1,870 matches
-
ce avantaje ai, ca scriitor, atunci când ești însoțit de un partener - fie și unul virtual. La nivel de psihologie a creației, astfel de subterfugii reprezintă încercări de a crea niveluri multiple ale lecturii. Numai un scriitor dominat de orgoliu și aroganță ar renunța la plăcerea durabilă de a se ști urmat în adeseori inconfortabilele cotloane ale trudei și spaimelor sale. Firește că scriitorul nu poate fi redus la condiția umilă de bun samaritean. Dacă, într-o primă instanță, el știe că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
insinuantă, calculată, primejdioasă a surorii mai mari. Ambele progenituri ale generalului par să trăiască doar pentru a-și satisface, rapid și fără rezistență, capriciile. Protejate de banii tatălui, ele ies la atac ca din spatele unor metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de superioritate și proferează inimaginabile injurii, neezitând să-i aplice „vinovatului” pedeapsa capitală. „Sângele stricat” al familiei gâlgâie cu atât mai atroce cu cât mândria de cuceritoare irezistibile le-a fost călcată în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un mod care, dacă nu e legal, e cu siguranță etic. Atunci când Degarmo sosește la Puma Lake, folosind, și el, un nume fals, încercând să dea de urma lui Mildred/Muriel, Patton refuză să-i furnizeze orice informație, deranjat de aroganța investigatorului din Los Angeles. Deși nu are intuiția dramei care avea să se producă, doza de mefiență naturală a omului ce trăiește în sălbăticie îl determină să refuze orice colaborare cu polițistul din oraș. Figura lui Marlowe însuși suferă modificări
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe nu doar între el și restul lumii, ci și între el și propriul sine. Firește, nu de intoleranță e vorba în acest discurs, ci de ridicarea barajelor rațiunii în fața dezumanizării, de rictusul amar stârnit de peisajul bogăției bolnave de aroganță și imoralitate: Malibu. Alte vedete de cinema. Alte căzi de baie roz și albastre. Alte paturi cu ciucuri. Alt Chanel 5. Alte limuzine Lincoln Continental și multe alte Cadillacuri. Alt păr răsfirat în vânt, alți ochelari de soare și alte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească. Dar, cum ar zice un poet-filozof, există sordid și sordid. Pentru Marlowe, mizerabilă nu e sărăcia, ci starea de nepăsare, aroganță, abrutizare și violență la care conduce automat posesia marilor sume de bani. Este o viziune, firește, limitativ-resentimentară - dar e singura la care un personaj cu datele sale caracteriale poate avea acces. În nici unul dintre romane - și cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și avea legături inclusiv cu luptătorii din munți. Condamnat la 8 ani de detenție, a făcut parte din primul mare lot torturat în camera 4-spital, începând cu 31 decembrie 1949, fiind cel care l-a înfruntat pe Țurcanu, deranjat de aroganța acestuia 1. Angelescu a fost dintre cei mai torturați deținuți din acest lot și, cu toate că a fost bătut în mai multe rânduri de Țurcanu, Popa și ceilalți dintre agresori, dar și de către gardieni, a continuat să îi înfrunte verbal. A
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cercetare fac obiectul unor capitole distincte în prima parte a lucrării de față. În al treilea rând, abordările utilizate în studierea mecanismelor de apărare se diversifică. Într-o primă perioadă, mecanismele de apărare au fost ignorate, nu fără o anume aroganță, din cauza unei purificări naționale operate în contextul psihopatologiei ateoretice și al exceselor revoluției cognitive. La vremea respectivă, s-a făcut auzită o atenționare ce avea să se dovedească un avertisment premonitoriu: „Nu aruncați o dată cu apa din cadă și bebelușul psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa de emoție: „Iar dacă cineva se mira de această reacție dură de indiferență, puteam susține sus și tare, cu cinism și aroganță, că la urma urmei, pierderea lor îmi permisese să fiu autonomă de tânără, total stăpână pe actele mele - cine știe dacă nu mi-ar fi pus piedici în gusturi și dorințe? - și că e foarte bine așa. Oare cine a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la discursul lui publicistic, considerat a fi singular și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au adus, încercările de „demolare”, chiar, n-au contestat palierul valoric și gradul de importanță foarte înalt al scrisului lui
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
să vadă că, o dată făcută România Mare, clasei politice prea puțin Îi păsa de aceste lucruri. Faptul că au existat forme de lipsă de loialitate În rândul unor minorități nu poate fi despărțit de faptul că a existat destul de multă aroganță În tratarea acestora. Argumentul pe care Îl aud este că ungurii din Transilvania nu vorbeau românește: nici nu puteau, atâta vreme cât limba oficială până În 1918 nu fusese limba română și nu toată lumea era instantaneu dispusă să meargă la cursuri serale ca să
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
El cade sub țintă, vrea să fie ironic și e adeseori vulgar, grotesc. Au făcut carieră multe din sintagmele lui - precum „Numărați-mi ouăle” și altele de acest gen -, care aveau poate și o expresivitate involuntară, dar care dau marca aroganței sale. Vladimir Tismăneanu: Mi-ai adus aminte de amicul său de odinioară, nu știu dacă mai sunt prieteni și acum, celălalt Adrian, care avea și el probleme de adaptare a discursului la diverse medii. Severin Însă nu a coborât niciodată
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
