-a prins bine. Da, într-adevăr!... De altfel, a fost și un excelent mijloc de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totul foarte atent. ― Oh! Hm! Cred că am moștenit ușurința de a învăța tot felul de limbi de la tatăl meu. El mi-a vorbit de multe ori despre asemănarea dintre hayeren sau limba armeană și cea dacă. Era convins că armeana are o origine balcanică. Așa că am învățat-o. Și mi-a prins bine. Da, într-adevăr!... De altfel, a fost și un excelent mijloc de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-am gândit niciodată că într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic, însă... Ce dezastru să împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe gheridon Biblia. Era un exemplar vechi, tradus de eruditul, literatul și pedagogul armean Mesrop, același Mesrop care inventase și elegantele caractere ale alfabetului armean. Aparținuse familiei tatălui său, generație după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse familia de-a lungul timpului. Manuc o strânse în brațe. Îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împarți un trup de țară în două jumătăți!... Reveni la scaunul lui, se așeză și luă de pe gheridon Biblia. Era un exemplar vechi, tradus de eruditul, literatul și pedagogul armean Mesrop, același Mesrop care inventase și elegantele caractere ale alfabetului armean. Aparținuse familiei tatălui său, generație după generație. Cunoscuse toate bucuriile, dar și toate dramele prin care trecuse familia de-a lungul timpului. Manuc o strânse în brațe. Îi făcea bine să o simtă atât de aproape de inima lui. Se agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o țară pierdută pentru totdeauna, Armenia. Chiar și țesătorul lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
păstorilor, ascultând susurul poveștilor despre piramidele îngropate, de mult uitate ale Armeniei. Dante Negro stătea de ceva vreme rezemat de ușa atelierului cu brațele încrucișate, interesat dintr-odată de aspectul prințului. Schimbat în bine, chiar în foarte bine. Costumul tradițional armean îi dădea un plus de suplețe și de fermitate. Era interesant și felul în care prințul privea covoarele, urmărind cu degetul arătător vreo meandră, mângâind ușor cu palma un desen sau altul. Pictorul îi descoperi o expresie cu totul nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ale întâlnirii dispăruse de pe chipul diplomatului suedez. Își ridică sprâncenele groase cu un aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat o altă cupă fierbinte, în care turnă o nouă porție de coniac pentru suedez. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marilor imperii de a înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat de nimeni, era conștient însă de condiția lui de armean rătăcitor. Va fi silit să plece. Va trebui să caute un alt vad comercial. Un alt acasă pentru el și familia sa... Principatele Rămâne aveau un statut special. Nu fuseseră cucerite de turci. Prin menținerea suzeranității lor, Imperiul Otoman era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]