republicanii, porumbeii - democrații). Într-una din ultimele confruntări dintre Bush și Gore - trei parcă au fost - Bush a spus totuși lucruri foarte frumoase, afirmând că vom fi recunoscuți drept ceea ce suntem În măsura În care vom ști să arătăm compasiune și umilință, evitând aroganța și predarea de lecții. Imediat după venirea la putere a administrației Bush se ajunge, Între altele, la relații de fricțiune cu Rusia, Întrucât se propune șichiar se renunță la acordurile de limitare a armelor strategice. Acestea practic au fost Înghețate
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
La un moment dat, Năstase spune, extrem de obraznic: „Domnul Ion Iliescu nu este medicul meu de familie”. Nu admite să primească o consultație medicală din partea... Vladimir Tismăneanu: ...mentorului său politic, de altminteri. Mircea Mihăieș: De asemenea, premierul Năstase manifestă o aroganță absolut aiuritoare În raport cu puterea supremă din stat, Parlamentul. Chemat să susțină raportul anual, Întoarce fără nici un fel de jenă spatele parlamentarilor, lucru care nu trece nesancționat. Este, deci, o țară cu multe probleme. Nu am dezbătut cât ar fi meritat
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
au fost pur și simplu exilați undeva În sală, În timp ce el ținea un discurs pro suo domo despre marile sale realizări, ceea ce mie mi-a dovedit că acest om este completamente rupt de realitate. Într-atât de mare a devenit aroganța sa personală și cea a aparatului, Încât ei nu mai Înțelegeau nici măcar de ce se află acolo, erau ca niște plăci stricate care repetau aceleași propoziții, ce sunau jalnic În context. În loc să spună: iată, avem acest om care poate să facă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
jos. În jurul ambasadelor, oamenii se îngrămădeau, mașinile plecau toate în aceeași direcție: spre aeroport. Era amuzant să vezi că, în ciuda acestei agitații, fiecare nație rămânea fidelă ei înseși. Americanii blocau strada prin abundența mijloacelor de locomoție, prin apăsătoarea și liniștita aroganță a pregătirilor lor. Englezii părăseau locurile, de parcă ar fi fost vorba de o deplasare cotidiană, a cărei banalitate nu merita nici o vorbă, nici un gest în plus. Francezii organizau dezordinea, își dădeau dispoziții unii altora, așteptau pe cineva fără de care plecarea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit În contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, Îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus Îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece În sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii Îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de Théologie Catholique. Este vorba de un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
articole literare, culturale și politice, semnate și cu pseudonimele Glaucon, Mefisto și, uneori, Al. Șerban, Const. Paul, Cronicarul Dâmboviței (ultimele, folosite și de P. Locusteanu). Unele texte pe teme sociale, concepute ca schițe sau scenete, denunță parazitismul, lipsa de patriotism, aroganța, prostia agresivă. Simpatia, simțul datoriei față de clasele active constituie principalul sens al ideologiei sale. Obiectivitatea politică, sinceritatea caracterizează întreaga sa publicistică, inserată și în „Viitorul”, „Semnalul”, „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „Cele trei Crișuri” ș.a. Volumul Sub mască (1916, semnat Mefisto) conține
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
cu viața ta. Dar tu ești și surd ? Gigel ( se oprește din joacă): Aud ! Vocea sălii: Deci nu ești surd, ești neglijent și obraznic. Ia-ți mingea și pleacă din mijlocul străzii, nu vezi că ai oprit circulația ? Gigel ( cu aroganță ): Tipule, dacă ești așa de curajos, ca să nu spun haios, vino aici să încingem o miuță. Vocea sălii: Auzi tipule, dacă vin la tine te duc pe trotuar tras de urechi ! Da,da, târât de urechi și ,,plantat’’ pe trotuar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
i-ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
călcat pe perne. Stătea drept și mândru și privea, într-un fel ciudat, superior, pe cei din jurul său. Totuși, când se uita la mine, mă privea ca pe un... șef? Acea sclipire de superioritate din priviri și acea fărâmă de aroganță dispăreau fără urmă când mi se adresa. Oare câți ani avea? Am aceeași vârstă ca și tine, zise el din senin. M-am uitat uimit la el. Oare citea și gânduri? Ce-am făcut acceptându-l? Oare câtă încredere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
putea cumpăni mai bine unele aspecte ale securității noastre... un loc departe de ochii celorlalți. Înțelegi? Deplin! Ce s-ar întâmpla dacă s-ar afla că nu suntem încrezători în forțele noastre și în abilitatea noastră de a conduce? Câtă aroganță! Un pic de laudă și e întru totul cucerit și din nou încrezător în sine. "Fatală combinație", zise unul dintre sutele de glasuri din mintea mea, un strateg. Am coborât și la al doilea nivel al subsolului și apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poți schimba. Nu pe ăsta... Adevăratul tău plan, Dutrumof? De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat transformarea sa. Ți-am spus că n-o să-l schimbi! Omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu mulțimea. Nu spune însă nimic. Lângă el, călărețul își verifică cu un aer concentrat fibula de pe umărul drept, cu care e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e transferat? — Și ce-i cu asta? Pe când noi suntem aleși. Rotunjește buzele și accentuează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se împărtășească și el din rangul ei înalt. Și cu ce s-a ales? Cu o femeie superbă și fastuoasă în însăși austeritatea ei. Agrippina n are nevoie de bijuterii din aur și veșminte de mătase pentru a-și manifesta aroganța. Busturile ei sunt purtate pe umeri de oamenii din popor. În calea ei se presară flori, iar lumea se strânge ca la circ și staționează ore de-a rândul în for și în temple, s-o vadă trecând. În castre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]